2,837 matches
-
amplasate două camere, chilia starețului și o alta pentru paracliser, iar pe partea de sud era amplasată camera economului care avea o mică cămară cu baie și un hol. După decesul părintelui Hrisostom Postolache (la 22 iulie 1979), cele două chilii de pe latura nordică sunt folosite numai pentru necesitățile Bisericii (una pentru veșmântar și cealalta ca depozit al lucrurilor din cadrul Bisericii), iar chilia de pe latura sudica devine Cancelarie, după transferarea starețului Partenie Mănescu de la Bucium la Schitul Brădicești, la 27 februarie
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
mică cămară cu baie și un hol. După decesul părintelui Hrisostom Postolache (la 22 iulie 1979), cele două chilii de pe latura nordică sunt folosite numai pentru necesitățile Bisericii (una pentru veșmântar și cealalta ca depozit al lucrurilor din cadrul Bisericii), iar chilia de pe latura sudica devine Cancelarie, după transferarea starețului Partenie Mănescu de la Bucium la Schitul Brădicești, la 27 februarie 1992. În anul 2002, ca urmare a degradării unor pereți interiori la camerele dinspre nord și sud din cadrul complexului bisericesc, s-a
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
cu voce tare . Până la urmă a repetat cuvintele „Gesù, Maria” (Iisus, Maria). În jurul orei 2:30am, a spus, „Văd două mame” (referindu-se la mama sa și la Fecioara Maria). La 2:30 a.m. și-a dat ultima suflare în chilia să din Sân Giovanni Rotondo, șoptind „Maria”! Trupul său a fost îngropat pe 26 septembrie într-o cripta a bisericii Sfintei Fecioare (En:Our Lady of the Grace). La slujba să de înmormântare au participat peste 100,000 de persoane
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
Mănăstirea de călugărițe din Pătrăuți în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților ""sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri"". După desființarea mănăstirii, chiliile s-au ruinat aproape complet. Biserica a fost transformată în biserică parohială, situație în care se află și astăzi. În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din Pătrăuți pe
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
paragină. Principalele distrugeri le-au provocat infiltrațiile apelor freatice, alunecările de pământ, cutremerele din 1802, 1804, 1838 și Războiul Crimeei: în 1853, egumenul Samoilă a fugit în Rusia cu arhiva și odoarele mănăstirii, iar în 1856, un incendiu a distrus chiliile. După secularizare, ctitoria devine biserică de mir, dar în 1899, o alunecare de pământ îi dă lovitura decisivă; după cutremurul din 1911, este părăsită defintiv. La 10 martie 1915, grație valorii arhitectonice și a importanței picturii, la insistențele unor fideli
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
țara, dar și din alte țări musulmane pentru a-și face studiile. Aceste școli aveau atât camere pentru locuit, cât și săli de clasă foarte încăpătoare. Sub aspect arhitectural, toate medresele erau aproape identice. În curtea în care se aflau chiliile de locuit așezate de jur-împrejur se ajungea printr-o poartă monumentală. Marea sală se găsea, fie în față, fie în partea laterală a curții. Lângă ea mai era încă o sală care slujea drept capelă. Școlile primare și seminariile constituiau
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
greci în 1922, care trebuie să repatrieze aproximativ un milion și jumătate de compatrioți din Asia Mică. Aflat în Serbia, Zorbas îl cheamă acolo pe Kazantzakis într-o scrisoare din 17 iulie 1922, propunându-i să se retragă într-o chilie unde să se gospodărească împreună. Scriitorul avea să explice câteva decenii mai târziu, în prologul cărții "Zorba Grecul", rolul important pe care l-a avut în viața sa prietenia cu Gheorghios Zorbas: "„În viața mea, cele mai mari foloase le-
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
și dotările sale: conac, ateliere, mașini, grajduri, pluguri cu abur, batoze, locomobile, tractoare, moară și multe altele. Chiar și în prezent, atrag atenția conacul boieresc, care este într-o stare avansată de degradare, casa arendașului, unde este amenajat paraclisul și chiliile Sfintei Mănăstiri, turnul de apă care, în trecut, funcționa cu un burduf cu care se scotea apa cu caii și care adăpa mii de oi și sute de vaci, casa vizitiului și un mare beci, lung de cca. 100-200 m
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
