42,748 matches
-
intitulează partea cea mai seducătoare a cărții de față. Sombart glosează în stilul lui Roland Barthes din celebrele Mitologii, în jurul cîtorva tablouri și texte literare, dezvoltînd o întreagă teorie a dezvăluirii, pornind de la un poem destul de ermetic al lui Schiller “Chipul ascuns al lui Sains”. Sunt invocate și alte exemple mitologice, cum ar fi cel al lui Thiresias care, îndrăznind s-o privească pe zeița Atena goală, va fi cumplit pedepsit: necruțătoarea fiică a lui Zeus îi ia eroului văzul și
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
tot fără vreo justificare m-a izbit în inimă, ca un fel de semnal al destinului. În fapt, a prins bine ulterior, în plină încleștare a luptei de clasă, când aveau să-mi treacă înainte cele mai neizbutite viețuitoare cu chip omenesc ale Creației, nici nu mi-a mai păsat! Șase decenii mai târziu, primul bărbat din guvern pătrundea prin mai multe intrări în București -, asemeni acelui magician înregistrat a fi ieșit la aceeași oră din aceeași zi prin toate porțile
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
unele într-altele, pentru a duce la tragedia celui de al doilea război mondial. Sebastian Haffner este insignifiant - sau mai degrabă tipic - în ceea ce privește existența socială: elev de familie bună, student care se distrează, tînăr jurist, jurnalist începător și anti-nazist în chip instinctiv; dar el nu e deloc insignifiant în ceea ce privește talentul. Ca simplu maror ocular, aruncă asupra Germaniei din jurul său, transformată în punct incandescent al istoriei, cea mai penetrantă și mai necruțătoare privire, anticipînd tragedia ce avea să urmeze. La 1930, imensa
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
general, ci O. Paler, Ana Blandiana, H.-R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Al. Paleologu și alții despre care revista din Tg. Mureș nu suflă o vorbă. Salonul de coafură de la Palatul Victoria Cotidianele centrale au comentat în fel și chip restructurarea guvernului, dar fără a se lăsa impresionate de afirmațiile premierului că astfel executivul va funcționa mai bine. ADEV|RUL e de părere că „Restructurarea mai adaugă un etaj piramidei Puterii.” Ziarul condus de Cristian Tudor Popescu a stat cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13051_a_14376]
-
Alex. Ștefănescu Mihaela Șchiopu este graficiana care a schimbat înfățișarea revistei noastre. A făcut-o după chipul și asemănarea ei. A fost o operație grea și dureroasă, dar s-a terminat cu bine, pentru că artista a preocedat cu tact, cu delicatețe, și a mai și cedat atunci când protestele deveneau prea vehemente, astfel încât până la urmă așteptările tuturor s-
Un mare talent by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13068_a_14393]
-
pasajelor virtuoze se poate impune, chiar cu obstinație. Vocația lui Valentin Petculescu este să poarte adevărul la vedere. Jocul lui cu vorbele scrise este guvernat de acel gen satiric, ce aduce cu o oglindă în care privitorii descoperă, în general, chipul oricui în afară de al lor, drept pentru care este atât de bine primit în lume. La Valentin Petculescu grația este o săgeată a cărei tolbă o reprezintă lumea muzicală românească. Ori un ac ce înțeapă, vorba lui Tudor Mușatescu, nu ca să
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
echipelor de consilieri, iar asta într-un mecanism care e oricum parazitat de birocrație. Marea noutate e apariția în guvern a consilierului prezidențial Ioan Talpeș, personaj controversat, om de încredere al președintelui Iliescu. Mișcarea a fost comentată în fel și chip în presă. După părerea mea, asta dovedește că președintele Iliescu nu mai are încredere în eficiența guvernului în materie de integrare europeană. Și poate că nici în eficiența guvernului, în general. Trimițîndu-l în față pe Ioan Talpeș pentru a rezolva
Ce va face guvernul după? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13076_a_14401]
-
și semințe sfinte, Să nu mai umblu în cuvinte. O, Lună plină, de-ai zări Ultima oară chinul meu aci, Ce la pupitru m-a ținut De veghe-n meiz de noapte, mut; Cărți, și hîrtii mi-ai luminat, Prietenă, chip întristat! Pe culmi de munți, ah, de-aș putea Să umblu în lumina ta, Cu duhuri să zbor lîngă peșteri pe-aproape, Să trec peste pajiști prin razele-ți slabe; Scăpat de al științei fum, ca nouă Tu mintea să
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
