2,405 matches
-
rotunjit corect floarea mai Întunecată dimprejur: nimba sfintelor de aur, acolo; dincoace, din piele de trup de fată. Am lucrat eu la ea cât oi fi lucrat, că s-a apucat și ea să mă lucreze. Râdeam, ni se mai ciocneau mâinile cu apă de olărit pe celălalt, dar pân-la urmă tot ne-am făcut - pe jumătate. Adică de la brâu În sus. De la brâu În jos ne era rușine să ne facem noi, cu mâna noastră. Ea a Început prima: s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
viață. Alison s-a mai înseninat puțin. —Crezi? a zis ea și-a oftat melancolică. Sper să ai dreptate. Dar o să aflu curând. Am de gând să încerc să abordez subiectul în week-end-ul ăsta. —Așa te vreau! Fiona și-a ciocnit ceașca de cea a lui Alison. În fond, trebuie încercată și asta. Nu poți să produci un copil fără ajutorul lui. —Așa e. Alison a zâmbit cu înțelegere către femeia de la masa alăturată, care se chinuia să-și tempereze bebelușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de oră. —Ei, a spus Fiona ridicându-și paharul, aș vrea să propun un toast... pentru minunatele prietenii care ne-au susținut pe parcursul diverselor noastre încercări din ultimul an și ceva! Pentru prietenie! au exclamat, în cor, și celelalte femei, ciocnindu-și paharele. —Și pentru Clubul Soțiilor Numărul Doi, o tradiție pe care trebuie să jurăm s-o păstrăm, indiferent de ce se va întâmpla în viitor! —Pentru Clubul Soțiilor Numărul Doi! au strigat toate, astfel că mai multe persoane din cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-și ia pistolul de pe masă, dar se opri când zări silueta locotenentului Razman profilându-se în lumina orbitoare de afară. Pe jumătate gol cum se afla, făcu un efort să-și mențină aerul marțial, luă poziție de drepți, salutând și ciocnindu-și tocurile cizmelor, ceea ce păru cu adevărat ridicol, cu toate că pe figura locotenentului se vedea clar că nu avea dispoziția necesară să sesizeze comicul situației, și când ochii i se obișnuiră cu penumbra încăperii, se apropie de fereastră, deschise obloanele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aceea nu era decât un fel de autobuz mare, care mergea pe niște șine de oțel, evitând drumurile pline de praf. Dar când auzi fluierul și locomotiva se puse în mișcare cu o zdruncinătură bruscă, printre pufnituri, fiare ce se ciocneau între ele și țipetele mecanicului, îi săltă inima din piept și trebui să se țină cu forță de banchetă ca să nu se arunce în cap pe peron. Iar la coborâșuri, cu aproape o sută de kilometri pe oră, cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
taxiurilor, verdele copacilor frunzoși și amestecul anarhic al afișelor țipătoare ce acopereau zidurile cu miile. Și lumea. S-ar fi zis că toți locuitorii pământului își dăduseră întâlnire în dimineața aceea pe larga promenadă maritimă, intrând și ieșind din clădiri, ciocnindu-se și ferindu-se unii de alții, ducându-se și întorcându-se, într-un soi de dans absurd în care, dintr-o dată, toți înțepeneau la marginea unui trotuar, ca să se arunce apoi pe neașteptate, la unison, pe caldarâmul larg, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lucrurile În dulap. Îmi pot petrece restul timpului gândindu-mă la niscai exerciții diabolice noi cu care să-mi torturez victimele. Oricând, cu plăcere, răspunse Lou. Fă-te iarăși Încoa’ dacă te plictisești. În capul scărilor, aproape că m-am ciocnit violent de Naomi, care urca. Părea furioasă, iar fața Îi era contractată Într-o expresie și mai Întunecată decât de obicei. A trecut cu stângăcie pe lângă mine, fără să-și ceară scuze și a trântit ușile de la intrare În urma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
