1,541 matches
-
acesta mai exista. Oare îl lăsase la Londra împreună cu toate celelalte lucruri pentru care merita să trăiești? Ostilitatea Shaunei și-a găsit explicația după ce Neil i-a zis din greșeală că iubitul acesteia tânjise la postul lui Hugo. — Ce tupeu, chicotise Neil. Deși, să nu uităm, ea are tupeu cât pentru doi oameni la un loc. Hugo și-a spus că Neil avea dreptate. Tupeul Shaunei era vizibil în bărbia lată și agresivă. În plus, părul des, dar uscat avea aspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
panică atunci când pierd cartea Ginei Ford. Sunt tot timpul furioasă. În concluzie, înnebunesc. Laura a băgat mâna în buzunarul de la spate al pantalonilor și a scos un pachet de țigări. —Dar Fergus? a întrebat-o Hugo. Laura a început să chicotească. —Ce-i cu el? Acum am o campanie mare, da? a zis ea, imitând ceea ce probabil că era vocea lui. Chiar și numai din acele cuvinte, Hugo și-a dat seama că soțul Laurei era un bărbat dur, brutal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-o la nimereală. —„Oare ne ascultăm cu-adevărat copiii?“ a citit, apoi a ridicat ochii umezi către Alice. Pe cuvânt că eu îl ascult. Ore întregi, în fiecare noapte, ca să fiu mai precis. Spre surprinderea lui, Alice a început să chicotească. Era un chicot absolut diferit de obișnuita hlizeală a Amandei. Era un hohot pornit din gât, cald, care făcea ca lumea să pară, dintr-odată, un loc mai bun și mai luminos. Ce problemă ai exact? l-a întrebat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ea neîncrezătoare. —Sincer, cred că a fost fericită să scape de noi. Încurajat, Hugo s-a apucat și i-a relatat lui Alice întreaga poveste a sosirii asistentei Harris și a nesfârșitelor ei referiri la lordul Fairbourne. Când Alice a chicotit din nou, Hugo a simțit, așa din senin, că ar fi în stare să facă orice numai ca s-o mai audă chicotind. Pare o femeie înspăimântătoare, a râs Alice, întrebându-se ce era cu senzația aia ciudată care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întreaga poveste a sosirii asistentei Harris și a nesfârșitelor ei referiri la lordul Fairbourne. Când Alice a chicotit din nou, Hugo a simțit, așa din senin, că ar fi în stare să facă orice numai ca s-o mai audă chicotind. Pare o femeie înspăimântătoare, a râs Alice, întrebându-se ce era cu senzația aia ciudată care-i invadase trupul. Câteva secunde mai târziu, și-a dat seama că era vorba de sentimentul pe care îl ai atunci când te simți bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Bărbatul a înțepenit. — Totuși, a șoptit ea mângâindu-și șoldurile, nu m-am neglijat. Nu-i așa, Hugo? Bărbatul a înghițit în sec. —Ăăă, nu. Nu, deloc. Nu ca hipiota aia de la cursul prenatal cu care erai zilele trecute, a chicotit Laura. Cum își închipuie ea că arată? N-are nici o țoală mai elegantă și părul parcă e din paie. Păcat, însă. Dacă și-ar da interesul, probabil c-ar arăta bine. Un val de indignare a trecut peste Hugo. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
șuierat Laura mângâindu-i linia obrazului cu degetul. Iau notițe pentru detaliile legate de casă. Pentru broșură, știi. —De ce? Laura îi răvășea acum părul. —Păi, de obicei, când se vinde o casă ca asta, se tipărește o broșură. — Da? a chicotit ea. Da. Blând, dar hotărât, Hugo i-a luat mâna de pe cap. S-a luptat cu instinctul de a se întoarce pe călcâie și de-a o lua la goană. Avea nevoie de comisionul ăsta. — Deci, a zis el voios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cel cotonogit. Apoi, Alice s-a uitat la Hugo. Și-a adus aminte de cratița revelatoare și de borcanul gol din bucătărie. Alice a simțit cum încep să i se ridice colțurile gurii. Din ce în ce mai tare. După care a început să chicotească și să se cutremure. Mai întâi, Hugo a privit-o surprins, apoi a început și el să râdă. Încercând să nu râdă prea zgomotos, Alice și-a dus mâna la gură și a apăsat cu putere, în timp ce cobora ușor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cada de baie. În rarele ocazii când asta se întâmpla. Judecând după mormăielile lui interesate, și lui Theo îi plăcea apa. Alice l-a mângâiat pe cap cu afecțiune. Era cu-adevărat un băiețel drăguț. Uitându-se la el cum chicotea în timp ce