1,778 matches
-
murmură ceva neclar, își trage și mai bine pătura sub bărbie, se strânge în fotoliu și continuă să doarmă. HAMALUL (Atingându-i umerii.): Hei... domnule... (Își repetă de câteva ori mișcarea.) N-ați plecat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Se trezește greu, chinuit, își freacă ochii, privește în jur, rămâne mai departe înfrigurat, ascuns sub pătură.): Ce e?... Ce?... (Își freacă mâinile, gâtul, cască.) Tu ești, Grubi? HAMALUL (Nemulțumit.): Eu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frecându-și genunchii.): Brrr! Ce frig e la voi. HAMALUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
apă... Mi se pare că se rostogolește o picătură uriașă de apă... spre noi... IOANA: Mi-e frică... îmi tremură degetele... Știi ceva? Mai bine leagă-mă la ochi... Dacă mă legi la ochi o să-mi treacă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Chinuit, încercând să perceapă în sine rostul semnelor.): La ochi? La ochi ai zis? Ia să-ți văd ochiul... Grubi zice că am ochi de apă... Tu nu simți în ceafă nimic, ori de câte ori îți clipește ochiul? Eu ori de câte ori clipesc, mă doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
săpate de picătura de apă și vom intră și noi până în adâncul acela alb, ne vom culca acolo, în fiecare seară, ne vom visa picături de apă... ȘEFUL GĂRII: Ioana, Ioana... Toate astea sunt povești, sunt... (E abătut, înfricoșat, neliniștit, chinuit.) N-are nici un rost... (Către CĂLĂTOR.) Ce rost are, domnule, să ne amăgim, să ne amăgim, să ne amăgim... Ce rost are? CASIERUL: Poate că... totuși... (Către ȘEFUL GĂRII.) Eu plec! HAMALUL: Și eu plec! ȘEFUL GĂRII: Bine, bine... Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o separare între cele câteva euri ale mele mai mare decât suport să-mi imaginez. În acel moment culminant al vieții mele, când a trebuit să presupun că Helga mea era moartă, aș fi vrut să jelesc ca un suflet chinuit, indivizibil. Dar nu. O parte din mine anunța lumii tragedia codificat. Restul ființei mele nici măcar nu știa că se făcea anunțul. — Era o informație militară vitală? Trebuia să iasă din Germania cu riscul de a-mi frânge eu gâtul? i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Să dorm. Am dormit. Profund. Dacă vrei să știi, chiar am dormit profund. De azi-noapte, până acu’ dimineața. Dădu să râdă. Icni gâfâit de câteva ori, apoi o năpădi tusea. Tuse grea, cu horcăituri. Întinse mâinile și-l îmbrățișă, zvâcnind chinuită de convulsii. Vânzătoarea de la chioșcul de ziare scoase capul pe ferestruica chioșcului. - Am puțină socată, dacă vreți. Dați-i o gură și-i trece. Bărbatul îi făcu semn că nu-i nevoie. Femeia se liniștise. O trase mai deoparte, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o implice, dar oricând poate s-o ridice pe ea în locul lui Ilarion. Cum, în cele din urmă, îi cedase. Ba, la un momentdat, se și îndrăgostise de el. Dragoste pătimașă, cu gelozie și chin, până în pragul nebuniei. Îl simțise chinuit, neputincios, fricos și el până peste poate, oricât era de aprig la datorie. Odată chiar era să bage cuțitul în una. Credea că trăia și aia cu Goncea. A vrut chiar să aibă un copil de la Goncea. Când i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Din când în când se oprea și-l studia să vadă dacă se veselește și el. - Goncea a pus să se facă și un monument la Șoptireanca pentru unul de-ai lui Nisip. Liberal, țărănist ce-o fi fost, om chinuit. L-au urmărit, l-au arestat, de a murit omul acela în închisoare. Când a fost de să-i aducă oasele acasă... Era pe vremea când vroia Ceaușescu să ia premiul Nobel. Se dăduse dispoziție să le dea familiilor oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Y s-a poziționat în dreptul capului ei, i-a atins cu padelele scalpul și a strigat: - Liber! M-am tras în dreptul lui X, lipindu-mă ca și ea de perete. Y a declanșat și o smucitură violentă a străbătut trupul chinuit al lui Z. Imediat, tremurul i-a încetat. S-a întors pe burtă și a gemut încetișor. Halatul îi dezvelea fesele și șoldurile. Mirosea a carne arsă. Y a spus: - Totul va fi bine. După ce a trecut criza am ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Așa cum amenințase Rizzardi, limbajul În care era scris era aproape impenetrabil. Pe a doua pagină găsi ceea ce crezu că ar fi putut să fie răspunsul, deși era greu să-și dea seama În mijlocul acelor lungi termeni latinești și-a sintaxei chinuite. Îl citi de trei ori și, În acel moment, fu destul de convins că Însemna că nu existaseră urme de droguri de orice fel În sângele lui. Ar fi fost surprins dacă autopsia ar fi scos la iveală altceva. Soneria interfonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
