2,921 matches
-
înalt de cărți abia achiziționate, așezate pe o masă de lângă tejgheaua din față. Apoi, tușind din piept, a scos un pachet de Marlboro dintr-un buzunar al rochiei zdrențăroase, lălâi. După ce și-a aprins o țigară, a aruncat bățul de chibrit aprins pe jos. Ascunzându-și mirarea, Tom l-a stins sub talpă. Nu s-a ostenit să îi spună că, în magazin, fumatul era interzis. — Despre cine vorbim? a întrebat el. — Despre Harry Dunkel. Cine altcineva? — Dunkel? — Înseamnă „întuneric“, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
într-o lună. — Deci ești gata să renunți după o noapte. — Nu-i chiar atât de rău. O noapte bună și cu asta, basta. — Și ce se întâmplă dacă ți se strecoară iar în pat? O dai jos? Tom apropie chibritul de cea de a doua țigară, apoi face o pauză lungă. — Nu știu, spune el în cele din urmă. Vom vedea. Din nefericire, nici Tom, nici altcineva nu mai are posibilitatea să vadă. Ne așteaptă o ultimă surpriză, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cafeaua, așa că nu mai am nici un pretext să vorbesc cu el. Mă întorc la ușă, unde tremură Debbie. —Ei bine? mă întreabă intrigată. —Ei bine ce? îi răspund. Sunt așa de obosită, că am nevoie disperată de două bețe de chibrit ca să-mi țin pleoapele ridicate. Crezi că o să plece devreme pilotul? Sunt frântă și mă deranjează lentilele de contact. —Ai văzut ceva drăguț la clasa întâi? zice Debbie ridicând o sprânceană. — Da, zic dând din cap aprobator. Am văzut multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
îi pune clar capac. Femeia în cauză e Celeste-Jane Leddy, care era cea mai mare ticăloasă din școala mea. Doamne, nu am mai văzut-o... ei, de ani. Nu de când a fost exmatriculată pentru că a încercat să aprindă cu un chibrit coada unei tipe. Nu am știut niciodată ce s-a ales de ea în cele din urmă. A slăbit, observ nemulțumită. Al naibii de mult. E foarte slabă. Dar trăsăturile ei sunt ascuțite. Și ochii ei sunt de un albastru ca oțelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
dac-o să mă faci la tine-n carte babă bătrână să știi că-i o minciună, eu o să mă omor cum o să văd că-ncep să-mbătrânesc. Hai, măi fată, termină cu prostiile! Nu-nu (Zina își luminează fața cu un chibrit, aprinde o țigară, trece cu ea în dreptul geamului), uite-te bine la mine, nu-s nici fată, da’ nici bătrână. Când o fi, o să mă omor ca sor-mea Cerasela. Cum, ca sor-ta? Păi, în dimineața aia cu focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu familia Brown, când încercam să‑mi bag sacul de dormit înapoi în învelitoarea lui. — Cât timp ziceai c‑o să fii plecată? mă întreabă Suze. — Trei zile. Renunț să mai încerc să împăturesc vesta până ajunge cât o cutie de chibrituri și aceasta își revine ca un arc la forma inițială. Puțin cam dezamăgită, mă las pe pat și iau o gură de ceai. Ce nu înțeleg e cum reușesc unii să‑și ia atât de puțin bagaj? Vezi mereu oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
încântați de sine, ducând ei doar o valijoară pe rotile, cât o cutie de pantofi. Cum reușesc? Au haine vrăjite, care se strâng cât e nevoie? Există vreo modalitate secretă de a împături totul până ajunge cât o cutie de chibrituri? — De ce nu‑ți iei și geanta de voiaj? sugerează Suze. — Zici tu? Mă uit cu neîncredere la geamantanul meu supraburdușit. Dacă stau să mă gândesc, poate n‑am nevoie de trei perechi de ghete. Sau de etolă. Atunci îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să apelez. După ce pleacă, mă las iar în scaunul meu moale și mă întorc să mă uit la Luke. Mina tonică i‑a cam dispărut și privește încordat în gol, în timp ce degetele lui rup metodic în bucățele un plic de chibrituri. — Michael pare drăguț, zic. Foarte prietenos. — Da, zice Luke cu gândul aiurea. Da, e. Iau o gură de Gimlet și îl privesc mai atentă. Are exact aceeași expresie pe care a avut‑o și luna trecută, când unul din angajații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dinăuntru. La cină, mă scuz de la masă. Mao nu e atent. Mă duc în dormitorul lui, aprind lumina și îmi arunc pantofii din picioare. Mă întind în patul lui. Apoi se aude zgomotul bețișoarelor lui, când le pune jos. Sunetul chibritului cu care-și