3,215 matches
-
Când îi suporți disprețul cu care te-a tratat Nu știe că din milă ori dragoste-ai ai cedat! Când tu știi adevărul și ei vor să-l răstoarne, Ei chiar susțin că-i ciută, iar tu o ții de coarne! Susțin neadevărul fiindcă nu le placi Sau pentru că ei nu pot face ce tu faci? Cu sufletele mici de spumă-înveninate Ades- ajung stăpâni pe vorbe-ți și pe fapte! Cu mintea un grăunte și fără de rușine Tupeul îl orbește și
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
oameni răi. Nu cunoșteau pe Domnul. 13. Și iată care era felul de purtare al acestor preoți față de popor. Cînd aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa cînd se fierbea carnea. Ținînd în mînă o furculiță cu trei coarne, 14. o vîra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală, și tot ce apuca cu furculița, lua preotul pentru el. Așa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo. 15. Chiar înainte de a arde grăsimea, venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Filistenii ziseseră: Să împiedicăm pe Evrei să-și facă săbii sau sulițe." 20. Și fiecare om din Israel se cobora la Filisteni ca să-și ascută fierul plugului, coasa, securea și sapa, 21. cînd se toceau sapa, coasa, furca cu trei coarne și securea, și ca să facă vîrf țepușului cu care mîna boii. 22. Și așa s-a întîmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliță în mîinile întregului popor care era cu Saul și Ionatan: nu avea decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
cel al lui Jordan von Saxa. Tabloul îl reprezenta în postura Sfântului Eustacius, în costum de vânătoare, alături de calul și buldogul său, îngenuncheat și cu mâinile împreunate în dreptul ochilor, în fața unui cerb falnic, ca un Crist răstignit pe cruce între coarne. Bătrânul stătea uimit în fața celor două ipostaze ale grafului, într-una prosternat și în cealaltă paralizat, întrebându se care din ele era cea adevărată. Se decise să-l asculte și să-l creadă pe cel din jilț. Jordan moștenise averea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dintre pantaloni și fuste, am folosit o metaforă, am vrut să te fac să Înțelegi anumite lucruri pe care mi-e oarecum jenă să ți le explic În amănunt. Dragă Mașenca, se hotărî Extraterestrul să ia În sfârșit taurul de coarne și să spună adevărul despre esența sa, uită-te bine la mine: ce fel de bărbat sunt eu!? La noi, de fapt, nici nu există diferență Între sexe. Fiecare-i bărbat și femeie În același timp. În funcție de necesități, de Împrejurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prin ușa grajdului, aducând de afară miros de baltă și mohor proaspăt cosit. Minusculele fracuri ale rândunelelor coborau din cuibul de sub grindă, se lăsau În jos, gata-gata să atingă spinarea osoasă a Evlampiei, treceau prin furcile caudine ale celor două coarne ce se pregăteau mereu să Împungă aerul, făceau o volută prin fața ușii date-n lături și se pierdeau pentru o clipă din vedere, zbenguindu-se deasupra curții pline de tot felul de orătănii gălăgioase, după care se Întorceau făcând aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fapt, și Mașa-Mașa, și Evlampia se roteau la rându-le, dar Într-un ritm mai lent, aproape imperceptibil, ca un grup statuar bizar, legănându-se În lumina cleioasă. Cele două rândunici suspendate-n aer dădeau și ele din aripioare deasupra coarnelor Evlampiei, dar aproape că nu se mișcau din loc. Trupul Mașei-Mașa plutea În amorțire, conservându-se În aerul bolnav ce avea acum consistența unui albuș de ou. Ușa grajdului se rotunjise, luând forma unor doage. Grinzile de deasupra, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Trăsăturile Evlampiei se schimbaseră vizibil. Capra era de nerecunoscut. Mașa-Mașa văzu cu consternare cum botul Evlampiei ia forma unui chip uman. Sub privirea sa pierdută, se metamorfozau nu numai capul Evlampiei, ci și celelalte extremități. În locul cozii, crescuseră acum niște coarne, iar din fundul animalului se ițea o față ce i se păru a fi destul de cunoscută. Era ca și cum capra ar fi Încercat să lepede pe cele două ieșiri doi fetuși, care Îndată ce dădură de lumina zilei Împietriseră În aerul dens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
