1,794 matches
-
de zăpadă, al coroanelor, pătrunde tăcută dimineața de iarnă. Trunchiuri uriașe de fagi și goruni străpung ziua cenușie, dar puterea din inima stejarilor pare să crească în ciuda iernii, să crească mereu pentru a dăinui... Urme de lupi taie în curmeziș coama dealului Mârzac. Anton așteaptă să-i vadă cum vin prin pădure, fără zgomot, cu pași lungi alunecători, suri, cenușii, puternici și fără frică, spre vânătorul care îi așteaptă cu inima palpitând! ..Și, cum se aprinde brusc și învăpăiat în ochii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la cimitir, la mormintele mamei și bunicului ei. Îi era tare dor de bunicul ei, bătrânul Toma. Drumul spre cimitir cotește mereu, pe coastă, căutând pante mai blânde. Pe partea dreaptă, se cască o vale care pornește de sus de pe coamă și se lățește treptat până în vale, în șes. O pasăre zvâcni dintr-un tufar de cătină, fâlfâind aerul cu aripile într-un șuierat ascuțit, și se afundă în crâng. Tufișuri și hățișuri, clătinându-se de vietăți, mărginesc drumeagul până sus
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-i putea sta nimeni în cale, Nu-l voiau prieten și nici’cum, Nu și-l doreau... tovarăș de drum! Că nu se ținea de cuvânt, Ataca fără discrnământ, Lovea cu amândouă picioare, Colți de sfâșiat, dinți de fiară mare, Coamă inpunnătoare, Aripi mari cu gheare, Înfricoșătoare! Nici n-o descriu Mai departe, Vorba bunicii:,, Ducă-se pe pustiu"! Din oricare parte, Nu te puteai apăra! Și din tată în fiu, Prolifică cum era, A tot... proliferat! Din pădure în sat
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
pălăria pe spate se trage istoria înapoi cu mai multe secole dar moș ion nu are timp decât pentru o mână de fân e un cal bun atât spune îl bate cu palma pe grumaz existența se clatină ca o coamă lovită de vânt pe urmă prinde coarnele plugului până seara taie brazdă adâncă prin toate ifosele lumii dacă fiecare sămânță ar fi o lacrimă atunci câmpul acesta ar plânge în hohote la vremea culesului 10 iunie 2011 În visul meu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vieții, Înspăimântat de glasul dimineții, Îndrăgostit de tainele ninsorii. Eu sunt cotidianul gest excentric, Profund, imperturbabil și integru, Atras de filmul vechi, în alb și negru, Supus, acid, normal sau egocentric. Eu sunt un sentiment de libertate Și chiar o coamă-n vânt, dacă e cazul, Un alt acar Păun, când schimb macazul, Bodegă, cimitir, maternitate. Eu sunt până-n străfunduri om de lume, Iubesc beția ca pe-o împlinire A unei vieți, cu tot cu-mpleticire, Cu tot cu mahmureală și cu glume. Eu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și păianjenul își strânse iarăși labele pe lângă el, ghemuindu-se-n fundul cuibului. Spînzu-rată de un singur fir, păpușa-Lulu se rotea ușor în voia curenților de aer și așa avea să se rotească, uscată, multă vreme încă (șaptesprezece ani), cu coama sârmoasă peste vestigiile feței fardate, ale măștii de nenorocos carnaval... M-am detașat ușor de pânzele care deja prinseseră consistență pe hainele mele și, cu ochii în gol, cu părul zbârlit pe cap și pe brațe, am alunecat pe toboganul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
zugrăviți vulgar, cu spații palide unde fuseseră tablouri. în fund, o altă dărăpănătură cu un grilaj de fier forjat negru ca smoala și, ridicîndu-se deasupra grilajului, la fel de negru în seara galbenă, un plop zvelt și delicat, urcând în cer o coamă de flacără. Un câine galben levita lângă zidul ruinat. Privind imaginea asta, negrul intens pe galbenul serii, imaginea asta pe care-o mai văzusem odată, aceeași suferință grea m-a copleșit din nou. "De ce un înger? Noaptea a venit", recitam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Theo, biserica cea veche nedemolată încă, până când cea nouă, caut neliniștit din ochi bisericuța de lemn, îi cunoșteam bine locul, dar nu mai e la locul ei, nu cred că totuși ochii mei mă înșală, noile construcții în dreapta ei, pe coama dealului, casa părintelui, modestă pe lângă semețele construcții de piatră albă, și nici o amintire dragă nu-și poate face loc în mintea mea devastată de atâtea noi imagini, doar vechea toacă prinsă între doi brazi, deasupra creștetului meu, pe masa lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a fost nu demult casa cu ferestre joase și pridvor de lemn, unde