aprinde țigara. Nu îi plac brichetele moderne. Îi plac chibriturile mari, din lemn. Îi place să privească cum arde chibritul până când îi atinge degetele. Îi place să privească felul în care crește capătul ars. Mă întristează faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în dormitorul lui, aprind lumina și îmi arunc pantofii din picioare. Mă întind în patul lui. Apoi se aude zgomotul bețișoarelor lui, când le pune jos. Sunetul chibritului cu care-și aprinde țigara. Nu îi plac brichetele moderne. Îi plac chibriturile mari, din lemn. Îi place să privească cum arde chibritul până când îi atinge degetele. Îi place să privească felul în care crește capătul ars. Mă întristează faptul că am ajus să-i cunosc toate micile obiceiuri. Fumul plutește încoace. Usturoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
picioare. Mă întind în patul lui. Apoi se aude zgomotul bețișoarelor lui, când le pune jos. Sunetul chibritului cu care-și aprinde țigara. Nu îi plac brichetele moderne. Îi plac chibriturile mari, din lemn. Îi place să privească cum arde chibritul până când îi atinge degetele. Îi place să privească felul în care crește capătul ars. Mă întristează faptul că am ajus să-i cunosc toate micile obiceiuri. Fumul plutește încoace. Usturoiul miroase groaznic în seara asta. Îl aud mergând la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
diferite - oare câte personalități ascundea Walter În el pe atunci? - și l-a aruncat În sobă. Pe urmă și-a pus mănușile de lemne, a luat sticla de gaz, l-a udat, l-a acoperit cu cărbuni și a aruncat chibritul. Ai stat ciucită În fața sobei până când pălălaia dinăuntru s-a transformat În limbi tot mai mici care, cu ultimul trosnet mic, ca un sughiț, au dispărut sub mormanul de file Înnegrite. Legătura de piele și cărbunii ieftini lăsaseră În salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pastile, nu, mulțumesc, nu mai am nevoie de nimic, dragă domnișoară, te uiți suspicios la ea, așa cum stă, țeapăn îndatoritoare, nu-i cumva tot cea care apărea mereu la ușa camerei de hotel, seara, să-ți ceară o brichetă, un chibrit, un foc? N-are cum să fie tot aia, e alta și toate la fel, e o jumătate de secol de când n-am mai atins o compatrioată, dar ultima nebunie ar fi să te las să intri la mine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rău: un Înstrăinat; Îl cunoșteam, dar nu mai era valabil ce cunoșteam eu... Fusese un băiat dezghețat, cam bătrânicios, dar așa-i când ai o mulțime de frați și de surori și familia ta o duce greu, vânzând gaz și chibrite și cuie Într-un sat ca Mana... Dar era copil, apoi un băietan normal - și uite-l acum, nu pe băietanul devenit bărbat, dar altceva! Mai târziu, când Îmi aduceam aminte de Întâlnirea cu Sapșa - Îmi ziceam: «Ăsta-i omul-nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Iacob și ceilalți adulți spuneau că ei, comisarii le-au stropit cu gaz, ei le-au dat foc, ei le-au Întors cu furca... - Ce contează? - vorba lui Sapșa. Ce contează cine le-a stropit cu gaz, cine a scăpărat chibritul, cine a... suflat În foc? De acord: ei, comisarii de la NKVD. Dar nu asta era misia lor? Meseria lor nu era asta: să strivească, să nimicească, să distrugă, să ardă? Tata oftează, tace o vreme, apoi reia, privind În pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu. Și au rămas liniștiți, pe bancă, lângă sarai; mai liniștiți decât Înainte, când erau și alții de față. Moș Iacob s-a Întors din casă cu câte două pachete de Naționale pentru fiecare și cu câte o cutie de chibrite. Rușii spasibesc, cu țigările aprinse În gură, căutând - și negăsind unde să pună pachetele... - Da du-te, măi fimèi’-odată!, strigă la nevastă-sa Moș Iacob. Mătușa Domnica iese din casă, trece pârleazul la noi - dar nu intră prin față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-ntuneric, de mână cu mama mea, când fac... Mi-e așa de rușine, mamă... - Te cred, dar nu se vede - de-ntuneric... Am ajuns iar pe treptele școlii. Mama: - Ah, și n-am fost atentă: unde Dumnezeu voi fi pus chibriturile și lumânările? Măcar chibriturile de le-aș găsi, nu se poate să nu se afle o lampă, În școală. Si-gur În cancelarie! Mama găsește, pe bâjbâite, În