1,205 matches
-
dezbinarea etnoculturală a poporului moldovenesc la sfârșitul secolului XIX a fost o urmare a formării națiunii românești, a politicii „latinizării”. În componența Imperiului Rus, moldovenii și-au păstrat suveranitatea culturală, conștiința națională moldovenească, conștiința de „moldoveni”, glotonimul „limba moldovenească”, scrisul chirilic moldovenesc”. Sigur domnul Cornea nu a citit amintirile lui Ion Pelivan, învățăcel la Seminarul din Chișinău pe la sfârșitul secolului XIX, care reușea să pună mâna pe o carte românească de poezii abia prin cel de al treilea deceniu al vieții
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Încă o teorie inedită și care frizează absurdul (a câta?) a domnului Vasile Vieru, despre geneza națiunii moldovenești la vest și la est de Prut, în întreg secolul al XIX-lea, având ca suport cartea bisericească moldovenească tipărită cu alfabet chirilic la Chișinău. Despre posibilitatea ca aceeași limbă să fie vorbită de două popoare, s-a demonstrat că această împărțire s-a petrecut doar datorită unor interese politice îndelungate, care s-au perpetuat în timp: „sunt și situații când limba comună
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
istorici, lingviști și etnografi străini. Inexistența limbii moldovenești o constata lingvistul Carlo Tagliavini la Congresul de romanistică din 1956. El afirma că „pretinsa limbă moldovenească nu este, în fond, decât româna literară, scrisă cu alfabet rusesc, ușor modificat (adică în chirilică modernă, diferită de chirilica slavei eclesiastice folosite de Țările Române pe parcursul secolelor), cu unele ușoare concesii către forme dialectale moldave, cunoscute de altfel, și în România”: z pentru g, a, ia pentru ea, și altele asemenea. Și alte argumente
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
străini. Inexistența limbii moldovenești o constata lingvistul Carlo Tagliavini la Congresul de romanistică din 1956. El afirma că „pretinsa limbă moldovenească nu este, în fond, decât româna literară, scrisă cu alfabet rusesc, ușor modificat (adică în chirilică modernă, diferită de chirilica slavei eclesiastice folosite de Țările Române pe parcursul secolelor), cu unele ușoare concesii către forme dialectale moldave, cunoscute de altfel, și în România”: z pentru g, a, ia pentru ea, și altele asemenea. Și alte argumente susțin unitatea locuitorilor din
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
acestui volum: "Ctitori purtându-și în brațe cu greu/ Mănăstirile,/ Ca pe un capital convertibil/ La change-office-ul vieții de apoi;/ Călugări tineri/ Cu doctorate la Cambridge/ Și odăjdii sărutate/ De țărăncile bătrâne/ Târându-se în genunchi/ Pe lespezile cu inscripții chirilice ;/ Megafoanele/ Transmițând slujba/ Până în curtea plină de corturi,/ Până în șoseaua pe marginea căreia/ Sunt parcate mașinile/ Așteptându-și sfințirea;/ În timp ce credința -/ Asemenea rândunelelor/ Care pătrund sub cupolă/ Zburătăcite de clopote -/ Se rotește speriată,/ Se lovește de pèreții pictați/ De Pantocrator
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
toată viața, iar apoi a trecut la fiicele sale, maici la mănăstirea Agafton, încă rămîne o enigmă. Iconomul stavrofor Alex. H. Simionescu, protoiereul județului Botoșani, cu prilejul întocmirii unei monografii a mănăstirii Agafton, a dat peste cartea aceea, cu slove chirilice, căreia, din cauză că-i lipsea începutul, i-a pus titlul Mărgăritarul lui Zlataust și a zis că ea a fost tipărită de Mitrofan episcop Husinschi, în anul 7199, adică 1691. Judecînd superficial, după însemnările marginale, autorul a tras concluzia greșită că
