3,254 matches
-
destul de vizibil în regiunea bazinului și lăsa imediat la vedere două pulpe bronzate și pline, chiar foarte pline, cu pielea bine întinsă de stratul de grăsime ce se ghicea cu ușurință. Cu brațele dolofane adunate sub ceafă, fixa tavanul liniștită, clipind foarte rar. Am încercat să ghicesc dacă poartă sau nu sutien, intrigat fiind de înălțimea la care se afla vârful „stogului de fân" închipuit de cearșaful ce se desfășura de acolo în multe cute. Nu am avut timp să deliberez
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
v-am lovit peste mână, domnule.. - Aaaaa! Acum înțeleg. Visam ceva... - Gata, mai puțin la domnul, a intervenit tanti Florica. No, să vă șterg puțin, s-a adresat femeii de la perete... Rușinat, mi-am proptit capul în palme și am clipit cât mai des cu putință ca să nu adorm din nou. Am răspuns la saluturile de rămas bun fără să privesc aceste persoane pe care le bănuiam că râd de mine. Rămăsesem doar cu tanti Florica în tăcerea fierbinte din încăpere
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
28 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului de-a zvârlitul ai vrut să ne jucăm, în mijlocul iernii, ca și cum ar fi la îndemâna oricui să ridice piatra nealterată a orientului și să o zvârle, hăt, între ochii albaștri ai unui om. hai să clipim mai întâi, ai spus, din trestia genelor tremurânde să clipim cu de-a amănuntul, iar când va fi să fie stingere, liniștea neatentă a diavolului pusă pe un blid, zvarrrrrl, piatra lunii, neșlefuită, să o aruncăm în luminile serii. prinde
DE-A NE-SUFLET de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341540_a_342869]
-
vrut să ne jucăm, în mijlocul iernii, ca și cum ar fi la îndemâna oricui să ridice piatra nealterată a orientului și să o zvârle, hăt, între ochii albaștri ai unui om. hai să clipim mai întâi, ai spus, din trestia genelor tremurânde să clipim cu de-a amănuntul, iar când va fi să fie stingere, liniștea neatentă a diavolului pusă pe un blid, zvarrrrrl, piatra lunii, neșlefuită, să o aruncăm în luminile serii. prinde-mi degetele, hai, prinde-mi degetele și împreună, agățați de
DE-A NE-SUFLET de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341540_a_342869]
-
mele. O simțeam și o știam. Acea fotografie eram eu și avea să-mi schimbe viața. Ah, senzația aceasta sublimă, de adrenalină invadându-mi venele, urmată de mulțumirea și nerăbdarea de a obține un feed-back pe măsură! Nic n-am clipit odată pe parcursul mini-ședinței mele foto și nici nu mi-am dat prea bine seama când fusese momentul în care mă dezlipisem de "temă", făcând cale întoarsă. Pe acest considerent, nici nu m-am mirat prea mult în momentul în care
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
a întors ca să întrebe dacă toate s-au întâmplat întocmai, dar nu a mai găsitpe nimeni: plecaseră toți. Doar vântul întârziat mai învârtea o aripă de moară de vânt, o metaforă zdrențuită și un ecou de melodie. Somnoroasă, noaptea a clipit rar de trei ori și cu pleoapele obosite a rostit categoric: (ori a lăsat să se înțeleagă). „S-a închis pentru somn. Vino mâine dimineațâ”. S-a aprins Luna - călăuza iluziilor întârziate. Geamandura - să nu se poticnească umbra de ecoul
VINO MÂINE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340720_a_342049]
-
Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1379 din 10 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe sub salcâmii înfloriți, Duios, mă ții de mână, Parfumul lor ne-nvăluie Ca o mătase fină... Sub colț de lună ne plimbăm, Iar cerul ne zâmbește... Clipește geana nopții, sus, Jos iarba lin foșnește... Cu vorbe dulci, tandru alinți Ființa mea de gheață, Se risipește ca un fum Din suflet, a mea ceață... Nu am crezut că pot iubi Cu inima rănită, Dar alta este viața ce
PE SUB SALCÂMII ÎNFLORIŢI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341115_a_342444]
-
te râd toate curcile! Așa s-a hotărât Dumitrache Mototolea să dea și el un tun și să se facă mare capitalist. Când i-a propus șeful de atelier (care îi cunoștea visul de tunar), i-a spus fără să clipească: -Da, șefu, dacă-mi dă sute de milioane, bașca șomajul, plec cu ochii-nchiși! -Mă, nea Mototolea, s-a fandosit șeful, să nu crezi că eu...Întotdeauna te-am apreciat. Că ești om de bază în atelierul nostru și la
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
