9,031 matches
-
Acasă > Stihuri > Semne > MAMA LOR Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1355 din 16 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Vrei să pictezi cu scene din viețile sfinților interiorul cojilor de măr fără a le despărți de miezul cel dulce? Află că există o mare mulțime de artiști care se îndeletnicesc cu asta, si mai află că unul dintre ei o face cu mâinile legate la spate. Vrei să colecționezi
MAMA LOR de RAUL BAZ în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353799_a_355128]
-
Acasa > Poeme > Devotament > FĂRĂ TINE Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1173 din 18 martie 2014 Toate Articolele Autorului Știu, fără tine n-ar fi nicio sete De poezie-n coajă de lumină! (Care cuvinte-ar vrea să se repete ‘N parabole cu iz de naftalină?) Și n-ar mai fi nici foame de trăire, Nici valuri de emoții clandestine, Luntrea poveștii din închipuire S-ar legăna degeaba fără tine. S-
FĂRĂ TINE de AURA POPA în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353841_a_355170]
-
așteptând să mai facă un pas pentru a-i sări la picior? Dinu Îngerașu! Avea capul descoperit, deși era răcoare. Nu mai suporta pălăria pe el, părul îi era pârlit, iar pielea avea din loc în loc răni roșietice care prinseseră coajă. - Oară, fă, Oară, ia ieș’ o țâr’ pân’-afară! - Da, nea Dine, ce-i? - Fă, Oară, eu am să-ț’ spui țâie ceva, fă! - Hai în casă, nea Dine, intră, hai! - Da’ țâne tu cățeaua asta să nu mă mușce
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
golfulețul lacului care limita pădurea și se întindea cât vezi cu ochii spre dealurile de la orizont împădurite tot cu nuci falnici ca cei care o înconjoară. Se mai apleca din când în când să culeagă câte o nucă, două, cu coaja verde încercată de alte rozătoare ale naturii care, nevăzute, mișunau în jurul ei. Cu mare dexteritate spărgea nuca culeasă frământând două în aceeași mână. Nuca se spărgea în două bărcuțe pe care le golea, pe gânduri, de conținutul care dispărea apoi
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
coborârea soarelui spre orizont. La un moment imaginea frumoasei fete începu să unduiască apoi dispăru odată cu ultimele raze devenite roșu foc. Totodată la portița micului golf a apărut o întreagă flotilă de nuci, majoritatea fiind bărcuțe de o jumătate de coaja. Lent, dusă de zefirul de apus al soarelui, flotila înconjoară picioarele fetei. Încercând să dirijeze o bărcuță care o gâdila Anica își înmoaie involuntar un deget în apă. Scos din apă, degetul îi dă o impresie de răceală, dar curios
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
drept ar juca tot satul. Dar .... deocamdată .... Nu-i vorbă de timiditate. Își spun verde în față tot ce au în cap. Dar sunt alte chestiuni arzătoare la ordinea zilei. La urma urmei de ce nu și problema vântului și a cojilor de nucă? Sigur ar rezolva-o dacă ar sta de vorbă. Si doar timpul le stă în cale deoarece motive de întâlnire nu trebuie căutate chiar cu lumânarea. E mic satul pentru lumea lor deși e măricel. Și a dat
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
bunăcuviință îndestulătoare. Dar Ionel face, într-un fel un avans. - Ce-ar fi să-ți iei un mic concediu de la tăticu și să plecăm împreună la Cluj unde-ți pot arăta pe viu ce a ajuns astăzi flotila ta de coji de nuci. Roșie ca un rac fiert, dar ferită de întunericul care de multicel se lăsase, Anica se depărtă puțin de el ca să n-o trădeze fierbințeala. Melancolic, cu gândurile prin diferite cotloane ale aducerilor aminte plăcute se aventură și
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
ce-mi admite Dumnezeu pot obține și de la tine ca de la orișicine. Să nu speri la indulgențe. - Așa să ne ajute Dumnezeu fetico! După o mică pauză Anica se dezmeticii. - „Dar ce-i un velier”? Deveni ea dintr-o dată curioasă. - Coaja ta de nucă care a format flota adusă de vânt. - Si tot vântul formează motorul velierului tău. - Este impropriu spus. Vântul este prietenul care suflă în velă și prin asta împinge barca. - Nu mă prosti. Din întâmplare, dar datorită „puterii
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
aleg mere bine-pârguite. Câteva în șorț culeg și-mi zoresc pașii-nainte. Trecând pe sub falnic nuc, nu pot să nu-i degust roade. Câteva nuci pe butuc sparg, să văd dacă sunt coapte. Mi se imprimă în mâini, sevă din coaja iodată. Dar în două săptămâni, după nuci e dezbrăcată. Că prea mult timp am zăbovit pe drum către podgorie, mă întrec cu timp grăbit, să culeg struguri din vie. Din boabe să-mi fac cercei, cu a minții fantezie. Gânduri