bagaje, chibriturile. Dar nu și lumânările. Consumă aproape toate bețele din cutie, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mama mea, când fac... Mi-e așa de rușine, mamă... - Te cred, dar nu se vede - de-ntuneric... Am ajuns iar pe treptele școlii. Mama: - Ah, și n-am fost atentă: unde Dumnezeu voi fi pus chibriturile și lumânările? Măcar chibriturile de le-aș găsi, nu se poate să nu se afle o lampă, În școală. Si-gur În cancelarie! Mama găsește, pe bâjbâite, În bagaje, chibriturile. Dar nu și lumânările. Consumă aproape toate bețele din cutie, căutând o lampă. Nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ah, și n-am fost atentă: unde Dumnezeu voi fi pus chibriturile și lumânările? Măcar chibriturile de le-aș găsi, nu se poate să nu se afle o lampă, În școală. Si-gur În cancelarie! Mama găsește, pe bâjbâite, În bagaje, chibriturile. Dar nu și lumânările. Consumă aproape toate bețele din cutie, căutând o lampă. Nici de leac. În toată școala, nici o lampă. - Ce să facă ei cu lampa, la școală?, zic. Noaptea nu stă nimeni În școală; nu stau oamenii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
triumfuri minunate ale artei celei complexe și delicate a asezonării. O singură grăunță din ceva, un mugure de altceva, un vârf umed de deget muiat ușor într-un flacon și apoi în ceaunul bolborosind, un degetar ras, o cutie de chibrituri rasă, o coajă de nucă de cocos plină, colorată în roșu închis și violet intens, cu un condiment gălbui și prăfos, întregul amestec fiind uneori amestecat o zi sau două pe cărbuni ce degajau doar o urmă slabă de căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care stătea sus deasupra ei, plescăind din limbă la vederea lacrimilor sale și examinându-și în același timp venele verzi de pe braț și pielea bătătorită de pe călcâie. Înnebunesc, spuse Pinky, mă simt ca un foc de artificii apris cu un chibrit. Dacă artificiile au fost aprinse, spuse Sampath, înseamnă că vor exploda, indiferent că-ți place sau nu. Asta doar dacă nu cumva știi cum să le arunci într-o găleată de apă. În cazul ăsta, ce mai risipă de artificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
invitația ta. Unde ai vânat-o? Gacel zâmbi în sinea lui văzând capcana grosolană. — în nord, răspunse. Strânsese vreascurile de care avea nevoie și, așezându-se pe pătura șeii, scoase cremenea și iasca, dar Malik îi oferi cutia lui de chibrituri: — Folosește-le pe astea, îi zise. E mai comod. Apoi făcu un gest de refuz: — Păstrează-le. Avem multe la economat. Se așezase în fața lui și îl observa cum înfige pulpele antilopei în vergeaua vechii lui puști, pregătindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se profilă o siluetă înaltă și robustă. Gacel nu avu nevoie să distingă stelele de pe uniformă ca să-l recunoască pe omul care-i ucisese oaspetele. îl văzu stând liniștit câteva momente, respirând adânc aerul nopții și aprinzând o țigară. Lumina chibritului îi aduse aminte de fiecare trăsătură a sa și de strălucirea oțelită și disprețuitoare a ochilor lui când afirmase că el era legea. Se simți tentat să pună mâna pe armă și să termine cu el dintr-un foc. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Se zice că e cel mai bun loc din nordul Londrei pentru a agăța desenatori tehnici. Totuși, nu le poți reproșa o nimica toată ca asta, când au o gamă excelentă de beri la halbă și coșulețe cu cutii de chibrituri, marcă proprie, pe care le poți jefui În voie. Îmi plac grozav chestiile astea; Îmi dau senzația că sunt o persoană sofisticată. Bineînțeles că Rachel nu ajunsese Încă. M-am strecurat cu mare greutate, printre geci de piele și rucsaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
zise cu o voce plângăreață. E rândul meu să fac cinste. Am observat că, deși invitația ne era adresată amândurora, ochii lui o fixau pe Rachel. — Scuze, Jeff, dar sunt foarte obosită. Am luat un căuș plin cu mini-cutii de chibrituri de un verde pal de pe polița șemineului și le-am Îndesat În buzunarul hainei. Nu mă văzuse nimeni. L-am umplut și pe celălalt. Acum chiar că aveam coapse ca ale Lollobrigidei. Rachel se lăsă Înduplecată ca o fraieră. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]