până să cobor eu. — Mmm, pe cine ați văzut la subsol, dnă Jones? I-am dat o bilă albă pentru curtoazie. — Pe Jeff, Jeff Roberts, care stătea și scria ceva În birou. Ah, da, iar În capul scărilor, m-am ciocnit de o tânără pe nume Naomi. E una dintre membre, dar nu-i știu numele de familie. — Domnul Roberts v-a văzut coborând? Întrebă el. L-am privit cu duritate. Vorbise deja cu Jeff și știa foarte bine că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nici un cuvânt tot restul drumului, ca și când nu găsise sfatul meu din cale afară de amuzant. * * * Voiam să vorbesc cu Rachel, dar mai erau cincisprezece minute din ora ei, așa că am luat-o agale În sus pe scări, sperând că mă voi ciocni ca din Întâmplare cu Brian sau Naomi. Dar ea nu era prin preajmă, iar când am dat pe la vestiarele bărbaților, Brian, deși prezent În sensul fizic al cuvântului, exersa Împingeri din culcat cu asemenea concentrare, Încât chiar dacă m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bei? am Întrebat. — Nu. O, la dracu’. În definitiv, de ce nu? — Așa, vezi?! Din cauza muzicii dată prea tare, practic urlam una la alta. Am comandat băuturile pentru amândouă. Eu am luat doar o bere și gata. — Noroc! ne-am urat, ciocnind paharele. — Ai dat lovitura cu el, am spus, gesticulând În direcția lui tipul cu pantaloni argintii, care tot mai era urcat pe estradă. Rachel chicoti. — Nu poate să aibă mai mult de optsprezece ani. — Drăguț și coruptibil. N-aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fost nevoie să-i folosească. Dacă ar vrea să te facă una cu pământul, n-ar trebui decât să treacă peste tine ca un buldozer și să te lase lat. Eram așa de adâncită În gânduri, că aproape m-am ciocnit de Jeff care traversa strada. — Doamne, am spus, sala asta e ca Marie Celeste. Întregul personal pare a bântui prin piață. — Eu am ieșit doar o clipă, să-mi iau un sandviș, zise el, cu aerul cuiva care oferă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din nas la o masă de prânz. Cum se întâmplă întotdeauna când se întâlnesc oamenii de la țară, s-au salutat gălăgios și familiar, tata și mama le-au ieșit înainte la poarta grădinii și au umplut păhărelele cu rachiu. Au ciocnit și le-au dat peste cap, pe urmă au intrat în ogradă și oaspeții au avut numai cuvinte de laudă, ba pentru gospodărie, ba pentru scroafă, ba pentru multe altele. Apoi s-au ivit din casă copiii și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
spus, cocoțat pe scaun, cu picioarele sub mine. E toamnă, duminică, vreme superbă și aglomerat peste tot. Cel mai bun lucru pe care poți să-l faci într-o asemenea zi este să te relaxezi acasă. E obositor să te ciocnești la tot pasul de cineva. Aerul nu e deloc curat. De obicei, eu spăl rufe duminica. Le spăl dimineața, le pun la uscat sus, pe terasa căminului, le iau înainte de a apune soarele și mă apuc de călcat. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de vreme ce-i folosea chiar barca. Pe măsură ce ne apropiam, am Început să simt mirosul algelor din golf, amestecat cu mirosul dulce care vine dinspre tufele de pe țărm. — Du-te-n față, i-am spus lui Eddy. — N-avem de ce să ne ciocnim pe partea asta. Reciful e dincolo. Vezi, fusese un tip de-ncredere cîndva. — Ai grijă de vas, i-am spus după ce m-am asigurat că ne pot vedea. Cum nu erau valuri, putea s-audă și motorul. Nu voiam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și vă zic. — În ce formație erați cînd i-ați văzut? — PĂi ne eșalonaserăm În V-uri. Pe urmă ne-am aliniat la stînga și ne-am aruncat asupra lor trăgÎnd cu toate armele pînĂ ce aproape că ne-am ciocnit, și atunci ne-am răsucit și am ieșit. În afară de Ăsta prăbușit, am mai lovit Încă trei. Fiaturile stăteau sus, În soare. N-au coborît pînĂ n-am rămas singur, ca să admir peisajul. — Și restu’ echipajului a fugit? — Nu. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ieșise să Înoate. Erau cu toții la celălalt capăt al docului. În timp ce mergea pe scîndurile negeluite, Înălțate mult deasupra apei, auzi cum trambulina lungă scîrție de două ori În semn de protest, și apoi o bufnitură-n apă. Valurile mici se ciocneau de piloni. „Ăsta tre’ să fi fost Untură“, se gîndi. Kate ieși din apă ca o focă și se prinse de scară. — A venit Wemedge, strigă către ceilalți. Hai În apă, Wemedge. E minunată. — Salut, Wemedge, spuse Odgar. Doamne, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ei, nu e chiar așa de deocheat... răspunde Daisy melancolică. Clatin din cap. Evident, vrea să ne arate dovada pe care se întemeiază fericirea ei, dar n-am chef de mesaje porcoase. Barmanul îi întinde berea lui Daisy, după care ciocnim toți trei. Să fim fericiți, zice ea, făcându-mi cu ochiul. —Daisy... începe Davey, dar nu-și mai termină gândul. Îmi aruncă o privire, iar eu mă mulțumesc să ridic din umeri. N-are