semănau acum suspect de tare cu foile trimise de avocatul extern pentru cazul cu prăjitura cu whisky. —Vai, îmi pare rău, a rânjit Sherry. Am creierul făcut terci. Ei, asta face sarcina din om! —Sarcina! Alice a schițat un zâmbet chinuit. A sunat telefonul. Sherry a dispărut ca să răspundă. — E mama ta, a anunțat ea prin interfon. Alice a înșfăcat receptorul recunoscătoare. Mama. O scânteie de normalitate într-o lume nebună și fracturată. —Bună, mamă! — Bună, draga mea. Ascultă-mă! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vremea mea exista așa ceva, a spus doamna Duffield. Din câte-mi amintesc, singurul plan era că te duceai la spital, iar copilul se năștea. —Vrei să-l vezi? a întrebat-o Jake, ușor provocator. Alice s-a uitat la el chinuită. O parte din ea sperase că subiectul ăsta nu avea să fie atins. Era sigură că maică-sa n-avea să fie de acord, mai ales că planul îi aparținea, în proporție covârșitoare, lui Jake. În final, date fiind evidentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
deschis ușa și a dispărut în noapte. Capitolul 11tc "Capitolul 11" —Crăciun fericit tuturor! Jake a așezat pe masă un castron mare de plastic cu varză de Bruxelles aburindă. Cele trei persoane așezate la masă au schimbat între ele priviri chinuite. În aer plutea o atmosferă stranie, dar care nu era generată, așa cum se temuse Alice, de cadouri. Acestea nu fuseseră încă despachetate. Subiectul dezbătut acum era că la sosirea părinților lui Alice la hotelul din Bath, aceștia descoperiseră că rezervarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca să-l inspecteze. —Iertați-mă că întreb, a spus ea, dar asta nu e o buruiană? Troscot? —E greșit să consideri că e o buruiană, a enunțat Jake. E o plantă foarte frumoasă. Mama lui Alice a schițat un zâmbet chinuit. — Ca să vezi! Și când te gândești că eu mi-am petrecut toată vara chinuindu-mă să scap de ea din grădină! Toată lumea a luat în mâini cuțitele și furculițele de plastic pe care Jake le colecta, în mod regulat, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să se uite la Jake. —E făcut dintr-o tastatură veche de computer, i-a spus ea nerăbdătoare maică-sii, în timp ce aceasta scotea din pachet inelul butucănos pe care se vedeau inițialele ei. — Ce drăguț, a spus pe un ton chinuit doamna Duffield. Și-a strecurat inelul lângă diamantele Garrard și a întins mâna ca să admire efectul. Între timp, tatăl lui Alice, care detesta grădinăritul, se holba nedumerit la suportul de picioare pentru grădină, rezistent la apă, care era realizat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
chestia asta ai o parte de vină. Punct ochit, punct lovit. Felicitări. — Of, Hugo, îmi pare... — Uite ce e! Nu-mi pasă cât de tare îți pare ție rău. E prea târziu. Răul a fost făcut. Laura își frământa mâinile chinuită. — Dar poate că e ceva ce aș putea... — Nu poți să faci nimic, s-a răstit Hugo la ea. Decât să mă lași în pace. Pleacă. Din cabinetul doctorului Hasselblad se auzea zgomot de scaune trase. Lunga ședință luase sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bagheta de care nu se despărțea niciodată - ca orice magician care se respectă -, își atinse jobenul și se transformă în abur. O fracțiune de secundă mai târziu, era din nou pe pod, alături de Scriitor, amuzându-se copios la vederea expresiei chinuite a acestuia... Îi veni să aplaude și chiar aplaudă, apoi făcu un semn discret și deasupra umărului stâng se aprinse un reflector. - Doamnelor și domnilor, reprezentația continuă, poftiți în Trenul Coșmarurilor Dumneavoastră! Călătoria nu vă costă niciun ban, poate doar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Iorgu simțea răcoarea dureroasă a geamului pe fierbințeala frunții, de-i venea să plângă... Fața îi era scăldată în lacrimi. Acum, putea... putea să plângă în voie, să plângă după Fata lui. Și plâse cu sughițuri... Era plânsul sufletului său chinuit de jale amară și pustie... După potopul acela năpraznic dar, care n-a ținut prea mult, soarele apărea și dispărea de parcă îi era teamă să se arate în toată puterea lui. Iorgu se uita pe geam și plângea... Și, a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Duminici a Postului Mare. După mai multe zile de boală, se ridică din pat ca o umbră. Părul îi albise aproape tot. Slăbise... Slabănogite mâinile și picioarele, îi tremurau ca varga. Vocea lui își pierduse din vigoare, devenise o voce chinuită. Se schimbase de nerecunoscut... Ochii i se adânciseră în cap... avea fața unui om pe jumătate mort. Când privea înlăuntrul dezamăgirilor lui, în adâncul acestei prăpăstii în care se prăvălise, nu-i venea să creadă. Atâtea așteptări înșelate... atâtea planuri