indecis. Într-un fel, poezia lui Ioan Es. Pop câștigă aici un fatal surplus de luciditate. De unde și atenuarea (cu câteva excepții) a durității insolitelor reprezentări cu care ne obișnuise. Dar moartea, ca iluzie a sensului final, își arată perversul chip sub forma (doar a) unei aparent nevinovate și prietenoase suave bucle a timpului: „a fost destul, prea destul, / alergarea putea să înceteze de mult. / dar pentru că trebuia să consumi o anume energie, / numai pentru că trebuia s-o consumi, / te-am
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
însă e insuficientă și periculoasă. Mult mai aproape de adevărul acestei Caligrafii enorme ar putea sta geometria, ca atare, poetul caută tăietura ei precisă, siguranța și formele perfecte, cercul, sfera, triunghiul, “sătul să mă tot privesc/ sub cele o mie de chipuri firave, multicolore, dezordonate și speriate” (“Influențe livrești”). Mișcarea dinspre o poetică ambiguă, simțită a fi mai degrabă, confuză, spre o “linie pură” se oprește la întîlnirea cu imperfectul, cu acțiunea fără greș și plină de vitalitate a acestuia. (“Dar imperfectul
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
cauți bolovanul pe care îl găsești abia după ce ai căzut. Iată acest paradox: răsturnarea sensului într-un enunț simplu, procedeu cu care Aglaja jongla total destinsă în capcana unui număr periculos. De ce acolo, la Timișoara, unde opt zile în șir chipul ei ne-a luminat de pe toți pereții ca un soare de interior, de-ți venea să spui într-una “Hier Himmel” (Aici cerul) - o stranie parolă dintr-un vis; cu care credea că poate deschide orice poartă - gîndurile noastre nu
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
o atenție a descriptorului mai curînd decît cu o dispoziție a contactării lor fantaste prin metaforă, atitudine ce nu exclude, ci dimpotrivă sporește, un atașament emoțional. Căci în măsura în care antipoezia e o ironie la adresa poeziei, ea ni se înfățișează adesea, în chip compensator, vascularizată, în pofida asperităților ei, de-o sensibilitate existențială care se poate dovedi o față acceptabilă a “sentimentului” devalorizat de poetica modernă. Paradoxal, ironia care e o aneantizare, se țese din materialități mărunte dar palpabile, din gesturi anodine dar precise
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
ar fi ascultat, dacă printre ei nu s-ar fi numărat un admirator ilustru, poetul spaniol Federico Garcia Lorca, cel care a intuit că Dalí avea potențial de scriitor. Mai precis, că lumea aștepta de la el ceva numit „romanul pur“. Chipuri ascunse este rezultatul unei însihăstriri de patru luni pe care Dalí și-a impus-o în munții din New Hampshire, aproape de granița canadiană, unde a scris scoțîndu-și din minte celelalte proiecte. Rezultatul este o carte cu destule irizări stendhaliene, care
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
ieșiră decît spre a reveni la Ritz, la țanc pentru ceaiul de la ora cinci. Barbara Stevens izbutise să-și compună o expresie cu totul deosebită care îi permitea, atunci cînd intra la casa Schiaparelli, să lase să se înțeleagă în chip evident că ieșea de la Ritz, și o alta care, la întoarcerea la Ritz, nu lăsa nici un dubiu asupra faptului că ieșea de la Schiaparelli. În primul caz, expresia ei consta în aceea că ținea gura constant întredeschisă, ca într-un fel
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
inflexiune a vocii, reluîndu-și neobosită în imaginație intrările și ieșirile pînă la atingerea perfecțiunii. Era epuizant! Abia atunci, jucînd teatru față de ea însăși, se aventură pînă la a se felicita de propriu-i joc. Își făcea intrarea la Cartier în chip de strălucită întrupare a tuturor bîrfelor privitoare la dineul de la Versailles, își făcea apariția acasă la soții Fernandez în chip de semnal al marii finanțe, iar la cizmar pur și simplu ca ducesa de Kent. Lucru straniu, deși Barbara nu
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
față de ea însăși, se aventură pînă la a se felicita de propriu-i joc. Își făcea intrarea la Cartier în chip de strălucită întrupare a tuturor bîrfelor privitoare la dineul de la Versailles, își făcea apariția acasă la soții Fernandez în chip de semnal al marii finanțe, iar la cizmar pur și simplu ca ducesa de Kent. Lucru straniu, deși Barbara nu lua într-adevăr în serios acest soi de efecte, nu era mai puțin adevărat că lingușelile furnizorilor se făceau pe
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
Miss Andrews un pic încurcată, în afară de proba la croitor și de ora la coafor, la șase și jumătate. În sfîrșit, suspină Barbara, o zi de fericire... Miss Andrews era deja în picioare, cu un formalism milităros, așteptînd ordinul de repaus; chipul ei liliputan și ușor lucitor avea exact nuanța rozalie și forma precisă a unui deget de la picior, avînd taman în mijloc un dinte mare verzui — în sfîrșit, o unghie. Poți pleca, mulțumesc. Ne vedem mîine. Tocmai atunci Veronica intră în
