38,100 matches
-
lui. Un asemenea om ar avea acum, sintetizată în paginile unui singur volum, imaginea completă a cărților ignorate. Și deși nu este o lucrare ad usum delphini, ci un instrument de lucru destinat eventualilor exegeți, autorii știu să-și poarte cititorul treptat, pas cu pas, în labirintul gîndirii noiciene. "Autoprezentarea" și "Fișa clinică" de la începutul dicționarului (două texte în care Noica își înfățișează singur firul ideatic al operei și drumul vieții sale) - alături de sumarul cărților lui Noica, de lista lucrărilor folosite
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
care Noica își înfățișează singur firul ideatic al operei și drumul vieții sale) - alături de sumarul cărților lui Noica, de lista lucrărilor folosite, de glosarul de termeni, de indicii de nume și de lista schemelor din filozofia lui - toate acestea introduc cititorul, încetul cu încetul, și din amănunt în amănunt, în substanța operei nicasiene. Cu Dicționarul de termeni filosofici ai lui Constantin Noica, publicul român are la îndemînă cel mai bun intrument de lucru care a apărut pînă acum la noi în
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
literară nesiluită de nimeni și nimic. Acolo își lansa Rebreanu părerile, cum că Cehov e mai mare decît Tolstoi și Dostoievski (pe exemplarul din anticariat, cineva, indignat, a scris cu creionul: eroare! Ca să vezi cît sînt de sensibili la ierarhii cititorii...), tot acolo primea, în obraz, fiola cu venin. Planeta lumii de marginali, Bacovia, are parte, în rememorări, de o etichetă care concurează "lacrima zidurilor umede", a lui Lovinescu: "N-am să uit niciodată figura galbenă de mucenic evadat de pe zidul
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
despre o "înfruntare" cu Lucia Sturdza-Bulandra. În rest, conflicte multe, și persecuții. Atunci, îmi spunea, mă închid în casă și notez în Jurnal ceea ce nu am unde publica! Într-adevăr, ținea un jurnal în care își spunea oful...". Din nou, cititorul dinaintea mea glosează: nesincer. și cam are dreptate... Din toate foile de cartotecă vivantă, încheiate, aproape întotdeauna, cu două rînduri ca de necrolog, de parcă viața, de la cunoștința cu Peltz pînă la moarte, se comprimă într-o evocare, scoate capul o
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
atrocitatea regimului totalitar (este vorba, în primul rând, de romanul Judecătorul de grație, apărut la o editură din exil, în 1986). Abia din 1990, cărțile lui Ivan Klíma sunt publicate și republicate fără interdicțiile ideologice ale cenzurii de altădată, așa că cititorul ceh își poate completa, în sfârșit, imaginea despre acest povestitor talentat și despre opera sa vastă și variată, creată pe parcursul ultimelor cinci decenii. Amintesc în acest context că scriitorul ceh devenit celebru nu este un necunoscut în mediul românesc, fiindcă
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
fiindcă în anul 1999 Editura Univers a publicat unul dintre romanele sale mai recente (postdecembriste, s-ar putea spune) - În așteptarea întunericului, în așteptarea luminii -, în traducerea Izabelei Voinea, cu o prefață semnată de Daciana Branea. După părerea mea, pentru cititorii români, care și-au făcut o primă idee despre scrisul lui Ivan Klíma, ar fi binevenit să cunoască acum și ultimul său volum de povestiri, apărut la Editura Academia din Praga în 2004, intitulat Moje nebezpecné výlety, adică Excursiile mele
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
lagăr de concentrare că nu se simte deloc vinovat; dimpotrivă, chipurile i-a salvat pe unii într-un loc care fusese destinat exterminării. Dar și personajele din povestirile următoare, deși nu atât de "faimoase" ca doctorul Mengele, captivează imediat atenția cititorului. Tovarășul Masek, din voința partidului șeful rubricii internaționale a unei reviste de cultură, este un ziarist mediocru, obișnuit să înece orice problemă de ordin personal sau profesional în sticla de vodcă din sertarul mesei lui de scris. Curând după război
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
în sfîrșit, menționînd "sinceritatea aproape brutală", "umorul adesea negru", "mefiența", "tonul caustic" ale "Ťromanuluiť non-ficțional" semnat de Tia Șerbănescu, id est jurnalul acesteia, Liana Cozea și-ar putea încheia volumul semnînd următoarele rînduri ale autoarei Femeii din fotografie: "Sînt un cititor rău cu cărțile femeilor - poate pentru că știu că ele, cunoscînd mai bine nemulțumirea, trebuie să se ferească să o trezească. Dar cînd aceste cărți sînt bune, ele mă bucură mai mult decît celelalte, nu din solidaritate, ci din experiență. Știu
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
deja semnificația. De aici senzația că în Caietele timpului Dragomir reia mereu aceleași teme, revenind asupra unor distincții conceptuale pe care nu numai că le pomenise mai înainte, dar cărora în plus le dăduse o semnificație atît de precisă încît cititorul trăiește cu convingerea că o revenire asupra lor ar fi inutilă. Și cu toate acestea, Dragomir revine asupra lor, spunîndu-le încă o dată și evidențiindu-le din nou, în virtutea unei gîndiri recurente în cursul căreia aceeași problemă e judecată succesiv din
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
culturale dominante, compoziția etnică etc. Din această perspectivă, Banatul este un spațiu al multiculturalității și al plurilingvismului, o zonă de interferență a culturilor central europene și mediteraneene, un continuu dialog între culturi și spiritualități, de pe urma căruia toată lumea are de câștigat. Cititorul cărților care compun această sinteză are șansa să pună într-o altă lumină literatura, specificul, evoluția și, în ultimă instanță, bogăția literaturii române în context european.