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
colegilor mei de a-mi spune Diana. Lungul ei calvar, pricinuit de o maladie terifiantă și de efectele secundare ale medicamentelor recomandate de doctori, se sfârși În prima zi a Săptămânii Patimilor (Luni, 29 Aprilie), iar Înmormântarea trupului ei prea chinuit avea să fie În Joia Mare (2 Mai), Învierea Domnului fiind celebrată În 5, 6 și 7 Mai 2013. Pentru că nimic nu este aleatoriu În această lume, În viețile noastre pământene, Înseamnă că nici decesul Dianei În Săptămâna Mare nu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
nestrămutată până la 11 decembrie 2012, când, devenit nonagenar, s-a mutat În lumea celor drepți. Primește-l, Doamne, și pe acest luptător pentru Sfânta Cruce, pentru Țară, În Legiunea din Cer a Arhanghelului Mihail. -Ștefan Urse! Prezent! Admirabil medic uman Chinuit În mulți ani de afecțiunea prostatică numită adenom, pe care o tratam cu medicamentul „Prostamol uno” și cu ceaiuri diuretice din ghimpe și pufuliță cu flori mici ca să nu ajung la intervenția chirurgicală, fui nevoit, până la urmă, să mă internez
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
neant după o cale de izbăvire a sufletului meu păcĂtos, care se lăsase Îngreunat Încă o dată. Greșisem față de Dodo când Întorsesem spatele iubirii, și iată, eram acum pedepsită din plin, pentru că greșisem din nou - față de ingrid. Devenisem o altă ființă chinuită, urâțită de viață, la fel ca Ștefan, la fel ca toți cei din jur. Pe la miezul nopții am Încercat să mă culc, dar cum Închi- deam ochii Îmi apăreau În față fâșii peste fâșii de materie cenușiu-vâscoasă, care veneau din ce În ce mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de culoare care Își Înșurubează propriul tunel de mister În Întinsul strălucitor, imaculat al Canadei. mă trezesc bătând la ușa Danei. Dana e studentă la fizică și a sosit odată cu mine. Nu zâmbește niciodată, are mereu o mutră acră și chinuită. De la ea răzbește Întotdeauna un damf de țigări Carpați. Din când În când mă invită la o cafea și-mi povestește, proba- bil ca să se autoîncurajeze, despre viața mizerabilă pe care o ducea În țară. Dar de fiecare dată o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de nemurire, care, cu atenție și devoțiune, ar fi putut supraviețui tăvĂlugului metabo- lismului universal. Era mai ușor de gândit decât de făcut. De câteva săptămâni nu mai puteam dormi și, drept consecință, nu mai eram bună de nimic. Dormeam chinuit, cu coșmaruri, astfel Încât eram mereu obosită și Începusem să Întârzii și să nu mă mai pot concentra la serviciu și la școală. Nici nu puteam să-mi permit să-mi pierd slujbele În campus, pentru că, chiar și cu ele, ducând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
neant după o cale de izbăvire a sufletului meu păcătos, care se lăsase îngreunat încă o dată. Greșisem față de Dodo când întorsesem spatele iubirii, și iată, eram acum pedepsită din plin, pentru că greșisem din nou - față de ingrid. Devenisem o altă ființă chinuită, urâțită de viață, la fel ca Ștefan, la fel ca toți cei din jur. Pe la miezul nopții am încercat să mă culc, dar cum închideam ochii îmi apăreau în față fâșii peste fâșii de materie cenușiu-vâscoasă, care veneau din ce în ce mai aproape de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de culoare care își înșurubează propriul tunel de mister în întinsul strălucitor, imaculat al Canadei. Mă trezesc bătând la ușa Danei. Dana e studentă la fizică și a sosit odată cu mine. Nu zâmbește niciodată, are mereu o mutră acră și chinuită. De la ea răzbește întotdeauna un damf de țigări Carpați. Din când în când mă invită la o cafea și-mi povestește, probabil ca să se autoîncurajeze, despre viața mizerabilă pe care o ducea în țară. Dar de fiecare dată o podidesc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]