1,452 matches
-
documentat temeinic, a cunoscut oameni și locurile răscoalei și a purtat cu sine proiectul Răscoalei vreme de douăzeci și cinci de ani iau fost necesare, o dată așezat la masa de lucru și hotărât să redacteze, douăzeci și una de zile și nopți frământate, chinuitoare, spre a găsi fraza salvatoare care deschide romanul, fraza care i-a oferit ca pe un dar nesperat, cheia tonalității romanului, îngăduindu-i să treacă mai departe, să pătrundă în lumea nouă a creației și s-o sondeze în adâncimea
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
intenție decisivă pentru mine. Dacă în unele momente ea este foarte reală, alteori ea dispare din nou fără urmă și apar granițe între persoane. Și atunci ți se pare ca și cum toate eforturile de a depăși aceste granițe sunt doar osteneală chinuitoare. Stâlpul cunoașterii este stâlpul mathesis (învățăturii), pe de o parte, dar are si o altă latură în cunoașterea și iubirea aproapelui, cea de praxis, dar pentru aceasta trebuie să știi să crești ca să poți depăși mathesis-ul și să ajungi la
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
a lumii. Am redat-o tuturor lucrurilor când am spus că deasupra lor nici o voință eternă nu voia", cu boala mortală a lui Kierkegaard, "acel rău care sfârșește în moarte, fără ca după ea să mai urmeze ceva", temele semnificative și chinuitoare ale gândirii absurde au urmat una alteia. Sau, cel puțin, și această nuanță e capitală, cele ale gândirii iraționale și religioase. De la Jaspers la Heidegger, de la Kierkegaard la Șestov, de la fenomenologi la Scheler, pe planul logic și pe planul moral
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
când, într-o străfulgerare, își dă seama de întreaga-i zădărnicie (când vorbește, de pildă, despre el însuși, ca și cum nici teama de Dumnezeu, nici pietatea n-ar fi fost în stare să-i aducă pacea inimii). Astfel, printr-un subterfugiu chinuitor, el dă iraționalului chipul, iar Dumnezeului său atributele absurdului injust, inconsecvent și de neînțeles. La el numai inteligența mai încearcă să înăbușe revendicarea adâncă a inimii omenești. De vreme ce nimic nu e dovedit, totul poate fi dovedit. Kierkegaard însuși ne dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
care clocotește în inima lor, nu ni se pare întru nimic monstruoasă. Regăsim în ea spaimele noastre zilnice. Și nimeni, fără îndoială, n-a știut ca Dostoievski să înveșmânteze lumea absurdă în farmece atât de apropiate și, totodată, atât de chinuitoare. Și totuși, care-i concluzia lui? Două citate ne vor arăta completa răsturnare metafizică ce-l duce pe scriitor către alte revelații. Raționamentul sinuciderii logice provocând unele proteste ale criticilor, Dostoievski, în paginile următoare ale Jurnalului, își dezvoltă punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Această poveste aparține genului baroc. Dar ea ne arată cum nu se poate mai bine cât de legat este efectul absurd de excesul de logică. Într-adevăr, lumea lui Kafka este un inexprimabil univers în care omul își oferă luxul chinuitor de a pescui într-o cadă, știind că nu va prinde nimic. Recunosc deci aici o operă absurdă în principiile ei. Cât privește Procesul, de exemplu, pot să spun că reușita e totală. Carnea triumfă. Nu lipsește nimic: nici revolta
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
aceeași cameră cu părinții. Plângerile locatarilor atestă o calitate a materialelor folosite adesea defectuoasă, lipsa grupurilor sanitare și, în general, lipsa intimității. în acest mediu deplorabil, poliția politică își face cuibul, în raport cu frustrările acumulate. Nenumăratele scrisori publicate în presă dovedesc chinuitoarea problemă a locuinței, dar și neîncetate reproșuri legate de viața cotidienă*, începând cu deficiențele de aprovizionare și penuria constantă de produse de primă necesitate. Cozile, fenomen tipic societății de tip sovietic, lasă să se deslușească strategiile familiale de înlocuire - bunicii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sufletești ale omului, mi-a spus într-o zi că pentru tipi ca noi (citește „papagali“...), Occidentul este de dorit, pentru că ne dă voie pur și simplu SĂ TRĂIM, fiind mult mai tolerant cu cei slabi sau inadaptabili. În fine... Chinuitoare, ca întotdeauna într-o despărțire, ultimele fraze. Poate că cel mai mare câștig al corespondenței noastre a fost acela că ne-am putut revolta. Un privilegiu pe care, la urma urmei, puțini oameni îl au, pentru că nu posedă ochiul interior
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
