2,460 matches
-
școlare. În primele luni de școală i-am fost mereu aproape ajutând-o să depășească micile dificultăți create de rigorile scrierii frumoase, când trebuiau învinse stângăciile și nesiguranțele generate de insuficienta dezvoltare a mușchilor mâinii solicitați în această activitate. Însușirea cititului a decurs mai ușor pentru că unele componente ale acestei complicate deprinderi au fost dobândite, din proprie inițiativă, în perioada preșcolară. Desenul și lucrările manuale îi plăceau și le efectua cu ușurință și îndemânare. Eram conștienți că ajutorul nostru nu trebuia
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
al Facultății de Filozofie în anul 1978 din cadrul Universitații Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Din anul 1971 este statornicit în Sibiu, căsătorit, și a profesat ca economist în diferite funcții în societați și instituții. A avut încă din anii de liceu pasiunea cititului și a scrisului și o menține și astăzi, cu predilecție spre poezie. Este autorul volumului de poezie ,,Ferestrele Nopții’’apărut la editura Blumenthal București în 2010 și al volumului de poezie ,,Poeme Vălărene” apărut la editura Blumenthal București în 2011
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
țină pasul cu mine sau dacă el își schimbase tactica și încetase să-mi mai trimită documente. Nemaiavând cu ce să-mi ocupa serile, am devenit fără astâmpăr și iritabilă. Existau alte lucruri la care aș fi putut să recurg - cititul, scrierea unui poem sau pictatul. Dar eram pur și simplu incapabilă să mă concentrez. Mergeam la culcare și mă holbam la tavan. În liniștea adâncă a nopții, chipul lui Yung Lu și felul în care se mișca pe cal îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cufundam iar, murmurîndu-le în surdină. În alcătuirea ei lumea aceea a cărților se bucura de armonie și părea mai inteligibilă decît cea de toate zilele. E adevărat că ce nu este închipuit de imaginație pare dizgrațios și greu de înțeles. Cititul îmi trezea o dorință curioasă: voiam să bucur și eu pe alții, la fel cum mi se întîmpla mie îndată ce deschideam o carte. Experiența însă s-a dovedit nefericită: în artă, ca și în viață, poți deveni ridicol. În această
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de n-ai unde arunca un ac cu calabalâcul din alte Încăperi, că grecul s-a apucat de zugrăvit. Iar În dreptul ferestruicii e proptit un dulap greu, din lemn de nuc, moștenire de la Costas Dagdelinis, bătrânul. Mi-am văzut de cititul meu și i-am lăsat În boii lor pe sclifosiți. Abia după ceva vreme am băgat de seamă că de la ultima masă plecase, cine știe când, aproape pe furiș, băiatul lui Enin. Și de-acuma ce urmează este numai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
discuțiilor elevate care au urmat. Un loc aparte în galeria celor care m-au stimulat îl are dl. Serghei Coloșenco, pe care îl pot considera un îndrumător al efortului meu intelectual prin aceea că mi-a oferit cărți bune de citit, cu rugămintea de a le face prezentarea în paginile „Academiei Bârlădene”, urmarea fiind aceea că de trei ani sunt prezent cu diferite recenzii în această revistă și, indirect, a contribuit la sporirea zestrei mele intelectuale. Pe lângă cei amintiți țin să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
numeroasă, ci, cât să îndeplinească aceste idealuri. Viețuitorii de aici au avut și activități specifice oricărei așezări mănăstirești cum ar fi: slujbele bisericești zilnice, lecturi din cărțile liturgice și teologice în vederea pregătirii predicilor pentru duminici și 115 sărbători, scrisul și cititul zilnic al pomelnicilor, învățarea cântărilor psaltice, prepararea hranei, munca la vie și în grădină, sfaturi duhovnicești pentru cei care se spovedesc, unii au pictat icoane iar alții au realizat metanii de purtat la mână etc. Dar, contribuția cea mai importantă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
măcar citit. Și parcă-ți spune: Ți-am prezentat scutirea? Nu-i așa? Deci domnule, ia te rog să mă consideri deștept, ce naiba. Totuși am văzut tot mai des pe unii din aceștia, care nu se încurcă de fel cu cititul, cum se dădeau cu capul de pereți, plângându-se în jargonul lor de cartier mărginaș, că au făcut niște rate în condiții nașpa. Consecvenți principiului lor, că doar fraierii și popii citesc, au făcut rate în condiții pe care nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