fixa apa, atât de fericit, atât de nerăbdător să fie amuzat, Alice a simțit un soi de indignare uluită în numele copilului. Cum putea cineva, chiar și Amanda Hardwick, să lase copilul ăsta în urmă? Și ce fel de tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cabină de duș enormă, cu podea din lemn și un raft plin de sticle enorme cu loțiune de corp. În toată camera sunt împrăștiate niște sofale gigantice. Patul e colosal și e înconjurat de uleiuri afrodiziace... Tânăra a început să chicotească. —Vreau să spun că nu e prea, ăăă, subtilă. Vrei să spui că în viața ta n-ai mai văzut atâtea locuri în care să poți face sex? Alice a hohotit și a clătinat din cap. Hugo a ridicat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de la pubela de gunoi, zicea Alice. Hugo s-a îndreptat către ea pășind pe podeaua din piatră încălzită. Alice stătea lângă pat, cu spatele întors către el, întinzându-se către sticlele de pe etajera de deasupra. —Uită-te la denumirile astea, chicotea ea. Poțiunea dragostei numărul nouă, Apă erotică... Când Hugo i-a îmbrățișat talia, a simțit-o încordându-se. —Of, Alice, a zis el cufundându-și nasul în părul femeii care mirosea superb. Sfârcurile lui Alice i-au atins mâinile când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dinți. Trase ușor de el, așteptând acel geamăt care să îi dea de înțeles că jocul ar putea continua. Mușcă mai tare și râse satisfăcut: - Tu nici n-ar trebui să ieși pe stradă. Locul tău e-n pat. Femeia chicoti, încântată, și își prinse sânii în mâinile cu degete lungi. Avea unghiile vopsite cu ojă neagră, iar contrastul acela aprinse sclipiri pofticioase în ochii bărbatului. Îi plăcea să o vadă mângâindu-se, trebuia să recunoască în sinea sa. O făcea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gând, dacă nu cumva sunt, deja, acolo, mi-au dat pilulele, mi-au făcut injecțiile cu marmeladă, apoi m-au aruncat în celula capitonată și acum se amuză, privindu-mă prin vizetă. Sunt toți prezenți, în spatele ușii, îi aud cum chicotesc ca niște nemernici și pun pariuri pe rezistența mea improbabilă - Magicianul, Agentul Imobiliar, Omul cu Tatuaj, Huiduma, Vecinul, Detectivul, chiar și Lucia... Și tu, Lucia? (Și tu, Brutus? Cuțitul se înfige în stomac, centimentru cu centimetru, dar nu curge nicio
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
alta, tună deasupra urașului, iar alte gheare de foc brăzdară celul. Și tună din nou. În spatele Detectivului, pe banchetă, lângă impermebilul ud, Magicianul scoase un evantai și începu să-și facă vânt. Apoi își lăsă privirea să alunece spre fereastră, chicotind bucuros. O nouă farsă era pe cale să înceapă. La volan, Detectivul avu senzația vagă că are pe cineva în ceafă, pregătit să-i înfigă colți ascuțiți în carne. Întoarse repede capul, însă nu văzu pe nimeni. Totuși, senzația aceea continua
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Liniștea din cameră era atât de adâncă, încât își putea număra bătăile inimii. Și, din nou păși cu gândul în trecut, la o altă întâmplare... Erau în casa din Cetinei... ”- Surâsul tău, Fată e viața mea !” murmură Iorgu grav. Ea chicoti cu o naturalețe atât de frumoasă, încât Iorgu se uită la ea ca la o minune... Reacțiile ei erau întotdeauna repezi și simple. Se supunea îndemnului inimii și firii ei năvalnice fără opreliști. Sănătoasă, tânără, puternică... trupul, dragostea, toate îi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o să avem mulți copii pe care o să-i învățăm carte. Și iar o prinse de mijloc și o sărută pe gură, fugitiv. De data aceasta, ea nu s-a mai retras și chiar au mers ținându-se de mână, chicotind.Când au ajuns aproape de casa unde locuia Frusina, se uită în stânga și în dreapta să vadă dacă este cineva pe uliță, o mai luă o dată de mijloc și o sărută cu foc; ai fi zis că este un bărbat îndrăgostit de când