nu-i mai senin precum e în locul în care te simți iubit! De la etajul IX, lumea se vede altfel! Toate “micile mizerii” sunt cu adevărat reduse, la o scară...insignifiantă. Lumina se strecoară firavă peste coline...Ochiul somnoros al zilei clipește sfios, acompaniat de un dulce sforărit ...ca de copil răcit...al lui L. Nu mă întorc...privesc în continuare pe geam și surâd. Dacă m-aș apropia de patul în care-și țese visele, n-aș răbda tentației și l-
ROSTUL CUVINTELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341218_a_342547]
-
făcu o reverență ca o guvernantă respectabilă. - Obositor. Recunoscătoare pentru primire, lady Annie. - Lasă izmenelile, draga mea. Știu cine ești, șopti conspirativ. Am planuri mari cu tine. Ești frumoasă foc și am auzit că ai și un caracter pe măsură, clipi conspirativ. Alma se abținea să nu izbucnească în râs. Coborâ ochii în podea și se prefăcu rușinată. Lady Annie era vioaie, simpatică ... puțin beată. Știa de la Marge că bătrâna doamnă le cam trăgea la măsea. Dar avea un suflet mare
MY LORD (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341182_a_342511]
-
sala. Almei îi tremurau mâinile. Dar Eduard mai avea o completare și Alma era nedumerită. - Îi mulțumim domnișoarei Alma, guvernanta nosatra, pentru răbdarea și încrederea acordate! Îi venea să între în pământ ,nu era prevăzută ultima frază. Înclină din cap, clipind discret. Beth a apărut cu două coșulețe pline cu buchetele mici de flori. Băieții au început să le împartă doamnelor, fermecate de manierele micilor domni. - Guvernanta a făcut progrese cu micuții, dragul meu! îi șoptea la ureche lady M.Joseph
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
dar el nu există, iar logo-ul de promovare al țării este potrivit, dar nu prea. Ce avem noi azi? Noi azi avem oi. Ce aveam noi ieri? Noi ieri aveam o frunză. O frunză grăsuță, cumințică, ce-i invită, clipind des din gene, pe turiști să exploreze Grădina Carpațior. Trecând de asfixierea parțială și de micile atacuri de cord ori de panică ale celor care lucrează în turism ori în PR, ne-am obișnuit cu scrisul la fel de grăsuț și rotunjor
Ziua și prostia. Ca să nu ne mai gândim la guvernare, PSD ne trimite să numărăm oi () [Corola-blog/BlogPost/338079_a_339408]
-
avut cancer ovarian” „La 26 de ani am fost diagnosticată cu cancer ovarian. Eram în plin proces de investigații medicale pentru că nu rămâneam însărcinată. Într-o clinică privată, o doamnă doctor ginecolog mi-a aruncat cele două cuvinte fără măcar să clipească, pe baza unui examen ecografic. Apoi și-a îndesat mai bine ochelarii între ochi, s-a ridicat de lângă patul pe care eram întinsă, s-a așezat la birou și a început să scrie și să vorbească. În același timp. Nu
„Trei zile am avut cancer” sau cum am ajuns să mă feresc de medicii care pun un diagnostic fără să clipească () [Corola-blog/BlogPost/338086_a_339415]
-
sentimentul că le știu pe toate și caută în permanență soluții; care au dubii, care își pun întrebări, care se documentează și sunt curioși să afle ce e nou în domeniul lor, și care nu pun un diagnostic fără să clipească, din spatele blazonului lor de buni sau foarte buni specialiști, care nu mai trebuie confirmat, ci doar respectat. Nu știu dacă medicii care au dubii le transmit și pacientului, dar cred că ar trebui să o facă. Iar noi, dacă avem
„Trei zile am avut cancer” sau cum am ajuns să mă feresc de medicii care pun un diagnostic fără să clipească () [Corola-blog/BlogPost/338086_a_339415]
-
de fiecare dată, chiar dacă nu era în măsură să comunice, dacă eram lângă ea și mă apuca deprimarea, făcea ceva ca să-mi aducă aminte: Știi, de fapt și de drept tu ai altceva de făcut. Mișca o mânuță, scâncea, zâmbea, clipea. Făcea ceva să mă scoată din starea respectivă și asta le și spuneam acasă: nu știu cât de mult o susțin eu pe ea, dar ea sigur mă susține pe mine. M-a învățat lecția cea mai importantă, că degeaba exiști dacă
Eroi la terapie intensivă () [Corola-blog/BlogPost/338102_a_339431]
-
Se aude un ciocănit în ușă. Suntem doi frați și-o soră, e seara de Ajun și așteptăm în dormitor, tăcuți, cu o încordare ce abia ne lasă să clipim. Ciocănitul în ușă e, parcă, zgomotul intersectării dintre două lumi. Se-ntâmplă ceva magic. Sărim fără să respirăm. Ușa se deschide ușor, cu un scârțâit prelung, și tata spune: - Hai, Moșule, pe-aici. În antreu pătrunde un omuleț gârbovit, cu
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
să mă pot gândi la nimic. Nu eram capabil să iau nicio decizie. De ce nu mi se întâmpla ceva, eventual o combustie spontană? Când nu am mai avut stare să șed, m-am ridicat și am privit lung, fără să clipesc, în apă. Nu-mi rămânea decât să-mi fac un mic bagaj, să plec încotro văd cu ochii, precum acele personaje din basmele copilăriei. Și am pornit. Dar, înainte chiar de a ajunge la ulicioară, am zărit un bătrân trecând