structuri lirice. Dar cred că cititorul acestor rânduri a înțeles deja din ele că, departe de a fi o joacă sau o toană, poezia a fost pentru Nichita Stănescu un mod de existență. Unul mai adevărat, mai febril și mai chinuitor decât cel al strictei biografii: o căutare continuă și pasionată, un foraj de mare adâncime în straturile cuvântului, făcută nu altfel decât cu ajutorul acestuia. Într-adevăr, Nichita Stănescu a intrat încă din tinerețe în manualele școlare; a avut ușa deschisă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
împrumută-mi, te rog, 200 de ruble până la primul salariu“. Semnat: „Koba“. Când am citit chestia asta, m-am minunat și am zis: până și tătuca Stalin a înțeles care este soarta funcționarului și a suferit. Îți dai seama ce chinuitor trebuie să fi fost pentru el să stea la fiecare ședință de partid și să-i vadă fața de armean a lui Mikoyan, el, giorgian fiind, și să se gândească la împrumut. Apăsător. Problema mea însă nu e asta. Problema
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
scriitorilor poporului, basarabenii lui Iulian Ciocan trăiesc din nostalgia vremurilor trecute. Polikarp Feofanovici, a cărui figură apare la începutul romanului, este un „veteran-de-curând-pensionat“, un fost apărător al Stalingradului, decorat pentru acte de bravură de armata sovietică, dar suferind de o chinuitoare prostată, a ajuns bătaia de joc a pionierilor huligani. Polikarp Feofanovici, deși nu face parte din familia tiranilor hispanoamericani, pare înrudit cu generalii întomnați ai lui Gabriel Garcia Márquez. La fel ca dictatorul lui Márquez din Toamna patriarhului, Polikarp Feofanovici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
atrofiază, devin nefolositoare și cel mai mic obstacol le lipește împreună și distruge structura. Nutriție proastă. Frica de aer rece care agravează. Agravare la cea mai mică expunere la rece. Voce răgușită, cu tonuri adânci și joase în torace, chiar chinuitoare în timp; o răceală și un sunet ca un orăcăit dezvoltat în voce; dorința constantă de hemaj sau tendința de a-și curăța gâtul de mucus vâscos, puțin abundent (gâtul uscat de Hepar sau de Phosphorus). Traheită. Tuse îndelungată, agravată
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
atras uneori în tensiuni lirice bine calibrate, capabil să înnobileze banalul biografic și drama prin fine digresiuni meditative. Sentimentul unui sfârșit* este cartea unei revizitări tardive și amare a trecutului, mai precis a tinereții și a întâmplărilor ei incerte și chinuitoare. Tony Webster, un bărbat care pare a-și fi depășit cu bine marile borne existențiale - o carieră, un mariaj, o fiică, pensionarea, primește într-o zi o scrisoare de la o firmă de avocatură prin care e înștiințat că a primit
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
creadă ceea ce spun aproape toți despre el, anume că este... slab! Mai mult: inexistent! Căci, ce era anonimatul din care nu putem ieși mai bine de un deceniu, Între 18 și 30, deceniul uman, social, cel mai lung, cel mai chinuitor pentru cel nemulțumit cu un destin de duzină, decât inexistența? Inexistența ca o formă a infernului sau, pe dos, infernul sub forma inexistenței. Deoarece, deși „slab”, am fost, paradoxal, mereu un „vitalist” - atracția mea spre „dezechilibratul” Nietzsche Încă din tinerețe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de o carieră sau alta. Nu, nu eram În dezacord cu acest sentiment al „vinovăției” și Îi aplaudam pe cei care aveau onestitatea să-l mărturisească - peste vreo două decenii, era rândul nostru, al Românilor, să intrăm În acest proces chinuitor și extrem de complex al „vinovăției civice sau politice” sau, dacă vreți, al „vinovăției fără vină”, un concept pe care Îmi propun să-l analizez Într-o carte aparte; eram doar uimit, aproape stupefiat și, până la urmă, revoltat de felul, de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vis - sau, mai bine, În fața unor vise În care ghicim elemente asemănătoare, motive care se repetă Într-o țesătură sau alta, cu o insistență care ar trebui să ne dea de gândit, un déjà vu cu acel aer ușor apăsător, chinuitor chiar, de parcă Cineva devine tot mai nerăbdător față de Încăpățânata, greoaia noastră perspicacitate, copilăreasca și absolut inconștienta noastră nepăsare, superficialitate față de o „veste” atât de importantă, de vitală, pe care mesagerii subconștientului - poate chiar ai inconștientului nostru! - ne-o aduc, și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Înainte: În vara lui ’71, la Întoarcerea de la Festivalul de la Cannes, unde-mi fusese selecționat filmul meu de autor, Printre colinele verzi (selecționat de comisia guvernului francez și nu de Români, cum afirmă unii rău voitori!Ă, o vară lungă, chinuitoare, după ce aflasem vestea, năucitoare pentru mine, a „schimbării la față” a lui Ceaușescu; În Octombrie a aceluiași an plecam cu Maria la Frankfurt, la marele Târg al cărții, unde aveau să vină, tot din Franța, Țepeneag și Pituț (pe care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să ne găsim cu toții. Pleci imediat la Ploești, dar eu te voi urma atât timp cât îmi este cu putință. Aș fi vrut să putem sta într-o trăire în noi înșine măcar 2-3 zile căci absența ta pentru mine a devenit chinuitoare, e ca o idee care mă obsedează. Îți scriu această scrisoare abia fiind sosit din satul vecin unde am vorbit cu comandantul și unde am fost nevoit să rămân noaptea trecută deoarece era prea mare riscul să străbat cei 5