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
de sacerdot, ci îi amplifică negreșit orizontul, o înzestrează cu o mai complexă cunoaștere a materiei sufletului omenesc, obiect în aceeași măsură al duhovnicului și al omului de litere. "N. Steihnardt m-a lămurit că pot fi preot și poet, cititor de Scriptură, de Pateric, dar și de Noica, Cioran, Eliade, Ionesco, Paleologu, Schmemann, Proust, Bernanos, Caraion, Mazilescu etc. Tot de la el am învățat că țîfna intelectuală nu are ce căuta în amvon, că e bine și sănătos să păstrez ceea ce
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
-i exteriorizează gândirea insurgentă și neputința disperată. Odată înțeles tipul acesta de gândire, se află calea regală de intrare în opera lui. Și a avut norocul, măcar atât, să fi fost receptat postum și situat la cota valorică meritată. Mulți cititori au interpretat cu simțul umorului sonoritățile amare ale râsului său. Era un umor păgubos, nepotrivit cu vremurile, umorul amar al unui literat conștient că "scrie romane pentru mai târziu și drame pentru niciodată". În prima tinerețe, a inteligenței exultante, se
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
respectat, reciproc, și ceea ce ne apropie, și ceea ce ne desparte. Nu e puțin lucru. Poate și de asta, felul în care am citit prima lui carte a venit cumva în prelungirea acestor stări. O biografie, apărută la Polirom - din volum, cititorii noștri au putut să citească cîteva fragmente ceva mai iute decît data publicării - este de fapt un roman al unui tip de confesiune. Un roman al privirii către sine, un roman al propriei relații cu forme ale destinului descifrată prin
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
de teribilism, nici ale unei aroganțe despre care mulți sporovăiesc superficial și care, uneori, s-a manifestat doar atunci cînd artistul s-a simțit atacat. În carte nu se poartă lupte, nu se plătesc polițe. Andrei Șerban pare că, explicîndu-i cititorului experiențe, interpretări ale unor puneri în scenă de teatru sau de operă, ale relației dintre ucenic și discipol, ale relației regizor-actor, se explică sieși. Își explică forme ale sinelui. Scrie cu fața spre una din ipostazele sinelui mărturisit aici. Se
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
privind în jur, privind în urmă. Artistul și omul se însoțesc pe acest drum, cedîndu-și unul altuia partitura protagonistului. Cred că autorul a găsit tonul potrivit pentru o astfel de scriitură și asta i-a atras un număr mare de cititori, cerința pentru noi tiraje. Emoționant este faptul că pe toate treptele de receptare existente în text, vulnerabilitatea, îndoiala, frica, spaimele, neliniștile, neîmplinirile inevitabile nu sînt ocultate, sînt prezente. Autocenzura a funcționat în a găsi tonul, cum spuneam, în a-și
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
Fetița Mihai Zamfir și-a propus să demonstreze (nu comentăm rezultatele) că este posibilă transplantarea în sol românesc a unui roman celebru - Lolita de Vladimir Nabokov - cu noua sa carte, Se înnoptează. Se lasă ceața (titlu cam romanțios pentru gustul cititorului actual), experimentul se prelungește spre zona literaturii epistolare din epoca luminilor. O convenție literară devenită loc comun (găsirea unui pachet de scrisori) este pretextul devoalării unei "iubiri imposibile" între un profesor român, în vârstă de cincizeci și șase de ani
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
volumul lui Mircea Anghelescu (în care apar și comentarii ale actualității editoriale) este o subtilă și cu atât mai eficientă pledoarie a istoricului literar în favoarea profesiunii sale: îmbrățișată și onorată timp de patruzeci de ani, pentru a fi, acum, recomandată cititorilor mai tineri.
