7,296 matches
-
mai vulnerabil, dar cea de-a doua doare mai tare. La mine doare cu atât mai tare cu cât îmi e inaccesibil. Și tocmai această pursuit of pleasure, urmărirea desfătărilor, chiar dacă bine ținută sub control cu ajutorul principiilor, m-a cam chinuit. Viața mea de până acum a fost așa de încurcată că nu mai țin minte nimic, poate de aici și ceața respectivă. Între atâtea plăceri și o viteză atât de mare, eu, care, mă bazam pe memorie, am ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trebuie să mă desprind de ce am suferit, de ce n-am avut, de ce mi-au făcut și să sper că voi ști să mă feresc. Dar cum pot să facă asta și să iau lucrurile cu calm, când pe mine mă chinui constant, mă terorizează, mă sufocă faptul că am uitat , și nu am uitat, însă am nevoie de timp pentru a îmi aminti, Nu pot să fac nimic, și cu cât stau mai mult degeaba, cu atât cred că perpetuez absurdul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ce altă dovadă că ne iubește? A iubi soarele în deșert și a muri câștigând astfel nemurirea prin secole de iubire adevărată ce nu va dispărea. (Mă uit la Soare. El mă frige, din ce în ce mai tare, dar, în ciuda faptului că mă chinui, îmi place. Lasă-l să ardă, să încălzească, să mângâie ca să treacă tot frigul din lume. Răsare singur, nu are nevoie de mine...încă. Știm că totuși va dispărea. Și toată fierbințeala acestui moment nu valorează nimic în comparație cu cel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu aspect de clasa a II-a). Eram aproape singuri în compartimentul de șase locuri. Prima dată când l-am privit l-am considerat drăguț, însă, fiind față în față am intrat în vorbă în legătură cu un geam pe care mă chinuisem să-l las deschis, dar mai puțin decât era, și el m-a ajutat, abia atunci l-am remarcat cu adevărat. Comunicasem prin semne, deoarece el era străin, din Ucraina. Am mai schimbat de atunci câteva vorbe în engleză. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în vagonul de clasa I (însă cu aspect de clasa a II-a). Suntem aproape singuri în compartimentul de șase locuri. Primă dată când îl privesc îl consider drăguț, însă îl remarc cu adevărat câteva momente măi târziu, când mă chinui să fixez geamul intr-o anumita poziție, și el mă ajută. Ne înțelegem prin semne deoarece el este străin, din Ucraina. Măi schimbăm câteva vorbe, la inițiativa lui, care, cu un ,,excuse me" mă mai întrebă câte ceva. Îmi oferă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cunoșteam pe proprietari, le cer voie să înnoptez la ei. Însă deja vorbise el cu ei, era totul pregătit. Mai târziu, îi cer să vină cu mine în cameră și să mă țină în brațe. Îmi place să-l văd chinuindu-se în propria pasiune, și îmi place tandrețea sa. Dis-de-dimineața plec, și-i spun un simplu " Pe curând". Câteva zile mai apoi, pentru ca am bătut o vagaboandă ce s-a luat de mine pentru că eram frumoasă și stilată, ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rost să prelungesc agonia mea ( înțelesesem asta de curând, lăsând în urmă un gol, o furie din cauza unei eliberări totale, turbate, fără suferință, să îmbete și apese pe crudul vid al realității, fără măsură; disprețuiesc toată simțirea pe care mă chinuisem s-o cultiv, perfecțiunea unor simțiri care să fie exact așa cum le visam, doream, tânjeam eu). Fără să mă uit înapoi, de ciudă că nu l-aș fi putut ucide din priviri, am vrut să ies afară, așa cum l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ceva amuzant. Însă în majoritatea timpului, sunt oameni retrași. Pe geamul negru nu se vede nimic. Nici măcar stelele. Totul se petrece numai aici, pe navă. Nu e nimic afară. Întuneric total. Înăuntru, Robert pilotează. Cei doi, Andrew și Mac, se chinuiau să rămână treji. Pe la această oră era noapte la noi acasă. De când ne-am urcat pe navă, pentru noi noapte a fost tot timpul. În încăperile lor se odihnesc Andreea și Dana. Pe când eu stăteam sprijinită de perete, primim acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai discutat de-ale lor, despre boala