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la biserică. Folosind cărți din casă și de la biserică, el a putut învăța ușor, mai ales că și-a dat și interesul. Un coleg de-al său, de la Cernăuți, Tudor Ștefanelli, a observat că "el știa cu înlesnire slova veche, chirilică și mai cu seama cărți vechi vedeam în mina lui. El îmi zise că acasă a deprins această slovă"13. Prin urmare, putem crede că examenul de verificare, la materia cerută de programa școla ra din primele doua clase primare
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ardelenii atribuie poporului român origine pur romană, afirmând că dacii au fost fie exterminați, fie împinși spre nord; toți derivă lexicul românesc, sau măcar fondul principal de cuvinte, din cel latin; toți se pronunță pentru etimologism și pentru înlocuirea grafiei chirilice cu cea latină (Micu o adoptă de la început, tipărindu-și cu litere „străbune” Cartea de rogacioni pentru evlavia homului chrestin din 1779). Dar Petru Maior și Budai-Deleanu subliniază că româna provine din latina populară, nu din cea clasică, autorul Țiganiadei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
scrie și să citească. Această „cărțulie” cuprindea trei părți: literele mici de mână și de tipar; cuvinte, silabe, propoziții; istorioare morale, fabule, poezii, proverbe. În afară de aceste trei secțiuni, abecedarul mai cuprindea și prezentarea în paralel a alfabetului latin cu cel chirilic, texte tipărite cu litere chirilice, câteva rugăciuni și o tabelă de calcul până la 100. Ceea ce ține de originalitatea și de calitatea lucrării este metoda de predare a cititului și a scrisului în paralel, eliminându-se vechea metodă lancasteriană, care consta
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cărțulie” cuprindea trei părți: literele mici de mână și de tipar; cuvinte, silabe, propoziții; istorioare morale, fabule, poezii, proverbe. În afară de aceste trei secțiuni, abecedarul mai cuprindea și prezentarea în paralel a alfabetului latin cu cel chirilic, texte tipărite cu litere chirilice, câteva rugăciuni și o tabelă de calcul până la 100. Ceea ce ține de originalitatea și de calitatea lucrării este metoda de predare a cititului și a scrisului în paralel, eliminându-se vechea metodă lancasteriană, care consta în studierea acestora separat. Se
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Chișinău, bisăptămânal, din mai 1913 până la 25 decembrie 1921, apoi neregulat, din 1932 până la 10 decembrie 1939. A fost editat, pe rând, de Nicolae N. Alexandri, Simion Murafa și Pan Halippa. Până la 1 decembrie 1920 a fost tipărit cu caractere chirilice. C.m. urmărea să reflecte cât mai larg și pe înțelesul oamenilor cu puțină știință de carte viața și problemele cu care se confrunta societatea, să contribuie la educarea spirituală a cititorilor și la răspândirea cunoștințelor practice. Orientării iluministe îi era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286614_a_287943]
-
efecte mult dincolo de ea s-a produs "o adevărată revoluție culturală" (Ianoș, 2010, p. 214). Tranziția de la bucoavnă la abecedar, și apoi la cărți de citire și manuale specializate, a însemnat trecerea de la conținutul religios la cel laic, de la alfabetul chirilic la cel latin, de la slavonire la metoda fonetică, și, mai important, de la crearea unei loialități față de biserică la fasonarea loialității față de stat. Abecedarul, după cum remarca un revizor școlar pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, "e cartea prin escelență a civilizațiuniĭ
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
latin), în care autorii studiului introductiv arată că aceasta este "întâiul manual sistematic din istoria școlilor românești din Principatul transilvănean - căci Bucoavna de la Bălgrad întrunește condițiile unei astfel de lucrări" (Mârza și Călugăru, 1989, p. 37). Scrisă, desigur, cu litere chirilice ("buchii", de unde și numele de "bucoavnă"), cartea era menită să îi introducă pe puținii învățăcei în tehnica buchisirii pentru a le sluji la treburile bisericești și, cu bătaie mai lungă, în vederea edificării religioase. Finalitatea educațională a bucoavnei consta, fără niciun