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să vă priască tuturor și să vă ajute să descoperiți cât mai multe lucruri noi ! Și În orice caz, un lucru vă promit : după aceste zece zile nu veți mai fi aceiași oameni care sunteți acum. Asta e puțin scary, chicoti Billy pe Înfundate. Eu cu cât aflu mai multe de mine, cu atât mă Îngrozesc mai mult ! martine Îi aruncă o privire severă și duse degetul la buze. Aveți aici o mână de bărbați de nădejde, spuse primarul arătând spre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să vă priască tuturor și să vă ajute să descoperiți cât mai multe lucruri noi ! Și în orice caz, un lucru vă promit : după aceste zece zile nu veți mai fi aceiași oameni care sunteți acum. Asta e puțin scary, chicoti Billy pe înfundate. Eu cu cât aflu mai multe de mine, cu atât mă îngrozesc mai mult ! martine îi aruncă o privire severă și duse degetul la buze. Aveți aici o mână de bărbați de nădejde, spuse primarul arătând spre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în același timp. S-au apropiat râzând și s-au îmbrățișat scurt. - Unde îți este sania? Marian Malciu - Nu am mai luat-o, pentru că... îmi era greu să o trag și mă temeam să nu întârzii la întâlnire, răspunse Laura chicotind. Unde îți sunt schiurile, dragul meu? - Nu le-am mai luat, pentru că... erau grele și mă întârziau la întâlnire, scumpă doamnă. În plus, așa, doar pentru tine, am renunțat și la desert și am venit cu un taxi în mare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
aici... Mă gândeam, dacă ești de acord, să rămânem în zonă și să cinăm la unul din restaurante... La o adică beneficiem de room service, dacă ești de acord. - Și cum rămâne cu „terenul neutru”, precum am stabilit? Interveni Laura chicotind. Aici este terenul tău. Nu m-ar deranja, dar prefer un loc retras, cu puțină lume, cu protocol obișnuit sau... deloc. - Protocol lipsă? Unde crezi că s-ar găsi așa ceva în Sinaia? ridică el sprâncenele, zâmbindu-i șăgalnic. - Unde? ... La
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Relu a prins-o de braț și a Marian Malciu readus-o cu forța în acea încăpere, mai mult târând-o. I-a aruncat poșeta pe o lustră de perete și a forțat-o să danseze cu el. Celelalte fete chicoteau în larma generală și nu se mai auzeau cuvinte întregi. De altfel, abia acum a observat Iuliana că dansau toate fără sutiene, iar o parte din băieți erau doar în maiou și slip, desculți cu toții. - Mișcă-ți, bă, trupul în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
știa ce să răspundă. Îi evită privirea. Simți obrajii cum i se aprind. Nu știu de unde a izvorât întrebarea ta..., dar simt că dorești un răspuns sincer, chiar dacă au trecut mulți ani de atunci și... - Nu ești obligat să răspunzi, chicoti Iuliana, amuzată de ezitarea lui Eugen și gândindu-se că nu va fi sincer. „Hm! Oare Marian Malciu ce mi-a venit să-l întreb? Ce simt eu? Ce mă îndeamnă pârdalnica asta de inimă?... Nu aveam dreptul să-l
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ea, observând instalația. Nu-mi face bine. Răcesc imediat...Cum, încă nu ai plecat, cadână, din fața mea? se încruntă Eugen amenințător, fulgerând-o cu privirea. - Ha, ha, ha! Nu se pune de data asta că ai zâmbit! Te-am văzuuuuut!, chicoti Iuliana, bătându-și pumnii sub nasul „sultanului” pus pe șotii. - Ferește-te, sultană! Nu se va repeta slăbiciunea mea, promise el, încercând să o îmbrățișeze. Atentă, intuind intenția lui, fata se strecură abilă pe sub brațele lui și alergă la baie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
trec pe străzi și arunc cu pietre în vitrinele orașului. taci, îi, spun Vocii, nu vreau să mi se povestească nimic despre viața mea de dinainte. Dar Vocea nu se poate opri, îmi povestește, din interiorul creierului meu, toată viața. Chicotește, îmi amintește de lucruri hazlii, din cînd în cînd își șterge cîte o lacrimă (ceea ce mă impresionează, nu e puțin lucru să știi că vocea din interiorul creierului tău își șterge din cînd în cînd cîte o lacrimă). o ameninț
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
una din ele își luă însă zborul un fluture. — Ia te uită, spuse fata, poate că sunt făcute pentru fluturi. — nu trebuia să-l gonești, spuse Victor, acum o să moară din cauza căldurii, peste cîteva ore. — Găsește el o altă căsuță, chicoti fata apropiindu-se de Victor și înlănțuindu-l cu brațele de gît. Victor încercă să se debaraseze de ea, dar fata era mult mai vînjoasă decît părea în realitate. Cea de-a doua voce din mintea lui Victor reacționă ca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]