mamei ei. Cum vă mai simțiți, doamnă Minodora? — Câte odată mă simt mai bine, dragă Simona, altă dată nu mă pot ridica din pat. Mi-e milă și de fata asta că se chinuie cu mine. Eu n-o pot ajuta cu nimic. Mă gândesc când n-oi mai fi, ce va face ea singură. Nu are nici un mijloc de existență. Acum trăim cum putem din pensia mea. Lăsați c-o să vă faceți bine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tânjea. —Șireato, mă tragi pe sfoară, dar am răbdare să aștept că n-ai să te sufoci în pernă. Cecilia râdea pe înfundate. —Ai crezut că nu m-am prins ce urmărește fata mea din parc? Ea pierde, că se chinuie cu mirosul buretelui din plastic sau al fulgilor de la fundul gâștelor din pernă (râd amândoi), pe când eu mă delectez cu parfumul plăcut al ei, al bradului. Văzând că se încăpățânează schimbându-și poziția, Matei își pierde răbdarea și o gâdilă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu totul a-i mai șopti acel călduros „noapte bună” oglinzii. Își potrivi perna sub cap, stinse lumina și închise ochii. Cititorul de bună seamă că își aduce aminte de acele nopți lungi, în care, deși stai cu ochii închiși, chinuindu-te să adormi, nu izbutești decât să te foiești de pe o parte pe alta, fără să-ți găsești locul deloc, ceasurile alunecând pe lângă tine cu o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mine, fiindcă, în mijlocul acelei odăii, stătea un bărbat care, deși părea deja trecut de vârsta a doua la prima vedere, aveam a trage concluzia mai târziu că îmbătrânirea-i înainte de vreme o căpătase de la nenumăratele poveri sufletești, poveri ce-i chinuiau cugetul tot timpul și i-l frământau, neînduplecându-se a-i da pace defel. Observându-l atent din semiprofil, acesta avea acea privire pierdută n zare, care, deși se slujește de ochii deschiși ai celui în cauză, nu sesizează niciodată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
atenția familiei sale, care - în mod firesc, de altfel -, socotindu-l la ananghie, nu a întârziat deloc să-i vină în ajutor. Însă mare va fi mirarea, când voi spune că multă vreme aceasta s-a străduit și s-a chinuit să-l asculte, să-l înțeleagă și să-l dreagă de toate gândurile întunecate, ce-l iscodeau cu atâta forță, dar nu izbuti a-i da nicidecum de capăt. Ea făcu apel până și la ajutorul a nenumărați psihologi și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
extremă, ce și-o dorea a fi neclintită și care îl obliga să rămână cu totul în lumea lui, în singurătate, ca un sihastru-n izolare, supunându-se necontenit și fără împotrivire noianului de gânduri, ce-l asalta și-l chinuia și sub apăsarea căruia se îndoia, ca sub un teribil canon. Refuza total să mai iasă în lume. Și, dacă lucrul acesta nu s-ar fi întâmplat, ar fi desfășurat el înaintea cuiva toată mulțimea de frământări, ce nu-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
propria-i parte. În astfel de momente, o tulburare neagră a simțurilor îl învăluia repede și cu putere, iar o teribilă angoasă îi cuprindea toată ființa brusc, totul culminând cu formarea unui nod în gât, ce-l înăbușea și-l chinuia vârtos, nedându-i pace multă vreme. Iar aceste simțăminte puternice și violente, care dau năvală în sufletul omului și îl copleșesc pe deplin, se alcătuiau la el într-o suferință psihologică și morală, ce îl determina să mediteze adânc, într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu niciun chip el nu putea să se calmeze și să adoarmă, iar pulsația continuă a neliniștii sale nervoase îl determină să delibereze din nou, în forul său interior, astfel: „Trupul meu refuză somnul, mă lasă, fără încetare, să mă chinui, iar mintea mea refuză adesea judecata. De ce, oare, toate acestea mie? Nu am făcut altceva, decât să caut calea cea mai lesnicioasă și, totodată, cea mai avantajoasă, pentru împlinirea dorinței mele, iar, atunci când am găsit-o în sfârșit, am urmat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aproapelui meu, în cea mai blândă, mai suavă și mai adâncă străduință de iubire. Sublim tezaur de mărinimie, ce să zic... Ei bine, greșit! Atâția ani numai asta am făcut, am stat în spital și am văzut cum suferința îl chinuie pe om, și am încercat, după puterea și priceperea mea, s-o alung sau s-o alin. Altfel spus, nam trăit ca alții să muncească pentru mine, ci ca eu să muncesc pentru alții. Însă acest lucru nu m-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