ÎNTÂMPINAREA TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353086_a_354415]
-
știuleți din lanul de la marginea pădurii, crezând că vor fi protejați de șanțul de netrecut, de tufele de boziu, cucută, lumânărică, dracilă și lemn câinesc! Năluca a sărit halucinant peste tufe, peste șanț, învinețind cu năpârca picioare, mâini și spinări! Cojile de sânge uscat erau arătate ca niște medalii de război! Nicu, fratele meu mai mare, a fost campionul vânătăilor atunci! Abia a ajuns acasă, cu cămașa lipită de crăpăturile pielii! Mama a înmuiat colțul basmalei în uleiul din paharul candelei
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
epoca modernă a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strîmt și ocolit al specialiștilor, prezentînd-o, într-o formă impunătoare, atențiunii generale a lumii intelec �tuale... Nichifor Crainic înnoiește prin reactualizarea tradiției într-o teologie care se mulțumea cu cîteva coji din această tradiție, primite pe calea și de multe ori prin inter �pretarea ocolită a teologiilor apusene”, săvîrșind “o adevărată restaurare a teologiei românești în duhul ortodox”. Prăbușirea regimului comunist (petrecută chiar în ziua cînd se împlineau o sută de
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
oițe, pinguini, pisicuțe, bufnițe, văcuțe, hipopotami, maci, ghiocei, ciupercuțe, balerine. Câmpeanu Andreea (București), artist plastic, confecționează și expune mărțișoare reprezentând oițe din lână naturală, de diverse culori, predominând mov și alb. Capul de oaie este făcut din lână, fața din coajă de fistic vopsit, piciorușele din ceramică. Mirea Mihaela (București), artist plastic, are ca domenii: mărțișoare, pictură pe pânză ce prezintă peisaje și natură statică. Participă pentru a doua oară la Târgul Mărțișoarelor de la Muzeul Țăranului Român. Realizează mărțișoare pictate pe
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
nesfârșite cu tătarii, turcii sau prinderea hoților. În sfânta biserică se făceau slujbe de rugă fierbinte către Dumnezeu pentru a se mili de „robii pământului” și să adune pe bolta cerului norii dătători de ploaie. Scoarța pământului se uscase precum coaja de copac, iar crăpăturile adânci, de-ți rupeai picioarele în ele, aduceau spaimă în inima țăranului obidit, că nu mai știa ce să se facă de atâta necaz ce se abătuse pe capul lui; iar gânduri negre îi întunecau mintea
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
să te văd iară Bătalii duceam pe rând Cu himere de iubire, Inventam povești de amor Tot cu tine, tot cu tine... Un iubit rătăcitor. Timpul trece, tot te plac O iubire de o vară... Și am fluturi în stomac COJI DE PORTOCALE Sunt încă femeia cu mâini delicate, Care-ți cojea adesea portocale dulci În vase vechi de dragoste pătate, Iubeam arome tari și ne hrăneau... năluci. Când ai plecat de-aici, pe drum de primăvară, Ți-am dat o
SCRISORI DE DEPARTE (POEME) de CARMEN BARBU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354663_a_355992]
-
Iubirea ta o uit, se stinge-ncet în mine Mocnit, dar cu durere, și vise fără rost! Trecut-au anii-n zbor, o lume ne desparte... Doar amintiri rămas-au pe farfuria goală, Și gândurile sumbre - vechi dorinți deșarte Și cojile uscate din trup... de portocală. PLATONIE PE FORUMUL UNUI CENACLU VIRTUAL ( Improvizând o parodie cu poetul G.R.) Ea: Tulburătoare îmbrățișare, tulburător sărut, Înfiorată le-am primit fără să știu că-s de-mprumut Mi le-ai lăsat în suflet doar
SCRISORI DE DEPARTE (POEME) de CARMEN BARBU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354663_a_355992]
-
mai apus Și mușcă fericirea din buzele răbdării... M-aș dezbrăca de mine, să-mi dai din tine-un pic Albastrul mi-ar rămâne, ca o nemărginire; Sunt eu cu strai de tine, sau nu mai sunt nimic Și-n coajă de tristețe te plămădesc, iubire... Și lasă-mă să caut de dincolo de noi Cum mai suspină dorul și ploile cum mor! Am adunat în mine un pas din doi în doi Și valsul fără tine mi-e greu... Și mi-
DIN FLORI DE GÂND TE-ADUN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347064_a_348393]
-
legate la unda primordială pot face asta. Așa s-a întâmplat și sub titlul „Frunzele copacilor, căzute în alte vieți”, unde scriitoarea „pictează” în cuvinte: „Mi-au ruginit mestecenii din apropiere și lumina curge în noiembrie acesta de vis din coaja lor albă. E o nebunie de culori așternută pe pământ și pe copacii atinși de toamna amețită de iubirea vântului nici bruma nu găsește loc să se ascundă. Fiecare copac are amintiri sculptate în adâncuri”. Și, parcă pentru a provoca