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sarcina preliminară, tehnică, "să deprindă pe copii cu învățătura de carte", după cum este statuat încă de pe coperta cărții (Bucoavna Bălgrad 1699, ediție critică, 1989, p. 133). Având un conținut exclusiv religios (ortodox), prima parte a Bucoavnei inițiază utilizatorul în ortografia chirilică, partea secundă fiind rezervată lecturilor sub forma rugăciunilor, urmată de specificarea celor zece porunci și a celor șase desăvârșiri. Partea cea mai voluminoasă a Bucoavnei consistă într-un capitol catehetic intitulat "Întrebăciune", în care sunt lămurite dogmele centrale ale credinței
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
parte identică în ceea ce privește conținutul cu Bucoavna de la Bălgrad din 1699, această Bucoavnă clujeană este "un fel de ediție nouă" a precedentei sale, cum o califică O. Ghibu (1975, p. 39). Noutatea absolută pe care o prezintă este că, pe lângă caracterele chirilice, Bucoavna din 1744 oferă, în paralel, și litere latine. În laborioasa sa analiză a literaturii didactice românești, O. Ghibu (1975) înseriază cronologic apariția altor bucoavne la Râmnic, în Țara Românească (1749), Iași (1755), Viena (1771), Sibiu (1783), ș.a.m.d.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vizează să atingă și corzi patriotice în rândul copiilor cărora i se adresează. Ponderea informației patriotice a abecedarului, deși deloc neglijabilă în economia totală a textului, nu trebuie totuși supralicitată. Iată cum este structurat abecedarul (scris în întregime în alfabet chirilic în limba română): în primele pagini elevul este familiarizat cu buchiile chirilice, urmând ca apoi să exerseze cuvinte bisilabice, cele mai multe fără nicio încărcătură semantică particulară (pp. 3-12); la pagina 13 apar, alături de tripleta "ta-tă, mu-mă, soră", cuvintele "lu-mi-nă, po-ma-nă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
adresează. Ponderea informației patriotice a abecedarului, deși deloc neglijabilă în economia totală a textului, nu trebuie totuși supralicitată. Iată cum este structurat abecedarul (scris în întregime în alfabet chirilic în limba română): în primele pagini elevul este familiarizat cu buchiile chirilice, urmând ca apoi să exerseze cuvinte bisilabice, cele mai multe fără nicio încărcătură semantică particulară (pp. 3-12); la pagina 13 apar, alături de tripleta "ta-tă, mu-mă, soră", cuvintele "lu-mi-nă, po-ma-nă, vir-tu-te, drep-ta-te", reluate apoi sub forma "drep-ta-te, lu-mi-na-re, deș-tep-ta-re, des-ro-bi-re
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Abecedariǔ pentru scólele începătóre, publicat în 1854 la Iași de către Nifon Bălășescu rămâne captiv paradigmei bucoavnei religioase. Este suficient de enumerat cuprinsul abecedarului pentru a convinge de saturația cu morală religioasă a textului: după ce sunt făcute cunoscute școlarilor " Literele" alfabetului chirilic, se trece la " Învățături culese din Sfânta Scriptură", preluate din surse biblice ("De la Matei", "De la Ioan", "De la Luca", "Din Epistole"). Urmează un capitol dedicat prezentării unor "Proverbe și regule morale", care concentrează înțelepciunea populară sub forma unor sentințe călăuzitoare în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Idee repede, merită reprodus in extenso concluziile finale pe care le desprinde Aaron la domnia lui Mihai Viteazul. Reproducerea câtorva pagini este justificabilă prin două rațiuni: i) textul original, publicat în 1837, este scris în limba română dar în alfabet chirilic, ceea ce îl face în mare parte inabordabil. În plus, opera lui Aaron nu a fost niciodată republicată în alfabetul latin, fapt ce o condamnă la obscuritate; ii) citarea pe larg stă mărturie vie a încărcăturii naționaliste a mesajului istoriografic transmis