foarte multă vreme acolo, căci era acoperit peste tot cu atâta praf, încât nici culoarea palidă, care era așezată dedesubt, nu se mai putea distinge limpede, iar încuietoarea îi era mică și mâncată toată de o rugină groasă. M-am chinuit mult s-o deschid, semn că era și amorțită tare în găoacea ei. Izbutind, totuși, într-un final, am putut vedea că pe prima pagină stătea scris cu litere mari: MEMORII. Atunci, îndată m-a cuprins un sentiment de neliniște
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aceste condiții, bravul acela naiv de Don Quijote este mai probabil să reușească-n misiunea lui cu morile de vânt, decât eu într-a mea cu nefericirea ce mă domină hain. O cortină neagră se lasă parcă peste mine și mă chinuie, mă sufocă la interior și mă-nfioară. Și, sincer, chiar deloc nu știu câtă vreme se va mai scurge, până îmi va da lovitura de grație și de tot mă va răpune. Până atunci, însă, mă omoară un pic câte un pic, zi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sinucigaș și-l îndeamnă insistent să-și mai amâne un timp gestul ultim. Aceasta este frica omului în fața veșniciei și așa se manifestă ea: prin conștiință. Ah, ce lume întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întrebat: oare ce sar fi făcut lumea asta fără mine? Răspunsul corect cred că este: la fel ca și cu tine, prostule! Însă lucrul acesta este pe cât de adevărat, pe atât de tulburător și de nesănătos fericirii... Și, cu toate că mă chinui în permanență să mi-l scot naibii din minte, el se încăpățânează să revină mereu la loc, astfel stăruind cu îndârjire împotriva mea! Asta mă face să fiu trist, încruntat și fără speranță mai tot timpul. Totuși, mai exact, ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
obișnuință! Destul acum cu joaca! Sau mor, sau se întâmplă cum vreau eu să se întâmple! Trebuie să mă gândesc atent la asta. Ah, fir-ar să fie, ce neconfortabil mă mai simt: văd c-a început să mă tot chinuie și o durere nenorocită de măsea! Îmi vine s-o scot din gură și s-o azvârl cât colo! Oare cui să-i mai spun și despre asta, oare cui?! Deja mi s-a făcut mult prea lehamite de viața
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
închizând ochii, izbutea să biruie cu greu neastâmpărul nervos din el și să adoarmă, era mai în permanență hărțuit și hăituit năprasnic, aproape cu cruzime, de tot felul de îndelungi coșmaruri lugubre. În urma unei astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui, trezindu-se brusc și violent, acoperit tot de o sudoare rece și grea, Șerban se porni să vorbească tainic cu sine însuși, scuturat fiind de toți fiorii spaimei. Se gândea astfel: „Am tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
inspirată și inteligentă, cu ajutorul căreia toate problemele sale să-și găsească definitiv dezlegarea și s-o poată scoate la capăt, cu bine, odată pentru totdeauna. „Hotărât lucru: oamenii sunt făcuți fie ca să se ajute unii pe alții, fie ca să se chinuie unii pe alții! Nemernicii aceia au acceptat ca, dândumi pe datorie, să mă ajute, iar acum văd că nu mai știu, silindu 174 Rareș Tiron mă să le-o dau înapoi, cum să mă chinuie! Mă apucă groaza, doar și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe alții, fie ca să se chinuie unii pe alții! Nemernicii aceia au acceptat ca, dândumi pe datorie, să mă ajute, iar acum văd că nu mai știu, silindu 174 Rareș Tiron mă să le-o dau înapoi, cum să mă chinuie! Mă apucă groaza, doar și când mă gândesc... Mai știi, te pomenești că ei nu mă cred acum decât un milog! De fapt, nici nu cred că mai sunt altceva... Și totuși, eu tot rămân de părere că merită! Da
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]