Povestea ca viață. Confesiunile omului-bufniță () [Corola-blog/BlogPost/337879_a_339208]
-
atunci când vizitezi un oraș - doar că era o piață încântătoare, și ceea ce m-a impresionat au fost deschizăturile alungite în formă de ochi din acoperișurile caselor. Era ca și cum țiglele grele de un roșu închis s-ar fi despărțit pentru a clipi, iar acest joc al imaginației poate fi dovedit pentru că a) deschizăturile aveau întocmai forma unui ochi - de-asta nu aveam nici un dubiu b) în centrul fiecăreia era o fereastră semănând cu retina c) un porumbel cu o meticulozitate tipic germană
ROMÂNIA & SUPUŞII MAJESTĂŢII SALE – „ON NE FAIT PAS DE ROMANS ICI...” de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344362_a_345691]
-
eroilor” (ridicat în centrul comunei) și se îndreptă spre strada unde locuia Grasu. Ăsta le știa pe toate (citea tot ce-i pica sub ochi) și-i promisese c-o să-i arate „niște” reviste. Când i-a spus „niște” a clipit, deci trebuia să fie ceva trăznet. Lângă gardul verde se gândi: „Ici stă Florica!, bună bucățică” - așa o considera Grasu -, când a auzit râsul. Cum să nu-l recunoască? (Avea nevoie însă de certitudine.) Șipcile erau solide și bine îmbinate
CHIP ASCUNS de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343822_a_345151]
-
apare ca fiind „deloc înalt, drept, cu un aer sever pe fața colțuroasă, cu linii mai degrabă neregulate și nas acvilin, care îi dădeau o înfățișare și mai neprietenească, mai degrabă elin decât semit, el intransigentul, gauleiterul Templului, stătea neclintit, neclipind și parcă privirea aceea, specifică numai lui, adâncă și oțelită, într-o permanentă căutare, nu mai avea azi aceeași claritate sticloasă; un semn de neliniște, de contemplație gravă ori parcă de ură, îi făcea pe toți ceilalți care s-ar
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
a luat, cumva!” Din umeri el a ridicat / A neputință și-a plecat Cătând drumul spre casa lui. / Dădu de urma drumului Și-ntr-un târziu ajunse-n sat. / La frate’ său s-a-nfățișat, Gata fiind ca să îi spună, / Făr’ să clipească, o minciună. „Frate, îndură-te de mine / Și fă-mi înc-un pustiu de bine, Că am o rugăminte mare: / Dă-mi iapa, ca să mân călare Boii când mă întorc acasă. / Află dar că o ploaie deasă Peste pădure a căzut
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
26 mai 2015 Toate Articolele Autorului RAMĂ (sonet) Să punem nopții un contur de stele Și inimii iubire împrejur, Iar ca fundal albastrul de azur, Din ochii cu privirile acele. S-adăugăm și aerul cel pur, Iscat de genele care clipesc rebele, Pe ochii cu luciri de peruzele, Pe care-am vrut și încă vreau să-i fur. Ca să-ntregim picturii noastre ramă, Vom pune și o buclă aurie, Din pletele cu îngerii de-o seamă. Ne va-nsoți și-un tril
UN SONET SI UN RONDEL de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343307_a_344636]
-
ai ridicat pășirea spre drumul de lumină. Tu ai aprins în taina ochilor mei desculți speranța revederii din alte multe nunți. Și-atent, ca o icoană, pictată pe senin, ai descompus din ieri grămezile de chin... Se naște o secundă clipește un suspin, Tu-n gând mă ții de mână - Nu mă săruți... puțin? Referință Bibliografică: Sărută-mă / Bianca Aura Buta : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2113, Anul VI, 13 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Bianca Aura Buta
SĂRUTĂ-MĂ de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343355_a_344684]
-
A închis ochii și, după câteva clipe, i-a deschis din nou, în întregime, cu încetinitorul. Aceleași imagini se profilau mai bine, dar păreau că sunt în ceață. A zâmbit. A avut forța să zâmbească, dar nu a vorbit. A clipit rar de mai multe ori și a încercat să le distingă mai bine. Aproape de el, Laura îi urmărise mișcarea genelor, ori mai mult o ghicea, prin sticla fumurie. Așa îl învățase să procedeze, dar i se păru că trece prea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
ai ridicat pășirea spre drumul de lumină. Tu ai aprins în taina ochilor mei desculți speranța revederii din alte multe nunți. Și-atent, ca o icoană, pictată pe senin, ai descompus din ieri grămezile de chin... Se naște o secundă clipește un suspin, Tu-n gând mă ții de mână - Nu mă săruți... puțin? Citește mai mult Sărută-măTu m-ai ales, Iubire...comoară să îți fiu.Privesc la ceasul verii,la pasul ei tâziuși mă cuprind emoțiicând picurul de rouăîn pragul
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]