ziua de 1 octombrie 2001. La oficierea slujbei de sfințire și binecuvântare a Sfintei Biserici au participat un distins sobor de preoți și diaconi, atât populația din împrejurimi cât și din localități mai îndepărtate. Lucrările de construcție ale celorlalte clădiri (chilii, gospodării și alte anexe) s-au încheiat la începutul anului 2003. În acest an la data de 24 februarie s-a emis din partea Sfintei Episcopii și actul de înființare al Schitului prin decizia înregistrată cu numărul 495. Actualmente schitul se
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
Maria, între anii 1827 și 1831, ca mănăstire de călugărițe. Biserica a fost construită din zid, în formă de navă, având o singură turlă pe naos și pridvor deschis, iar pentru viețuitoare, a fost ridicat în apropiere un corp de chilii. Mănăstirea a funcționat până în anul 1894 când a devenit biserică de mir ca filie a parohiei Bâldana. Ajuns în paragină, așezământul monahal a fost reactivat, ca mănăstire de călugări, prin decizia Arhiepiscopiei, în anul 1994, starețul acesteia devenind ieromonahul Gruzea
Mănăstirea Bâldana () [Corola-website/Science/311657_a_312986]
-
vechi așezământ monahal s-au început lucrările de zidire și înfrumusețare pentru a-l readuce la starea inițială. Astfel, în apropierea bisericii s-au ridicat mai multe construcții printre care: clopotnița-turn care veghează intrarea în incinta mănăstirii, un corp de chilii, un agheazmatar și anexe gospodărești. Lucrările de reabilitare a mănăstirii s-au desfășurat cu binecuvântarea Arhiepiscopului Nifon al Târgoviștei și cu sprijinul unor donatori, între anii 1994-2006. Mănăstirea se află pe drumul național 7, București-Pitești, la kilometrul 33.
Mănăstirea Bâldana () [Corola-website/Science/311657_a_312986]
-
după care a devenit biserică ortodoxă a satului. Atestarea documentară a bisericii Aluniș datează din 1351. Tot lângă Aluniș se află niște așezări rupestre folosite în trecut drept loc de refugiu. Biserica, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, împreună cu chiliile, sunt clasificate ca monument istoric de arhitectură de interes național. În afara bisericii în piatră de la Aluniș, lista monumentelor istorice din județul Buzău cuprinde pe raza comunei Colți și un sit arheologic de interes local, cuprinzând o necropolă din Epoca Bronzului
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
ample lucrări de renovare care s-au desfășurat între anii 1957 și 1959. Ulterior, ea a fost folosită ca biserică de mir, filială a Parohiei Tomești. Astfel, dacă în anul 1944, Schitul Vlădiceni avea două clădiri gospodărești, cu rol de chilii, în anul 1959, ele au fost preluate de către gospodăria agricolă de stat, iar biserica schitului a funcționat din acel an doar ca biserică care aparținea de Parohia Tomești. În acea biserică se slujea numai de câteva ori pe an, dar
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
cupolă de tablă. O altă ieșire din incinta Mănăstirii, are o boltă de piatră și duce către un mic cimitir amenajat pentru viețuitorii Mănăstirii trecuți la cele veșnice. La 150 de metri nord-est de biserică s-a construit corpul de chilii în formă cubică, din cărămidă, clădire parter și etaj. La etaj are cerdac susținut de stâlpi din lemn cu parapet, grilaj de scândură vopsit în culoarea maro. Clădirea adăpostește chiliile, trapeza pictată, bucătăria, stăreția. Este acoperită cu tablă zincată. În
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
de metri nord-est de biserică s-a construit corpul de chilii în formă cubică, din cărămidă, clădire parter și etaj. La etaj are cerdac susținut de stâlpi din lemn cu parapet, grilaj de scândură vopsit în culoarea maro. Clădirea adăpostește chiliile, trapeza pictată, bucătăria, stăreția. Este acoperită cu tablă zincată. În incintă s-a creat un frumos parc cu alei asfaltate. La 100 de metri nord-vest se află o altă construcție, din zid de cărămidă, lungă de 80 de metri, orientată
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
de prosperitate, dar o cumplită primejdie amenința iarăși Moldova. La curtea domnească sosește o solie a sultanului Mahomed al II-lea. Domnitorului i se cerea să aducă personal la Înalta Poartă tributul din ultimii doi ani, să cedeze turcilor cetățile Chilia și Cetatea Albă de pe țărmul Mării Negre și să renunțe la alianțele cu vecinii săi, cu Papa de la Roma și cu venețienii. Ștefan cel Mare le răspunde solilor că Moldova vrea să trăiască în pace cu toți vecinii săi, dar că
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
an (1996-1997) au fost ridicate trei case și o bisericuță de lemn, care au fost sfințite la 21 mai 1997 de către P.S. Ioachim Mareș, episcop al reactivatei Episcopii a Hușilor. Lucrările au continuat și în prezent există trei corpuri de chilii, un aghiazmatar frumos sculptat în lemn de stejar, o bucătărie de vară, un adăpost pentru vite, un grup statuar constând din trei cruci, o hartă a Moldovei în hotarele ei firești și o statuie reprezentând Dacia Traiană, precum și un bust