stea cu găletuța Între picioare, așezată pe un trepied de lemn lângă ugerul primei Evlampii, care se acoperise și ea de-o pojghiță, luând la rându-i forma altui ou dispus pe orizontală. Din vechea Evlampie mai rămăsese Întregi doar coarnele și bărbuța, ce se mișca În jos și-n sus, scoțând din timp În timp câte un behăit nerăbdător. Deasupra acestor două ouă uriașe, unul așezat pe verticală, altul pe orizontală, pluteau alte două ouă mici, bătând din aripioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pierdut, Eisen. Nu cunosc termenii. Metalul arăta neprelucrat, În parte de culoarea bronzului, dar pe alocuri de un galben palid, cu nuanțe de sulfuri ca pirita. Iar Eisen făcuse obișnuitele Stele ale lui David, sfeșnice cu multe brațe, suluri și coarne de berbec sau inscripții cu mesaje Înflăcărate În ebraică: Nahamu! „Mângâiați pe Poporul Meu!“ sau porunca lui Dumnezeu către Ioșua: Hazak! Cu oarecare interes Sammler Îl urmări cum Înșiră aceste bucăți grosolane, fără noimă. După fiecare, o pauză, timp În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
întuneric ce bine! înseamnă că toți oamenii ăștia cu ochi alburii care se lovesc zilnic de mine pe stradă ar putea fi prietenii mei rosebud desprinderea este grea uneori mă îmbrac încet ca un toreador la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne o iubire este ca o vertebră ieșită din rând apăsând nervul luciferic te doare prezența dar și absența ei suferința poate fi cool uneori pucioasa a început să sfârâie în aerul gomorei o pasăre ciugulește cerul trebuie să ies ca
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu genii ce-au ieșit din mascarade! Toate-acestea se întâmplă pentru că-i demo prostie, Bișnițarii vin să facă din cultură parodie! Iar acel stăpân de haite, aciuat la Cotroceni, Râde de se prăpădește la al proștilor refren! Astă viperă cu coarne, râgâind a băutură, Evadată din epave, are gust pentru cultură?! Șleahta lui de iguane, de hiene și varani Își petrece vremea-n glume cu retorici de golani. După ce ne-azvârl în criză, ne privează de valori Și ne înrobesc cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un pungaș fiindcă acesta va căuta mereu scandalurile și nu va ști niciodată să și protejeze partenera de situații penibile. Petruș se ridică în picioare tot plin numai de nervi. Ce nebun înfurie taurul ca apoi să-i stea în fața coarnelor? I-am zâmbit ștrengărește deschizându-mi ușor brațele spre lateral apoi în următoarea secundă nu am mai simțit frigul. Eram relaxat și fața amorțită mi se scutura de parcă eram legat la o priză de curent electric. Deasupra mea, vedeam ca
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ochii cu ei. E o atitudine maternalistă. Poate. Aici mai lipsește un tovarăș pozitiv de la libertarieni care s-o zică pe aia cu „cum îți așterni, așa dormi”. Vezi ce ciudat, caut trecutul, și el se încurcă al naibii printre coarnele prezentului. Mă întorc la copacii noștri. Eu nu am numai măr, am și cais! Mărul. Îmi amintesc difuz. Primăvara exista un ceremonial segregat pentru fete și băieți între 6 și 10 ani. Băieții de vârstă foarte apropiată se legau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acasă. Cum s-a făcut, cum s-a dres - și-a găsit degrabă un tovarăș la carul lui rămas fără trăgători. Un român „din ceea parte a Moldovei“, din ținutul Neamțului ca și dânsul, târguise niște boi mari albi, cu coarnele lucii și frumos aduse. Din câteva cuvinte s-au înțeles; satele alăturea; unul are car, altul are boi, pornesc tovărășie la drum; își mai țin de urât și cu vorba; și la Tupilați, după ce-or trece apa, s-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
jerpelită în cap, se strecura prin norod, pândind în toate părțile cu ochii ca două picături de catran. Se uită și Dumitrache Hazu la unul, lung și adus de spate ca o cobâlă, cu obrazul negru și uscat ca o coarnă, cu privirile agere și cu nasul coroiat. Își aduse aminte că l-a mai zărit la vânzarea juncanilor, apoi îl pierdu din vedere, pe când Băieșu, întorcându-se din când în când cu iușca, își mâna și-și îndemna cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mâhnire în priviri. Am avut și eu trei, ș-au murit, acu doi ani, de gât... Pe tustrei i-am pus într-o săptămână în pământ... Ș-acu am rămas singur cu nevasta... Tăcură un timp. Amândoi priveau înainte printre coarnele lucitoare ale boilor. Dumitrache Hazu își întoarse iar obrazul blajin: Tot zice fumeia: Iaca, n-am avut noroc de băieți, zice. Când am scăpat de griji cu ei, s-au dus... Și, când își aduce aminte, prinde a boci... Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adus un om; să-l ascultați că altfel vai de pielea voastră!... Dați drumu! strigă el cu glas tare. Băieții traseră zăvoarele și vitele începură a ieși din ocolul de răzlogi. Erau vite mărunte, murgi și plăvane, sprintene și cu coarnele țapoșe. Băieții le îndemnau răcnind, pocnind din bice, mânându-le la vale, cătră iaz. Pulberea neagră îndată se stârni și se revărsă în valuri în toate părțile. Acu, măi băietane, grăi Faliboga, încalică pe căluțul ista sur. Iaca, ai măciucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
madamă! Nu te clinti! îi răcni cu voce grozavă Alexa, ș-o amenință cu toporul, pe care-l ținea înălțat cu dreapta. Da’ haideți, măi oameni, odată! urmă el întorcându-se spre șuri. Atunci femeia, cuprinzând strâns furca cu trei coarne, i-o izbi și i-o împlântă adânc între coaste. Alexa slobozi un urlet dureros: —Văleu! și căzu în brânci, apoi se izbi cu fruntea și cu barba de pământ. Ca prinsă de friguri Cristina apucă scara ș-o rezemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
omăt, printre bungeturi. Culi trase de la șoldul drept binoclul și cercetă cu el îndelung amândouă repezușurile ponorului și fundul. În fund, subt o poală de brădet tânăr, stăteau patru ciute cu urechile și capetele neclintite. Dincolo de ele, cerbul - cu razele coarnelor proiectate pe păretele alb al malului. Se aflau cam la o mie cinci sute de pași. S-au mișcat în pripă și s-au dus în copce la deal, drept sub streșina neagră a pădurii. Deci ursul venea asupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aș fi putut aduce urs - dacă acest urs n-ar fi altceva. Dar pesemne că ei îi trebuie acel altceva. Muiere căreia i-a dat Dumnezeu de toate, casă bună și bărbat bun - nu mai dorește decât pe cel cu coarne și cu coadă! Amândouă - și maică-sa și nevastă-sa - îl hărțuiesc de patru zile. Când vine mai ales acel ceas de arșiță al după-amiezii și Ana suflă pripit pe nări și dă la o parte întruna învălitoarea, nana Floarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lungă, blondă. Îl recunoscu pe barbarul înalt care mai înainte îl decapitase pe soldatul roman. Uriașul îl privea cu un rânjet ce se ivea din barba mânjită de sânge. Părul roșcat îi ieșea de sub un coif de fier cu două coarne metalice, scurte și ascuțite. — Tarosh! Celtul râdea. Își șterse gura cu dosul mâinii. Își privi mâna plină de sânge și râse din nou, întinzând brațul ai cărui mușchi puternici se desenau sub pielea albă. Valerius se lăsă să alunece în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de torțe. Se uita doar la ea, fără să-și dea seama că în jurul lui se așezaseră, unul după altul, preoții și războinicii, tineri și bătrâni, înarmați cu toții. Dintr-un vas aflat în mijlocul încăperii își puneau în cupele făcute din coarne de taur o băutură din grâu fermentat. Toți vorbeau cu însuflețire, dar când Julius Civilis îi întinse cupa sa lui Valerius, glasurile se stinseră. — Bea, spuse Julius. — Omorâți-mă - Valerius refuză cupa. Omoară-mă. Acum, pe loc. — La noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de acolo, era plin de sânge. Înconjurat de mica lui curte, Vitellius ieși în urma soldaților care îl scoteau pe medic din amfiteatru. La intrare mai erau câteva grupuri de oameni și un car cu gratii, tras de boi albi cu coarne mari și înconjurat de soldați înarmați cu pila și scuturi. Valerius fu aruncat printre zdrențăroșii îngrămădiți înăuntru. Alți oameni, încătușați, mergeau în urma carului. Cu toții erau condamnați să ajungă în arenă. Vitellius făcu semn să vină lectica și se urcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lista cu remarcabilele lor calități, pe care Martin o întrețesuse în textul scenariului. Așa ceva nu le puteam oferi, dar le puteam da altceva. De fapt, mi-am amintit că Martin însuși mi-a recomandat formula. Așa că al luat taurul de coarne, spunând: — Uite, Spunk. De ce n-am încerca o altă abordare a lungului tău monolog despre Lorne? După care: uite, Lorne. Ce-ai zice de o repetiție a lungului monolog despre Spunk? Unul din staruri își debita rolul plin de elan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]