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pentru "apărarea naționalității, mântuința neatârnării și scăparea drepturilor lor, împotriva puterilor vecine ce voia să le soarbă ființa" (Aaron, 1835, p. x). Pe lângă mântuirea politică (dobândirea și prezervarea neatârnării) prin intermediul statalității, o altă formă de eliberare națională viza îndepărtarea alfabetului chirilic și reinstalarea limbii latine, "limba strămoșească". Depistabile la Aaron sunt primele reflexii herderiene ale ideii că limba exprimă spiritualitatea colectivă a popoarelor. "Întunerecul neștiinței cu care se-acoperi țara rumânească din pricina tristelor întâmplări ale răsboaelor din afară și din lăuntru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism. București: Editura Politică. Aaron, F. (1835, 1837, 1838). Idee repede de istoria Prințipatului Țării Rumănești. 3 volume. București: În tipografia lui I. Eliad [Text cu caractere chirilice]. Aaron, F. (1843). Patria, patriotul și patriotismul, București: Tipografia curții a lui Fr. Valbaum [Cu alfabet de tranziție]. Bălcescu, N. (1894). Istoria românilor sub Mihaiu Vodă Viteazul (3 volume), însoțită de o precuvântare și note de Al. I. Odobescu, Bucuresci
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1797. ABC sáu Bucavna spe folosul scolelor niamului Romanesc. ABC oder Namenbüchlein zum Gebrauche der Nazional-Schulen in dem Königreiche Ungarn. Buda [Text în limbile română și germană în paralel]. 1828. Pleșoianu, Grigore. Abecedar înlesnitor pentru învățătura copiilor [Text cu alfabet chirilic]. 1829. Nicola, Iancu. Manual de patriotism. Iași [Text cu alfabet chirilic]. 1834. Aaron, Florian. Catihismul omului creștin, moral și soțial pentru credința tinerilor din școalele începătoare. București: În Tipografia luĭ Eliad [Text cu alfabet chirilic]. Au fost consultate și edițiile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Namenbüchlein zum Gebrauche der Nazional-Schulen in dem Königreiche Ungarn. Buda [Text în limbile română și germană în paralel]. 1828. Pleșoianu, Grigore. Abecedar înlesnitor pentru învățătura copiilor [Text cu alfabet chirilic]. 1829. Nicola, Iancu. Manual de patriotism. Iași [Text cu alfabet chirilic]. 1834. Aaron, Florian. Catihismul omului creștin, moral și soțial pentru credința tinerilor din școalele începătoare. București: În Tipografia luĭ Eliad [Text cu alfabet chirilic]. Au fost consultate și edițiile din anii 1853 și 1873, aceasta din urmă având titlul Miculu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
învățătura copiilor [Text cu alfabet chirilic]. 1829. Nicola, Iancu. Manual de patriotism. Iași [Text cu alfabet chirilic]. 1834. Aaron, Florian. Catihismul omului creștin, moral și soțial pentru credința tinerilor din școalele începătoare. București: În Tipografia luĭ Eliad [Text cu alfabet chirilic]. Au fost consultate și edițiile din anii 1853 și 1873, aceasta din urmă având titlul Miculu catechismu séu datoriile omuluǐ creștinu, moralǔ și socialǔ: carte didactică autorisată de Ministeriulů Instrucțiuniǐ Publice și introdusă în modǔ obligatoriǔ în scólele primare de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de Ministeriulů Instrucțiuniǐ Publice și introdusă în modǔ obligatoriǔ în scólele primare de ambe sexse, Bucuresci: Editura Librăriei Socec & Comp. 1838. Popescu-Scriban, Pitariu V. Mică geografie a Dacieĭ, Moldavieĭ și a Țeriĭ Romînescĭ. Eșiĭ: În Tipografia Albineĭ [Text cu alfabet chirilic]. 1840. Gorjan, Gherasim Ion. Școlaru sătean sau Cărticica coprinzătoare de învățături folositoare. Bucuresci: Tipografia Pitarului Constantin Pencovici [Text cu alfabet de tranziție]. 1853. Wilmsen, Friedrich Philipp. Prietenul tinerimei: O carte de citire pentru școalele populare. Bucureștĭ: În tipografia luĭ F.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]