1,574 matches
-
lui Finn de a căpăta un nou chip; spune că poți scoate omul din provincie, dar nu și provincia din om. Barney locuiește în Chelsea, poartă cămăși în dungi, cu butoni, își dă întâlnire cu tot felul de blonde care chicotesc întruna și se numesc Tuppy sau Wiggles și vorbește ca un adevărat absolvent de la Sandhurst. Când se poartă prea autoritar, îl strigăm Maiorul Barney. Într-un fel, mă surprinde că se mai înțeleg cât de cât. Când m-am angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care o țineam în mână. Dar, când vine vorba de Liam O’Connell, în mod ciudat, parcă nu poți protesta. L-am văzut făcând asta și la TV, iar femeile respective avuseseră aceeași reacție: păreau șocate, dar simțeau nevoia să chicotească. Paradoxal, comportamentul său sexual nu are nimic obscen. E ca și cum ai trimite o carte poștală care înfățișează un nud pe malul mării. Nu face decât să se distreze într-o manieră absolut sinceră și probabil că își închipuie că femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pipițele astea, adesea cinice, educate în spiritul pragmatismului media, cum stau și se holbează ca niște copii proști. Mă uit spre Daisy și-l văd pe Lewis că o cuprinde cu brațul și-i șoptește ceva seducător la ureche. Ea chicotește fericită și se cuibărește la pieptul lui, prefăcându-se atentă la cei doi cocoțați pe bar, dar își lipește corpul de el ca să compenseze impresia creată de privirea ei. Fără vreun motiv anume, simt că am obosit. Mi-e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Ești patetic! îl apostrofează Finn din nou. — Ne pune pe noi să facem ceva ce el nu e în stare. — Lasă că îi arătăm noi! zice Finn. De ce folosești pluralul, față palidă? îl iau eu la rost. Davey începe să chicotească. —Care-i treaba? întreabă Finn. Îi spui tu sau îi spun eu? îl întreb. —Tonto și Călărețul Singuratic străbat preria, începe Davey, când ajung la o intersecție... —La o intersecție? Unde, într-o prerie? — Mă rog, o tentativă, continuă Davey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
loc nepotrivit și să se aleagă cu o pereche de palme. —Gata, Daisy, îi spun când ajunge din nou în brațele mele. Cine urmează? —Eu, se oferă Finn. Cel puțin așa am ocazia să fiu pipăit de niște tipe. Ben chicotește. — Și, pe deasupra, mai e și gratis, nu? Așadar, doamnelor, simțiți-vă libere să umblați cu mâinile peste tot, ne îndeamnă Finn și Ben îi ține hangul. —Taci odată, Finn, porcule ce ești! îi arunc. Nu-ți facem nimic, oricum, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iată că l-am atins! —Nemaipomenit! exclamă Ben, trecându-și mâna prin păr. În timpul jocului nostru de înveselit oamenii și-a scos haina și și-a suflecat mânecile cămășii, așa că arată mult mai normal. Suntem toți îmbujorați și continuăm să chicotim, în afară de Jim, care pare destul de bulversat. Cred că nici măcar n-a zâmbit. Am crezut că râde doar din cauza balansului pe care l-a suportat cât a stat pe burta mea. —Daisy, ai avut o idee genială! spun eu pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
numai noi, femeile, și am plânge după masculii pierduți. —O, Dumnezeule! În acest caz Ex-ii Anonimi s-ar numi Toți-Bărbații-Sunt-Niște-Porci. Știu ce vrei să spui. Îmi place să-i văd și pe ei suferind pentru că li s-au dat papucii, chicotește Daisy. Sună îngrozitor, dar... mi-e atât de dor de Lewis. Oftează. —Aș vrea să fi spus și eu ceva despre noi. Dar nu-i nimic! Voi aștepta cu nerăbdare săptămâna viitoare. Voi fi prima, dacă vrei! Fie cum zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
seama ce simți cu adevărat, n-ai fi ținut un discurs despre cât de tare te enervează fostul soț sau despre câți bani ai obținut în urma divorțului. Charlotte se holbează la el și nu poate scoate decât un „O“. Jennifer chicotește lângă mine. Nu sunt de acord cu asta! protestează Charlotte după ce-i vine sufletul la loc. —Finn are dreptate, Charlotte, tu nu prea vorbești despre sentimentele tale, zice Ben. De fiecare dată când vorbește cu ea, Ben capătă un accent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nu, dar înțelegi ce vreau să spun, nu-i așa? Nu voia să-și asume responsabilități, nu mă ajuta deloc, chiar și când