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
treacă și asta de la mine! Că fiica mea, Veronica, mă calcă pe nervi, iarăși bine! Dar nu Fred Astaire! Basta cu atîta tap-dance! Admit să mă calce pe nervi oricine, dar nu cu clachetele de step! Cît ai clipi, întreg chipul Barbarei fu străbătut de tresăriri nervoase abia perceptibile. S-ar fi zis că se pot vedea micuții păianjeni ai insatisfacției fugind în toate direcțiile pe sidefiul pielii întreținute cu grijă. Veronica veni să se așeze lîngă ea; nemișcată și cu
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
nemișcată și cu privirea atentă, ghicea că mama ei era deja gata să verse lacrimi și se aștepta s-o vadă izbucnind în plîns. Barbara Stevens era înzestrată cu acea emotivitate efemeră ce dă o strălucire cu totul deosebită anumitor chipuri, pe care roua lacrimilor mari ce se nasc cu ușurință subliniază și accentuează nuanțele sentimentelor, răpindu-le orice urmă a trecerii lor. Barbara avea patruzeci și trei de ani, dar năsucul ei fin cizelat avea șaisprezece, iar gropițele albăstrui din jurul
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
Barbara Stevens era una din acele ființe rare pe care esența profundă a naturii lor le face apte de toate transformările, de toate întineririle cu care institutele de frumusețe ademenesc atît de îndrăzneț: înzestrată cu un simț înnăscut al mimetismului, chipul ei putea reproduce cu o tulburătoare precizie expresiile cele mai contradictorii ale oricărei ființe — bărbat, femeie, chiar și animal. Azvîrlindu-se nebunește în mitologia magazinelor de modă, își desfășura toate facultățile mimetice pentru a se molipsi cu bună știință de calitățile
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
gloată Încer cuie cerbul, / Și cerbu-nțelege...// Cu pleoapele-nchise lumini aprinzând, / Că viața-i ofrandă. Chemările - multe - puține, de la sfârșitul vieții, spre apusul nostru atât de cert, deslușesc, ca În viziunea lui Zaharia Stancu din romanul Ce mult team iubit - chipul de fum al Mamei, acum atât de real și dumnezeiesc pentru fiul Îmbătrânit În mite. Vezi poemele Loc de nuc, Nucile. Amândouă sunt departe de nostalgia poeților de la „Contemporanul”, ori a lui Coșbuc, Goga, vizând vatra satului părăsit. O privire
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
flori mai înalte decît dealul miresme de nuc ce se zbat cum o aripă pămîntul răgușit pe limbă cum apa linia funicularului șerpuind la-ntîmplare pe cer deasupra creștetelor noastre-nmărmurite așa începe vara și nu se mai termină niciodată. Pe chipul tău efemer un rid etern cum Cetatea eternă. Niciodată Niciodată nașterea nu-i întreagă niciodată nu-i întreagă moartea toată viața ele se luptă și-n cele din urmă se-ndură se-ntregesc una pe alta fiecare acordă ce-i
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
Celălalt din care pricină cînd El îl imită plin de rîvnă pe Celălalt cînd viceversa pînă-n veacul veacurilor. Bilanț Apă umplută cu apă umplută ochi devii sincer abia în lumea imaginii mai înfricoșătoare ca Lumea de-apoi ți se-năbușă chipul în oglindă ca-ntr-un cer lipsit de văzduh. Prudență Scrînciobul șesului galben necontenit rotindu-se gol pînă la exasperare în străfundul privirii tale o rezervă de aer montan. Scufița Roșie în spațiul care curge aidoma unui rîu prin pădure
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
Începutul mileniului I, cu misiunea de a “Împăca”, În esența lor spirituală, simbolurile divine ale antichității - zalmoxiene, În cazul României! cu cele creștine) vădește efecte limitate, din moment ce LUPUL SUPREM/ARHETIPAL, AXĂ DEMIURGICĂ A SPIRALEI LUMILOR, Își păstrează, pentru valahi, un chip aproape exclusiv negativ...! Aceasta, În ciuda Încercărilor unor Romulus Vulcănescu, Paul Lazăr Tonciulescu sau Adrian Bucurescu de a-i restabili/restaura “aura” originară...Și, după ei, vin și alți ucenici - dar, din păcate, dacă eficiența “Collegia fabrorum” a fost atât de
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
întârziat la întâlnirea programată în vis...Visul de ieri noapte... deși nu era primul de acest fel, îl avusese ani întregi, dar spre deosebire de alte dăți, necunoscuta nocturnă și-a ridicat vălul și el a putut, în sfârșit, să-i vadă chipul. O femeie care aducea cu... Mariatereza, fetișcana pe care nu a uitat-o... Nu era el un Don Juan în sensul modern al cuvântului, dar și-a permis să aibă femei la care puțini bărbați ar fi ajuns. În vis
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]