spune mai ales când îi vorba de biserici și mănăstiri”. Citesc cu nesaț document după document, începând cu cel al Bunului Alexandru, din 6 octombtie 1408, în care se pomenește pentru întâia oară de Iași... Nu ajung prea departe cu cititul, pentru că oboseala drumului și-a spus cuvântul... Am adormit dus... Abia am deschis ochii și bătrânul se afla deja în prag, cu bucuria părintească pecetluită în priviri... „De unde o fi știind el când am de gând să mă trezesc?” - mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Într-o seară, îl văd pe călugăr că intră în chilia mea, se așază pe un scăunel... mă privește lung și, în cele din urmă, mă întreabă: Acu’ dacă eu am terminat treburile prin grădină, iar tu ai mântuit de citit, nu crezi că ar trebui să stăm de vorbă așa... pe așezatelea? Ești pregătit, dragule? Ei, ce zici? Luat din scurt, am rămas aproape fără răspuns. În cele din urmă, am îngăimat: Știu și eu? Mi-am dat eu toată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai ales când am avut de învățat lucruri ce nu se lipeau de sufletul meu. Aici am să-ți dau dreptate, fiindcă atunci când trebuie să înveți e nevoie să depui efort de voință și mental... Asta nu-i totuna cu cititul de plăcere... Așa că... somn ușor! M-am lungit în hamac și am început să citesc într-o cărțulie care vorbea despre botez... de unde aflu că: „Botezul este cea dintâi și cea mai trebuincioasă Taină, prin care ni se iartă păcatul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să fii ajutată să scapi de dependența de droguri? M-am gândit că nu fac nici un rău dacă mint. Deși n-a fost așa de inofensiv pe cât credeam eu c-o să fie. La naiba! îmi spuneam neliniștită. Gândește-te la cititul revistelor, la băile în jacuzzi, la exercițiile fizice, la solare, la abdomene plate, la coapse suple, la pielea curată și strălucitoare! Gândește-te la celebritățile cu care te vei bate pe umăr. Gândește-te la cât îți va duce dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
solară și bikini, da. O rochie Lily Pulitzer hidos de fluorescentă (un cadou de la Lucille), da. Rachetă de tenis și costum alb de teren, da. O pereche de pantaloni scurți, câteva tricouri curate... OK. Eram gata. A - cu excepția materialului de citit. Am înșfăcat manuscrisul lui Luke și m-am îndreptat către ușă. În ultima vreme, ăsta era singurul lucru asupra căruia mă mai puteam focaliza. Când Randall mă sunase mai devreme, în cursul după-amiezei, ca să mă întrebe dacă puteam să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scos The Wall Street Journal și-a început să citească. — De ce nu vorbim puțin, iubitule? l-am întrebat cu blândețe, uitându-mă la el peste colțul ziarului. Nu te-am văzut prea mult săptămâna asta. Randall s-a oprit din citit, apoi a împăturit ziarul. — Sigur, dragostea mea. Despre ce-ai vrea să vorbim? Te preocupă ceva? — A, nu! Numai că noi nu avem niciodată realmente ocazia să ne relaxăm și să discutăm. Înțelegi? Înainte de culcare, ne spunem, pe foc automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nevoia de a cîștiga tot mai mulți bani, toată drojdia care ne trage la fund când nu avem curajul să ne apărăm interesele -, dar nu-mi pierdusem interesul față de cărți. Lectura era evadarea și alinarea mea, consolarea, stimulentul meu preferat: cititul de plăcere, pentru liniștea minunată care te înconjoară când auzi cuvintele autorului reverberându-ți în minte. Tom îmi împărtășise dintotdeauna această pasiune și, după ce împlinise cinci sau șase ani, mă străduiam să îi trimit cărți de mai multe ori pe an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a scrie o carte precum Walden. Poe, pe de altă parte, s-a retras într-un vis al perfecțiunii. Uită-te la Filozofia mobilăriii și vei descoperi că încăperea lui imaginară este creată exact în același scop. Un loc pentru citit, pentru scris, pentru gândit. E o cameră secretă a contemplației, un sanctuar tăcut în care sufletul poate, în sfârșit, să găsească o oarecare pace. Imposibil de utopic? Da. Dar și o alternativă rațională la condiționarea timpului. Căci realitatea era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