îl rugam și-i promiteam să nu mă supăr. —Te-ai fi supărat? mă întreabă Jake zâmbind. Chicotesc. —Puțin, în cazul în care aș fi luat ceva la bord. Dar i-aș fi mulțumit oricum după aceea. Fir-ar să fie, cum de-am făcut iar o asemenea gafă? Nu era nevoie să aduc în discuție chestiuni legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sfâșii și-mi afund fața în gâtul lui. Mormăie de plăcere și mă întoarce deasupra lui, apoi picioarele îmi rămân prinse sub măsuța de cafea și durează ceva până mă eliberez. Ne rostogolim și, cu coatele proptite lângă umerii lui, chicotesc, iar el începe să râdă, apoi ochii noștri se întâlnesc și veselia se îneacă într-un fior, pentru că-i simt tot corpul sub mine, și mișc puțin șoldul ca să-i văd reacția, iar el închide ochii și mă strânge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe Finn, mor de nerăbdare să văd cum arată în costum de baie. Voi nu? E cam ciudat să-ți vezi colegii fără haine pe ei, zic eu. Nu prea am chef să-l văd pe Barney în slip. Daisy chicotește. — Stai să te vadă pe tine în bikini, zice ea. Or să-și imagineze toată viața cum îți pocnește costumul și-ți ies sânii afară... —Daisy! îi dau eu o pălmuță peste ceafă. Scârbos! Nu-mi pocnește costumul și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
brațul lui Finn și îl privește cu multă căldură. — Știi cum e între îndrăgostiți, îi șoptește Vanessei pe un ton confidențial. Nu ne putem dezlipi unul de altul și astfel nu mai avem timp pentru alții, nu-i așa, frumosule? Chicotește cu subînțeles. După mine, Daisy cam exagerează, dar e conștientă că își poate permite. Vanessa rămâne fără replică, iar pomeții ei perfecți se acoperă cu două pete roșii, ca la clovni. De fapt... zice Daisy, ar trebui să termin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
înalți, blonzi, cu ochi albaștri și amândoi încântători. Barney are un corp superb sub costumația oribilă pe care o poartă în seara asta. Așa cum stă acum, îi pot vedea fundul, care este micuț și incitant de tare. —Știi, zic eu chicotind, șeful nostru are un funduleț foarte drăguț. Davey se uită cu dispreț la paharul meu: Numai la beție ai fi putut spune asemenea tâmpenii, se pronunță el sec. Ai să te simți ca naiba mâine dimineață. Un zgomot groaznic, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la magazie, Barney n-a reușit să găsească întrerupătorul - eram bine împușcați în ambele aripi la ora aia - și ne tot împiedicam prin întuneric pe-acolo, după care eu am căzut pe mormanul acela de perne și-am început să chicotesc în stilul meu inconfundabil... Barney, încercând să mă ajute, și-a pierdut echilibrul și, înainte să ne dezmeticim, am început să ne sărutăm. N-am plănuit asta, n-am vrut să ne „distrăm“. Și nici nu-mi amintesc să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai mult când se ține întrunirea la vreunul dintre noi, ceilalți. Săptămâna trecută am fost acasă la Ben, și el a comandat pizza pentru toată lumea. Este ideea tipică de distracție grozavă pentru un bărbat. Eu și cu Daisy am cam chicotit pe seama lui după aceea, dar trebuie să recunosc că pizza a fost foarte bine-venită. Ben și Finn se plâng de Pimm’s, desigur, dar le spun că este și bere în frigider, și imediat încetează cu văicăreala. Suntem toți așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aici, până la urmă. Nu e tocmai cum aș fi vrut eu să fie, totuși... Aș fi vrut să fie o atmosferă plăcută, știți, să comand niște mâncare, să facem sandviciuri... să petrecem o seară plăcută, cu toții, aici... Daisy începe să chicotească și noi, ceilalți, îi urmăm exemplul. Râdem isteric, chiar dacă nu e atât de bună gluma; râdem de Jim de parcă ar fi cel mai bun umorist de la Festivalul din Edinburgh, iar noi, o gașcă de studenți beți. Râdem cu lacrimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-l ating și să nu încep să-l dezbrac. — Și, ăă, dacă e să fiu sincer, trebuie să-ți spun că mi-a plăcut foarte tare când ai stat în mâini și fundul tău era practic în fața mea... Încep să chicotesc. E un râs nervos, dar măcar râd. —De aia nu prea am făcut mare brânză când a fost să te țin; eram foarte speriat ca nu cumva să încep să te pipăi și să te scap cu capul de podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ied albastru la picioare. Și nici cățeii de porțelan care râdeau lătrând, peștele de sticlă și el râdea în tăcere, stră-stră-străpisica celei din prezent, o birmaneză mofluză, râdea posac, stră-stră-strătrandafirul celui de-acum se înroșise de râs, chinezoaicele râdeau subtil, chicoteau vrăbiuțele de-atunci, cele de acum sunt moarte, pufneau, încercând să se abțină, familiile străvechi din pozele de pe pereți se-necau, sughițau, mârâiau cu gura deschisă larg într-un colț sau interior, fosta rățușcă de lut ars, acum nu, fostele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din vis s-au dovedit neputincioși și înainte de a mă trezi i-am auzit exclamând cu necaz: Ne trebuie o sculă modernă pentru a decodifica tot. Și de-abia peste o sută de ani vom ști. Așa că m-am trezit chicotind, simțind cutia la locul ei. Încărcată cu genți și rucsacuri pline cu otravă, am pornit să cutreier Parisul de la periferii, pe care aveam să le cunosc începând cu subsolurile. Și nu cu puține capcane. Plutea prin tuneluri și când acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care i se cuvine, în Sălile Albe, dar îl slujim pe cel mai bătrân dintre cei care există în familia imperială. Împăratul? Zâmbi. Se gândea la cu totul altcineva. Chiar așa. N-a murit? De mâna cui? A unui Allston? Chicoti ușor, amuzat chiar. Împăratul nu a murit. Este cât se poate de viu. Allston? Nu știi? Nu. N-ai de unde, bineînțeles. O veche răzbunare ce așteaptă să fie împlinită de secole. Mara Allston a jurat ca unul din urmașii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și au dărâmat pereții dintre sălile de clasă ca să nu deranjăm foindu-ne inutil pe hol. Apoi Mar și Mari ne-au ajutat cu paturile. Sunt foarte drăguțe. Cam ciudate, dar drăguțe. Apropo... cred că Mar îl place pe Perir. Chicoti și, plimbându-se spre celălalt capăt al infirmerie, continuă: Sarah a avut ideea genială de a pune măsuțe cu instrumente între paturi. De ce? Păi dacă este un caz urgent de tratat, să nu umblăm atunci după ustensile și medicamente. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Josh, dimpotrivă, fusese un papagal. Era dolofan, scund, neîndemânatic. Mergea cu o legănare ciudată. Nu reușea să se corecteze. Iar pantofii ortopedici pe care mama lui insista să-i poarte nu-i erau de ajutor. Fetele îl ironizau. Le auzea chicotind, când trecea pe lângă ele pe holuri. Liceul fusese o tortură pentru Josh. Nu se descurcase bine deloc. Adam mersese la Yale. Josh abia intrase la Emerson State. Cum se schimbaseră toate astea. Cu un an în urmă, Adam fusese concediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
te vreau decât pe tine. Gail se răsuci și opri camera video. — Acum vrei să-mi faci baie? întrebă Gerard. Gail se uită urât la el. Ușa dormitorului se auzi închizându-se cu zgomot. Scârțâitul arcurilor de la pat. O femeie chicotind și râzând. Alte arcuri scârțâind. — Destul, Gerard, spuse Gail. — Știam eu că ai vrea să știi, zise el. Urăsc pasărea aia blestemată, zise soțul ei în aceeași noapte, mai târziu. Erau în dormitor. — Nu asta contează, spuse ea. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o pasă, iar când se dăduse în spate să o prindă, se împiedicase de Bucky Beaver și căzuse, luându-l pe Bucky cu el. Billy era nervos și stânjenit, întins așa la pământ, în fața tuturor, cu Sarah Hardy și ceilalți chicotind. Puștiul era întins în continuare la pământ, așa că Billy îi trăsese două șuturi cu adidașii lui Van. Nu ceva serios, doar un avertisment. Iar când puștiul se ridicase în picioare, îl plesnise puțin. Nu mare lucru. În clipa următoare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să asculți câteva ponturi folositoare În afaceri de la Kerry, Emma, spune tata aspru. Poate că, dacă ai fii un pic mai atentă la ea, te-ai descurca mai bine În viață. — E doar un stil de mers ! se bagă Nev chicotind. Nu e o rețetă miraculoasă ! — Nev ! spune mama, ușor dezaprobatoare. — Emma știe că glumesc, nu-i așa, Emma ? spune Nev relaxat și Își mai pune niște vin În pahar. Sigur că da ! spun, sforțându-mă să zâmbesc larg. Stai numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]