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ști ce am mai făcut noi pe aici. Ce mai faceți? Doamna s-a pregătit să-și primească nepoțelul cel drag? Sperăm ca la primirea scrisorii să fi trecut și cu durerile de dinți și totodată credem că acele dureri chinuitoare de cap să nu se mai repete. Noi vă dorim din suflet acest lucru. Am primit cei 600 lei și am început să căutăm jaluzele. Pe larg, cam așa s-a întâmplat: la magazinul de pe bulevardul Cuza - unde am fost
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
reflexii în apa Moldovei, pantalonii mei noi! face farsor Hitler după atentat, de fapt, pentru cele cîteva luni, a rămas surd de o ureche, instituția financiară, cel puțin, nu stă deoparte de efectul ei, idolatria omul cu intermediar, viteza nonfigurativ, chinuitor de abstract, inexistența expresiei vizuale din statica permanentei variații a deplasării, transport înecat în accelerație, nocivă orice decelerație, Galbeni oprit în aparență, a și pornit, calculează viteza în suprimarea ei, cerc închis, stările de spirit cedează și ele inițiativa, culme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
față de cei care clachează, nu constă în cantitatea întrebărilor ci în calitatea acestora. Cei din prima categorie își pun întrebări constructive și “meditează” la răspunsul acestora. SĂDESC, APOI CULEG! A doua categorie, insistă mai mult pe întrebări “retorice”, care sunt chinuitoare pentru suflet și mari consumatoare de energie. De cele mai multe ori, aceștia se raportează la înzestrarea altor oameni, și nu la capacitatea propriu-zisă a lor. VOR DIRECT SĂ CULEAGĂ! Modul cum privim lucrurile în viață ne diferențiază, ne poate știrbi calitatea
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
depindea de Sf. Congregație, ci de situația politică tulbure care ne împiedica și făcea aproape imposibilă trimiterea. În 1650 Moldova a fost invadată de tătari, cazaci - scria Pr. Valentini, Viceprefectul Misiunii -, iar această invazie a provocat ciuma și o foame chinuitoare; în așa fel încât până acum (1653) hrana de fiecare zi e pâinea de mei și apa de râu... și se trăiește într-o calamitate extremă... Iar acum, odată cu schimbarea noului domnitor, după o fugă de 7 luni continue prin
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
cultură vastă și pregătire profesională multilaterală, documentată în câteva ramuri importante ale biologiei. Provocatoare și interesante erau și seminariile de evoluționism, unde dezbaterile puneau de multe ori fenomenele într-o altă lumină, aducându-le mai aproape de înțelegerea noastră. Ceva mai chinuitoare erau examenele, unde exigența deosebită a domnului profesor prilejuia fie un sentiment de înflăcărare și biruință, fie încruntare și bocete în preajma sălii de examen, spre înfrigurarea celor ce încă așteptau să le vină rândul. Organizând ani de-a rândul simpozioane
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Perret? Copilul se uită șiret și chibzuiește. Dacă cere prea mult își pierde clientul, dacă cere prea puțin scapă un european care trebuie totuși jumulit. De aceea lansează neîncrezător: Doi dinari, domnule... Mă uit în ochișorii lui și citesc speranță chinuitoare dar și neliniște. Scot doi dinari și-i pun în pălmuța întinsă, apoi îmi iau sacoșele și dau să plec. Prichindelul mă prinde ferm de sacoșă și o trage spre el. Încerc să-i explic: Prietene, am 95 de kilograme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se adapta în alt loc, atît de diferit de locurile care l-au născut, cu altă climă, total diferită, cu altă cultură, religie și obiceiuri. Cuba este departe de noi, europenii, în multe privințe. La începutul istoriei, călătoriile erau lungi, chinuitoare și riscante. Dar oamenii își făceau viața lor, odată ajunși acolo. Familia, prietenii, țara, erau îndepărtate himere care le bîntuiau gîndurile obsesiv, dar, deși chinuitoare, erau totuși suportabile, adică omul nu murea din asta. A mirare este adaptabilitatea omului la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]