doar zece ani mai târziu. Patru ani de moarte și distrugere. O baie de sânge omenesc, generată de aceleași mașinării care ar fi trebuit să ne facă pe toți bogați și fericiți. Băiatul era atât de inteligent, de coerent, de citit, încât m-am simțit mândru să mă număr printre rudele lui. Cei din familia Wood își avuseseră nenorocirile lor în ultimii ani, dar Tom părea să fi supraviețuit dezastrului reprezentat de despărțirea părinților - ca și tulburărilor adolescentine ale surorii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ce vrea? La prima vedere, nu aveam aproape nimic în comun. Veneam din medii complet diferite (urban catolic, suburban evreu) și intresele noastre erau divergente în aproape toate punctele. Joyce nu avea răbdare cu cărțile și era aproape total împotriva cititului, în timp ce eu evitam orice efort fizic, străduindu-mă să ating imobilitatea ca pe idealul unui trai bun. Pentru Joyce, mișcarea fizică era mai mult decât o datorie, era o plăcere, iar activitatea ei preferată în weekend era să se trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care să o facă. Ei bine, cu excepția acestei femei, evident. E americancă și are o față drăguță, blândă, dar nu cred că ar trebui să cumpere broșa asta, pentru că e odioasă. O scoate din cutie și-și aprinde veioza de citit, ca să vadă broșa mai bine. E frumoasă, spune ea. Nu-i așa? Da, este, zic eu solemn. Am una la fel acasă. Păi chiar am o broșă acasă, așa că nu e pe de-a-ntregul o minciună. Bineînțeles că e mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pulbere țărână de tine se alege / Căci asta e a lumii nestrămutată lege / Nimicul te aduce, nimicul te reia,/ Nimic din tine-n urmă nu va rămânea”. Singurul care avusese grijă să-și ia cu el în vacanță cărțile de citit fusese Tudor, iar cărțile lui, basmele lui Perrault și Andersen treceau alternativ de la mama la tata - stăpânul se scula la șase dimineața când bătea toaca la mânăstire, și în lumina difuză, privilegiat de dispunerea patului cu capătâiul în fereastra de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fiecare coală scrisă, douăzeci și ceva de rânduri cu semnele lui chinuite, să dea la o parte foaia volantă, s-o treacă sub teanc, lipind-o de palma asudată; la trecerea febrei din momentul concepției se adăugase nervozitatea dată de cititul discontinuu, deci Tudor trebuie să strângă, după nici cinci minute, pachetul intelectual și să se dedice lichidului sănătos super-rece, proletar, din apă, malț, hamei, mălai... (Mălai pe dracu’. De când se pune mălai la bere? ridică A. niște sprâncene sceptice. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
transpar la vedere, unde eu, de exemplu, sunt un tip mai degrabă neglijent, care uită să se bărbierească, să-și schimbe cămașa, ciorapii... Reușisem să-mi aduc camera în starea prielnică muncii intelectuale, luând în fiecare noapte altă carte pentru cititul considerat odinioară „inteligent“. Dacă vreodată m-aș apuca să fac un fel de curățenie în biblioteca mea, un fel de curățenie cum avea să încerce... dar să nu anticip, nelimitându-mă doar la praful de pe coperți, aș rămâne probabil dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că nu văd? Eco, spune mirată mama. Doamna întinsese mâna cu unghiile ojate stacojiu spre o carte din bibliotecă. Probabil o s-o recuperăm de la nepoate după moartea ei, spune Tudor. Ei nu, de ce ești rău? Mama, care dăduse de gustul cititului noaptea datorită prozatorilor latino, e mult mai înțelegătoare față de pretenția doamnelor-pensionare de a-și depăși condiția. De fapt și el filho, puțin după ora 21.00, se cuibărea în patul său, împachetat în plapuma la care renunță târziu primăvara, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a sezonului vodcii, să plec la serviciu la nouă dimineața, pe o lumină încă difuză. Z. putea să rămână stăpână pe casă, mai puțin camera unde mama urmărește telenovele; de fapt, ea susține că nu-i trebuie decât camera pentru citit și veceul. Puțin după mine, pleca și ea în treburile ei despre care n-am să aflu nimic. Spre după-amiază, se întorcea ca să adoarmă în clasica poziție a fetusului, cu burta pe Nietzsche, Așa grăit-a Zarathustra, o ediție populară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mi vine să vărs. Apoi aproape imediat îl deschid iar, cu mâini tremurătoare. Trebuie să văd cu ochii mei ce au spus despre mine. Trebuie să citesc fiecare rând oribil și umilitor. Când, în cele din urmă, am terminat de citit, nu mai îmi simt capul. Nu‑mi vine să cred că se întâmplă una ca asta. Ziarul ăsta a fost deja tipărit în milioane de exemplare. E prea târziu ca să‑l mai pot opri. În Anglia, îmi dau seama, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]