nici un rost să mai discutăm despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încântați. Finn se ridică să ajute, aruncându-i lui Barney o privire prea puțin curtenitoare, dar, din fericire, acesta n-o observă. Sunt aduse sticle cu șampanie, găleți cu gheață, suc de portocale și pahare înalte. Domnul și doamna Falkland-Smythe ciocnesc și ei un pahar. Câțiva dintre tinerii de pe marginea piscinei par pe jumătate beți și se cam clatină unul spre altul; ori poate că așa se mișcă ei în mod obișnuit, chiar și când sunt treji. Sunt toți copii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai bune la pat decât cele din prima categorie, deoarece au inițiativă și sunt lipsite de pudoare. Fandositele probabil că doar stau pe spate și se plâng că li se strică pieptănătura. Îi spun lui Daisy ce gândesc și mai ciocnim un rând. Oricum, băiețeii ăștia nu vor altceva decât palme la fund. Așa am auzit. După toată bătaia luată prin școlile particulare, nu simt plăcere decât dacă le dai peste fese până ajung să strige „Doamnă“! —Ce? întreabă Vijay, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din gene și aruncându-i priviri admirative. Pieptul lui Barney se umflă ritmic, în timp ce ia o sticlă de șampanie din mâna unuia dintre cei doi și-i umple paharul. Să bem! zice el, turnându-și o porție zdravănă. Zâmbindu-și, ciocnesc paharele. Părăsesc în grabă terenul și mă aciuez pe un scaun pe lângă Davey, de unde puteam să urmăresc mai bine evenimentele. Nu aș fi vrut în nici un caz s-o stânjenesc pe Daisy. Ce se întâmplă? întreabă Davey. În câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
șoptește una dintre fetițele din spatele meu. — Corect. Prea fără perdea. N-o să-și găsească niciodată un soț dacă va continua așa, își exprimă cealaltă acordul. E clar că ceva mai grav de atâta nu pot spune fetițele astea despre nimeni. Ciocnesc apoi paharele râzând răutăcios. Găsesc o bancă liberă și o caut pe Daisy din priviri, sperând să savurăm împreună acest spectacol nemaipomenit. N-o zăresc nicăieri. Poate că s-a dus sus, să se schimbe, și nu m-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o relație serioasă? Încercați noul tăvălește și pleacă, de la L’Oréal Paris!“ Daisy rânjește. —Ei, de acum n-o să mai fie cazul. O să devin Daisy Centură de Castitate. Va trebui să îndure multe, înainte să ajungă la mine în dormitor. Ciocnim. Aud un sunet familiar, dar, amețită fiind, îmi ia câteva secunde să-mi dau seama ce e. Sună telefonul. Îl dibuiesc în geantă și, când privesc ecranul, mă crucesc. — Cine e? întreabă Daisy, văzându-mi expresia. —E Jake, zic eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pieței. Își luase doar o sacoșă de mere pentru un alt început. Șarpele începuse să-și înghită coada. Mâine va fi de atunci totdeauna un ieri pentru mine. Tanti Mizi destupă șampania. Tanti Clemanza chiuie: au supraviețuit și anului ăstuia. Ciocnesc cu ei doar de formă și, cu gura plină de carnea spumoasă roșie a unui ionatan, le urez resemnat: La Mulți Ani! LXV În București e zăpușeală și nori mici de praf. Noroc că la 13.35 cade zilnic o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
eu sunt cinic și nevastă-mea optimistă. Orologiul parlamentului bătu miezul nopții și orașul păși cu totul în mileniul III. Cerul scăpără de artificii și zeii își împrăștiară mătreața peste pământ și ape. Pe dealul Spirii trei făpturi fără umbră ciocniră cupele fără toartă ale Anului Nou. La mulți ani,Chilot! Un Mileniu mai bun, nea Fanes! Sănătate și bucurie, domnu’Leo! Imediat după Bobotează, omul și câinele se lăsară de-a lungul Văii de Asfalt, pe lângă bisericuța Trisfetitele, făcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zăvorî cu el în baie. Îmbrăcați în faianță, pereții reflectau puternic becul de deasupra oglinzii și totul, mintea și trupul laolaltă, se adunau suspendate într-un vârtej de visare și confort peste lumea grăbită a dimineții. Învins, profesorul strănută și, ciocnindu-se de pereți și ricoșând în sufragerie, soarele țâșni în toată ardoarea lui pe bolta cerească. Războiul se terminase Peste nori se boltea legământul. L XLIV După școală simt un imbold necurat să mă duc până în centru. N-aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]