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
pe ouă.La noi se latră, se chițăie și se ciripește, la ele se ciripește și se croncănește.Cine nu închide pliscul și nu face, când trebuie, ciocul mic, e tocat de-i merg fulgii., sau o ia, una-două, pe coajă. Cu partidele, la fel ca la noi. Fiecare etnie conlocuitoare, cu partidul ei, fiecare partid, cu mai multe aripi și, bineînțeles, fiecare lider dădea cu maca-maca să-și câștige ciolanul de tătâțe. M-a uimit că și în găștile gâștelor
ZBOR LA SOL de JANET NICĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357204_a_358533]
-
Aș putea spune că toamna este paradisul naturii și al vieții. Fiind pentru prima dată în casa de la Valu lui Traian, am urmărit îndeaproape venirea și instalarea ei. Întâi s-au înroșit merele în livadă, apoi a început a plesni coaja verde în care nucile se ascund, a se coace strugurii, perele, gutuile...Încet, încet, frunzele au prins a se îngălbeni, mai apoi au început a se desprinde de ramuri, a pluti lin pe aripa vântului și a se așeza cuminți
TOAMNĂ TÂRZIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357289_a_358618]
-
fosfor și tăciune. Colții: săgeți de cremene. Ghearele: vârfuri de suliță cioplite în bazalt... Se adăpostiseră între pereții stâncoși, în scobitura muntelui. Din depărtările savanei asaltau țipetele sălbatice, mirosul de sânge... Cu o zi înainte frământase argilă și humă, mpjarase coji de copaci, măcinase rocă, strivise ierburi și frunze uscate și verzi... Hipnotizat de forța și suplețea fiarei, începuse să o închege din culori pe peretele adăpostului: ochii, labele, colții, blana... Era în zori... Îl priveau înfricoșați. Fiara prinsese contur. L-
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
nu se pot repeta. A creat o femeie distinsă care L-a născut pe Dumnezeu și a creat preoția care-L coboară de sus și îl naște din nou pe Sfânta Masă. Ce ziceți de lucrul acesta? Nu este o coajă de pâine acolo, este un Dumnezeu, este o creație întreagă! Cum aș îndrăzni să o compar, cu cine, cu ce rugăciune, cu ce sfințenie? Este chiar Dumnezeu, întrutotul pe Sfânta Masă. Și lucrarea aceasta o săvârșește omul. Pentru că ființa umană
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/357704_a_359033]
-
toate Dulcineele de pe toate văile și munții pământului și ale sufletului omenesc. Plec. Pa! Te las și îți spun așa cum a spus un mare mistic și doctor (Voiculescu): nu-ți spun niciun adio, cum n-ai mai exista, rămâi doar coaja celei pe care o iau cu mine... Ți-am supt adânc esența și te-am golit de tine, plec numai cu splendoarea și frumusețea ta, las ochii, falși luceferi, dar iau privirea dragă, las buze reci de idol, dar iau
SCRISOARE CĂTRE DULCINEEA de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357808_a_359137]
-
suflet ascunsă-n amăgiri. Cu tot ce am strâns din tine curat ca Prometeu, am să te alcătuiesc altfel, dar suflet, suflet îți dau eu!... Pa, Dulcineea! ”CCXXIX (75) Nu spun niciun adio... cum n-ai mai exista; Rămâi doar coaja celei pe care o iau cu mine... Ți-am supt adânc esența și te-am golit de tine, Plec numai cu splendoarea și frumusețea ta; Las ochii, falși luceferi, dar iau privirea dragă, Las buze reci de idol, ci iau
SCRISOARE CĂTRE DULCINEEA de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357808_a_359137]
-
brume și mucegaiuri, iar noi, vom atinge frunțile albite de ghiocei, (chiar dacă sunt amenințate de căderi) cu frunțile cele mai roșii ale merelor... Cântecul nepământean, mi s-a lipit de trup... Vreau și eu cântecul aripilor! Când adun cerneala din coaja merelor, știu, că sunt vie!... 04.03.2012 Referință Bibliografică: Să vii în liniștea nopții! / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 429, Anul II, 04 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile
SĂ VII ÎN LINIŞTEA NOPŢII! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357926_a_359255]
-
nu se pot repeta. A creat o femeie distinsă care L-a născut pe Dumnezeu și a creat preoția care-L coboară de sus și îl naște din nou pe Sfânta Masă. Ce ziceți de lucrul acesta? Nu este o coajă de pâine acolo, este un Dumnezeu, este o creație întreagă! Cum aș îndrăzni să o compar, cu cine, cu ce rugăciune, cu ce sfințenie? Este chiar Dumnezeu, întrutotul pe Sfânta Masă. Și lucrarea aceasta o săvârșește omul. Pentru că ființa umană
PRO MEMORIA – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/357835_a_359164]