stăteam cu Theo, Am dărâmat-o în primăvară, îmi spune fratele Rafael, s-a construit o altă casă de primire, și-o văd semeață înaintea mea, pe coama dealului, sclipind albă în soare, Și bisericuța de lemn parcă nu-i pe locul ei, îmi mărturisesc eu fratelui Rafael, nedumerirea, A trebuit s-o mutăm, a fost o întreagă istorie, când s-a construit noua clădire n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în picioare și ele urlă, soarele cred că a ajuns la amiază, îmi propun să ajung sus pe colină și acolo să mă opresc puțin, să-mi trag răsuflarea, de aici din vârf, de unde m-am așezat, nu văd decât coama verde a pădurii camuflând perfect mănăstirea, nu sunt sigur de așezarea ei în întinderea verde netulburată decât de verdele mai întunecat al pădurii de brad, încerc să-i ghicesc amplasamentul, dar mi-e imposibil s-o localizez, în spatele meu muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și cu osatura delicată, tipică vârstei sale fragede, îl recunoscu de departe și necheză; sforăia, nerăbdător să i se dea drumul. Grăjdarii îl ținură însă înăuntru, spunând că urma să plouă din nou. Micuțul îl îmbrățișă, ascunzându-și fața în coama lui. Îngrozitoarea taină exista, și toți se înțeleseseră să i-o ascundă. Calul percepea oarecum această neliniște, căci era scuturat de frisoane. Burnița, așa cum prevăzuseră grăjdarii; după agitația provocată de apariția curierului, care nu durase mult, drumurile ce se întretăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că puternicul dux Germanicus era de-acum sătul de războaie. Două cupe de argint Zăpezile începură să se topească în trecătorile din munți; sosi, inevitabil, vremea să plece spre Roma. Gajus se învârtea melancolic prin grajduri, mângâind pentru ultima oară coama lui Incitatus. În fața atelierului potcovarilor îl văzu pe Caius Silius, tribunul care îl învățase să mânuiască sica, pumnalul scurt, și se apropie de el. De această dată însă Silius nu avea în mână o armă, ci întorcea pe toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
convins, iar el se purtă ca și cum i-ar fi crezut; a doua zi se întoarse la Roma. Incitatus îi ghicea starea de spirit și mergea supus, ascultând de mâna și de călcâiele lui, fără nici o încordare a mușchilor săi puternici. Coama lui superbă îi cădea de o parte și de alta a gâtului, îngreunată de umezeală. La Roma însă, Callistus spuse: — Nu putem avea încredere în ei. Iar tu trebuie să te aperi. Singura apărare cu adevărat sigură era cea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în dreapta și-n stânga cu latul săbiei, îi aruncară pe copii în stradă. Mai întâi îl loviră pe Incitatus în glezna stângă. Frumosul animal se prăbuși pe picioarele din spate, se ridică dintr-odată cu nările fremătând, înălță capul, scuturându-și coama, apoi căzu din nou, nechezând de durere. Cu ochii larg deschiși, se întoarse să vadă cine îl rănise - și atunci omul îl lovi între coaste, în dreptul inimii. Un șuvoi de sânge țâșni pe nări și împroșcă ieslea de fildeș. Incitatus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
discuție. Azi a venit un bărbat tânăr, blond și foarte Înalt s-o ia de la curs. „Îți prezint pe poetul N.S.“, Îmi spune G.M. Mă uit cu indiferență. Nu sunt deloc impresionat. Mi se pare un lungan deșirat, cu o coamă rebelă În care nu prea a intrat pieptenele. A fost invitat la noi la facultate cu mult tam-tam, Înconjurat de o cohortă pestriță de admiratori și admiratoare; a citit niște versuri abstracte, aproape o Înșiruire de silogisme. Nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zburase exact spre fața lui Donny. Acesta necheză și scăpă aproape total de sub controlul lui Marston, încât aceasta fu aproape aruncată din șa. Imediat, calul se cabră încât ea abia reuși să evite căderea. Se agăță cu toată puterea de coama calului și ținu strâns frâiele pentru a încerca să-l calmeze și să evite căderea de la mai mult de 2 metri. - Gata, Donny, țipă ea încercând totodată să mângâie gâtul calului. Donny, băiete, e totul bine. Gata! Și totuși continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