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
înseamnă "ușuratică". Compromisul necesar comunicării sigure, univoce e un act disperat și nicidecum o cale de revitalizare a discursului poetic. Preluînd aberantele teorii urmanoviene, Diana Geacăr scrie în textul din antologia Colocviului tinerilor scriitori despre limbajul simplificat, de apropierea de cititor, de sensibilizarea lui, de evitarea imaginilor violente... Însă explicitul este una din caracteristicile limbajului violent, iar tînăra poetă rezistă cu greu unui exhibiționism care cînd nu e fumat, e cam ridicol, vulgar sau de-a dreptul gratuit. Poate că sînt
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
lui, de evitarea imaginilor violente... Însă explicitul este una din caracteristicile limbajului violent, iar tînăra poetă rezistă cu greu unui exhibiționism care cînd nu e fumat, e cam ridicol, vulgar sau de-a dreptul gratuit. Poate că sînt eu un cititor defect de nu m-a sensibilizat ejacularea lașă și egoistă pe burta însinguratei poete și nici nu m-am emoționat cînd mi s-a confesat că se duce la defecare, dar aceasta pare mai degrabă o poezie pentru un cenaclu
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
ca și cum ai căuta o stafidă în bolul cu fluide mizerabile. Deocamdată n-o pot lua în serios pe Diana Geacăr ca poetă. Textele ei sînt prea subțiri, iar eu-l liric doar o altă gagică literară pentru ale cărei probleme cititorul ceva mai educat nu are nici vină, nici interes. ?și artista mecanomorfă De o cu totul altă factură este poezia celeilalte premiante a programului de creative writing de la Râșca. Scris sub forma unei confesiuni lirice apocrife a Fridei Kahlo, Într-
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
le-am trăit cu toții după 1989 este dezamăgirea de care am avut parte cînd, deschizînd cartea unui politician contemporan, am fost copleșiți de justificările cu care autorul își apăra prestația politică. Un șuvoi de argumente menite a-l face pe cititor să înțeleagă că, în ciuda măsurilor bune luate de autor, lucrurile ieșiseră cum nu se poate mai prost. Pandectele acestea autojustificative, avînd rostul unui pro domo sua ostentativ și agasant, sînt atît de numeroase pe piața noastră de carte încît, deschizînd
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
autojustificative, avînd rostul unui pro domo sua ostentativ și agasant, sînt atît de numeroase pe piața noastră de carte încît, deschizînd cartea lui Victor Babiuc, m-am așteptat să întîlnesc același scenariu: strădania unui fost politician de a-și convinge cititorii de imaculata sa activitate politică. Surpriza a venit din faptul că, înșelîndu-mi orizontul de așteptare, cartea de dialoguri dintre Victor Babiuc și Vasile V. Popa are altă temă și alte motivații. Tema stă în rostul pe care legea îl are
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
Daniel Cristea-Enache Oferim cititorilor în paginile de față un fragment din cartea de convorbiri cu Octavian Paler pe care criticul Daniel Cristea-Enache o alcătuiește în prezent. Ne bucurăm să o putem face în preajma aniversării cunoscutului prozator, eseist și memorialist care, în 2 iulie, împlinește
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
hârtie au putut să ajungă. "Donquijotesc", ca și "hamletian" ori "bovarism", s-a transformat într-un substantiv comun, demarcând o arie tipologică și o atitudine fundamentală a omului. De ce credeți că este atât de magnetică personalitatea lui Don Quijote? De ce publicul cititor, atât de atras, de obicei, de eroii puternici, viguroși, învingători, îl urmărește cu răsuflarea tăiată pe cavalerul morilor de vânt? Este posibilă identificarea noastră cu personajul lui Cervantes? Îl percepem, dimpotrivă, ca pe un străin, un exponent al excentricității ficționale
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
de carte de la Paris să fie organizat de Gallimard? am întrebat. Sînt de acord că directorul Editurii Humanitas face reclamă cărților pe care le scoate. Dar dacă el n-ar avea creditul pe care și l-a cucerit în rîndurile cititorilor și ale unei părți însemnate din opinia publică, ar sta cineva să-l asculte? Iar cărțile care apar la Humanitas sînt scrise de niscai impostori pe care nu i-ar publica nimeni sau, dimpotrivă, mulți autori vor să-și vadă
Cine a confiscat tîrgul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10526_a_11851]