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași. În comuna Plătărești se găsește mănăstirea Plătărești, monument istoric de arhitectură de interes național, datând din 1646. Ansamblul se află în sudul satului Plătărești și cuprinde biserica „Sfântul Mercurie”, casa domnească, chiliile, construcțiile anexe și zidul de incintă. În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate tot ca monumente de arhitectură. Unul este din satul Podu
Comuna Plătărești, Călărași () [Corola-website/Science/301122_a_302451]
-
Argeșului, rămâne, pentru arhitectura veacului al XVI-lea, dacă nu monumentul cel mai de seamă, una dintre cele mai reprezentative construcții al sale. Ca atare o pomenesc documentele și o amintesc toți călătorii străini, care și-au aflat adăpost în chiliile ei. Unii dintre ei, ca Paul de Alep, în 1654, considerau vechea așezare a lui Neagoe drept „una din minunile lumii”. Aceleași cuvinte de înaltă prețuire le notează, în 1794, și englezul Robert Ainslie și - mai târziu - pictorii Bouquet și
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
după care a fost mutat la Râmnicu Vâlcea în 1854. Între 1859-1864 a refăcut și redeschis Schitul Frăsinei, construit în 1763, dar mai apoi părăsit. În 1863, episcopul Calinic a construit la Frăsinei o biserică nouă, o clopotniță și noi chilii. La acest schit, Calinic a introdus rânduiala atonită și "blestemul" asupra hotarelor mânăstirești, prin care se interzicea intrarea oricărei părți femeiești (femei, păsări sau animale domestice). Pentru că în acea perioadă a intrat în vigoare "Legea secularizării averilor mânăstirești", episcopul Calinic
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
spre închinare în biserica mânăstirii. La ora actuală, Mănăstirea Dălhăuți este unul dintre cele mai bine organizate așezăminte monahale din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei. În ultima perioada de timp, aici s-au construit o clopotniță impozantă, un corp nou de chilii și s-a amenajat un muzeu într-o clădire nouă. În mânăstire se află aproximativ 20 de călugărițe, stareța actuală fiind maica Emanuela Enea. Mănăstirea Dălhăuți este inclusă în "Lista monumentelor istorice din România", având codul de clasificare . Biserica de
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
să fie ulterior a rezervației, blocuri mari de stânca pentru a le folosi la îndiguirea râului Moldova, urmele acestei lucrări fiind și astăzi vizibile. În plus - în urmă cu mai mult de un secol, încă se mai vedea ieșirea unei chilii de pustnic săpate în stânca Pietrei Șoimului.
Piatra Pinului și Piatra Șoimului () [Corola-website/Science/327231_a_328560]
-
reparată în anul 1766, dar nemaireușind să-și recupereze nici vechiul tezaur al odoarelor cu care fusese înzestrată și nici vechea arhitectură a clădirilor mănăstirești care au fost în cea mai mare parte reconstruite. Între anii 1798-1799, egumenul Chiril reface chiliile mănăstirești, apoi în anul 1815 egumenul Sofronie zidește un paraclis lângă egumenia veche, care este stricat apoi de egumenul Grigore Crupenschi. Mănăstirea a fost prădată de către turci în anul 1821, „când numai zidul au rămas”. Pe vremea mitropolitului Veniamin Costachi
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
turle vechi a fost construită o a treia, din lemn. Aceste din urmă adaosuri au fost înlăturate cu prilejul lucrărilor de restaurare a bisericii, care au urmat puternicului incendiu din 1921. Tot în timpul egumenului Isaia s-au construit și actualele chilii de pe latura sudică și estică, lărgindu-se totodată și vechea trapeză din 1765. Prin poziția ei retrasă, Mănăstirii Râșca i s-a dat și destinația de a fi închisoare pentru călugării vagabonzi și îndeosebi pentru boierii răzvrătiți împotriva domnitorului Moldovei
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
iunie 1991, a fost amplasată o placă de marmură pe clădirea turnului-clopotniță care atestă acest fapt. În perioada marelui război pentrui întregirea neamului (1916-1918), călugării din această mănăstire au mers ca infirmieri pe câmpul de luptă pentru îngrijirea răniților, iar chiliile mănăstirii au servit ca spital militar, îngrijit de călugării bătrâni, pentru ca "toți în acel vremuri grele pentru țară, ca buni români, să-și facă datoria" (după cum scrie pe o placă de marmură amplasată pe clădirea bisericii în anul 1931). În
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]