unde se așeză la rândul ei în spatele capotei și începu să privească prin lunetă. Iată așadar, se afla în sfârșit față în față cu Magicianul. Îi putea zări fața și tricoul albastru cu Harley Davidson. Sub șapca de piele, putea coama de păr fals agitându-se o dată cu capul în încercarea disperată de a găsi o scăpare. Numai că așa ceva nu prea exista. - Tu! Cel din Mazda! Ieși afară din mașină și așează-te la pământ! Niciun răspuns. - Sachs? se auzi vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mă țineam după ea de o bună bucată de vreme. Aș fi putut să semnalizez, să claxonez și, accelerând, s-o depășesc. Dar stăteam agățat de volan, trăgând de timp. Părul scurt descoperea ceafa gânditoare a unei femei oprite pe coama unui deal. Una care rezistă cu spinarea ei de femeie tânără, dar care și-a pierdut simțul orientării. Gata, acum apăs pe claxon, îl fac să-i sune în oasele spinării. Dar mă gândesc deja la mama. Și ea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în apa de lângă malul prea îngust, devorat de valuri, nu rămânea decât o porțiune de plajă nisipoasă și, imediat lângă ea, calea ferată. Și o mizerabilă înșiruire de blocuri de diferite forme care se înghesuiau de-a lungul șoselei cu coama lor strâmbă de antene, cât vedeai cu ochii. Ar fi trebuit să o înștiințez pe mama ta, uitasem de ea și de tine. Vă împinsesem într-un colț al minții, unde nu părea că-mi aparțineți prea mult. Mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bătuseră. Fără să ezite, Fima a chemat un taxi și a dat fuga la fabrica de cosmetice din cartierul Romema. Și chiar i-a găsit pe Baruch și pe Dimi Într-un laborator mic, aplecați peste o masă de experiențe, coama argintie atingând bretonul albinos, distilând un fel de lichid albăstrui Într-o eprubetă de sticlă, deasupra unei lămpi de spirt. Când a intrat, atât bătrânul, cât și copilul au tăcut, ca doi conspiratori prinși În toiul unui complot. În perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mergând pe jos, iar tramvaiul venea uruind la fiecare jumătate de oră. Oamenii și vehiculele constau doar dintr-o parte superioară, din cap și umeri, dintr-o capotă de mașină acoperită de zăpadă, dintr-o pătură de lână curbată peste coama unui cal. Treceau butoaie și dulapuri așezate în stive, trecu și o încărcătură de pietriș, un camion cu bidoane de lapte. Paltoane grosolane, pălării de fetru, șaluri împletite și căciulițe cu moț în creștet, dar nimeni nu purta bască, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în „Frohdörfchen“ părea să fi dispărut de tot. Zăpada ieșise din cadru și strada nu mai semăna cu o linie neagră care venea dinspre coline și în dreptul tufelor de tuia se făcea o panglică pe care erau înșirate pălării, șepci, coame de cai, butoaie stivuite și căni. Un fluviu de mașini se revărsa printre blocuri și case, pulverizând - cum se putea citi în Hobby - plumb din țevile de eșapament în grădina noastră, motiv pentru care aveam să „degenerăm“, ca romanii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
entuziasmat. Precum John Wayne, se ridică în șa. Eu am închis ochii recunoscătoare lăsându-mi inima să înceapă să pompeze sânge din nou. Când am deschis ochii, soarele fusese acoperit de o chestie imensă și neagră. Când și-a scuturat coama, m-am așteptat pe bune să văd copacii smulși din rădăcini. E... e o greșeală la mijloc, m-am bâlbâit eu. Nu poate fi Toffee. Cu un nume ca Toffee, te aștepți să fie mic și drăgălaș și măcar să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu mâna la gură, în seara când am trecut întâia oară pragul casei lor. Madam Fișic zise „mersi” și-și îngropă mai mult între subțiori, brațele groase, încrucișate și goale până la cot, cu care-și strângea mamelele uriași, prăbușite peste coama pântecului balonat de prea multe sarcini. Chipul ei, cu părul încă negru, lins, înnodat la ceafă, mi-a risipit timiditatea cu un surâs blajin pe o gură întinsă ce-i descoperea un șir de dinți prea albi, de porțelan, lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
umedă, la marginea băltoacelor. De departe, răzbi până la noi tusea bătrânească a obuzelor țâșnite din țevi nevăzute. Văitându-se și gâlgâind, ghiulelele cădeau peste noi - în plin. Moartea ne strângea pe toți laolaltă sub aripa ei rece și neagră. De pe coama muntelui cuprindeam toate văile și munții dimprejur. Cerul era senin și soarele nespus de dulce. În vale, nu departe, pornise măcelul pentru un petic de pământ, de pe care maiorul, stând pe vine și cu binoclul la ochi, împărțea ordine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]