1,217 matches
-
Monitorul Oficial al României, Partea I, și a dispozițiilor art. 38 pct. 1 și 2, care intră în vigoare la data de 1 octombrie 2013. Art. 83. - La data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă se abrogă: a) «Codicele de procedură civilă» (sau «Codul de procedură civilă»), republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare; ... b) Codul de procedură civilă Carol al II-lea (Decretul-lege nr. 2.899/1940), publicat
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 1 iulie 2010 (**republicat**)(*actualizat*) ( Legea nr. 134/2010 republicată**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277905_a_279234]
-
Monitorul Oficial al României, Partea I, și a dispozițiilor art. 38 pct. 1 și 2, care intră în vigoare la data de 1 octombrie 2013. Art. 83. - La data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă se abrogă: a) «Codicele de procedură civilă» (sau «Codul de procedură civilă»), republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare; ... b) Codul de procedură civilă Carol al II-lea (Decretul-lege nr. 2.899/1940), publicat
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 1 iulie 2010 (**republicat**)(*actualizat*) ( Legea nr. 134/2010 republicată**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277149_a_278478]
-
publicat în 438 și o colecție de decrete imperiale, denumită "Codexul Teodosian", preluată din codexurile Gregorian și Hermogenian. Teodosiu al II-lea emană la Costantinopol o constituție imperială prin care însărcina o comisie formată din nouă membri să creeze două codice. Primul trebuia să conțină constituțiile imperiale emanate de la împăratul Constantin până la el (Teodosiu). Cel de-al doilea codice trebuia să conțină și textele de jurisprudența luate din operele celor mai importanți jurisconsulți romani. În redactarea celor două codice, comisarii (opt
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Teodosiu al II-lea emană la Costantinopol o constituție imperială prin care însărcina o comisie formată din nouă membri să creeze două codice. Primul trebuia să conțină constituțiile imperiale emanate de la împăratul Constantin până la el (Teodosiu). Cel de-al doilea codice trebuia să conțină și textele de jurisprudența luate din operele celor mai importanți jurisconsulți romani. În redactarea celor două codice, comisarii (opt funcționari împărătești: Antioh, Theodor, Eudiciu, Eusebiu, Ioan, Comazonte, Eubul; și un jurisconsult: Apelle) nu aveau nici un permis să
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
creeze două codice. Primul trebuia să conțină constituțiile imperiale emanate de la împăratul Constantin până la el (Teodosiu). Cel de-al doilea codice trebuia să conțină și textele de jurisprudența luate din operele celor mai importanți jurisconsulți romani. În redactarea celor două codice, comisarii (opt funcționari împărătești: Antioh, Theodor, Eudiciu, Eusebiu, Ioan, Comazonte, Eubul; și un jurisconsult: Apelle) nu aveau nici un permis să interpoleze texte. Era împărțit în 16 cărți, subîmpărțite într-un număr de tituli, fiecare vorbind despre o anumită latura a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
valachus sum”" („M-am născut român”). Este primul autor atestat de muzică cultă din Transilvania, în condițiile în care până relativ recent a fost considerat doar culegător de muzică. Căianu a avut o contribuție însemnată (dar nu unică) la întocmirea codicelui care îi poartă numele, "Codex Caioni". În privința variantelor numelui său, în epocă s-a folosit grafia cu inițiala „K”, astfel: "Joannes Kajoni". În timp ce versiunea latinizată este cea mai răspândită astăzi între cercetătorii străini ("Caioni"), în România și Ungaria se folosesc
Ioan Căianu () [Corola-website/Science/301019_a_302348]
-
reflectând pe deplin interesele muzicale ale epocii (îndeosebi pe cele ale lumii orășenești). Pe lângă câteva dansuri transilvane (de interes pentru folcloriștii de mai târziu) și un număr mic de bucăți compuse de Căianu însuși, marea majoritate a pieselor notate în codice aparțin unor compozitori vestici de madrigale, motete, arii, dar și de piese instrumentale. Acestora li se alătură manuscrise liturgice, predicații, adnotații ș.a.
Ioan Căianu () [Corola-website/Science/301019_a_302348]
-
a fost refăcuta de episcopul Bulcsu, de la al cărui nume se pare că vine denumirea satului Bulci. În secolul al XIV-lea mănăstirea devine un important centru de cultură, unde lucrau copiști, de la care s-a păstrat până astăzi un codice conținând texte ale istoricului român Titus Livius. Mai tarziu, în secolul al XVI-lea (1551-1552) Mănăstirea din Bulci este supusă atacurilor turcești din Transilvania, în urma cărora satul și locuitorii sunt distruși aproape în întregime. Care au scăpat cu viață au
Bulci, Arad () [Corola-website/Science/300285_a_301614]
-
pictură pe perete și pânză, lipită la îmbinarea bârnelor. Aici se găsesc și icoane pe lemn și pe sticlă de o mare valoare artistică. În cele două biserici s-au păstrat cărți de o deosebită valoare pentru istoria scrisului romanesc: "Codicele de la Ieud" în care sunt cuprinse și trei manuscrise în limba română datate în prima jumătate a secolului XVII, cel mai probabil între anii 1610-1640, un Ceaslov tipărit la 1715 la Târgoviște; un liturghier datând de la 1759, tipărit la Iasi
Ieud, Maramureș () [Corola-website/Science/301579_a_302908]
-
și cu credința în Dumnezeu. Tradiția etnografică și folclorică situează Ieudul la locul de frunte între localitățile județului, Maramureșul fiind cunoscut ca o vatră de istorie milenară. Dovada vie a tradiției scrierii care a existat în Ieud o reprezintă manuscrisul ”Codicele de la Ieud”, care a fost găsit în podul Bisericii din Deal și datează încă din anul 1395, el reprezentând după mulți academicieni primul manuscris în limba română. În condițiile actuale, Ieudul poate urma calea spre dezvoltare prin valorificarea acestor avantaje
Ieud, Maramureș () [Corola-website/Science/301579_a_302908]
-
Boemia de inchizitoriul general Jacob de Marehia în anul 1437. Originalul traducerii nu s-a păstrat, ci se cunosc numai câteva copii, din secolul al XV-lea, făcute în Moldova, Una din aceste copii de păstra, în perioada interbelică, în codicele Apor de la muzeul din Sf. Gheorghe. La Trotuș era sediul unei episcopii-fantomă. fantastice, foarte întinse- ,de Micov<nowiki>"</nowiki>- al cărei episcop Mihai, convoca la sinod pe toți preoții. la 18 februarie 1518, la Trotuș. Episopia cuprindea Muntenia toată, Moldova
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
iar sumele „să fie împărțite săracilor”. De aceea există până astăzi în muzee și biblioteci numeroase manuscrise carolingiene, unul dintre ele fiind Codex aureus. Acesta este scris pe foi fine de pergament cu litere de aur, de unde și numele de Codicele de aur. Din cele 476 de pagini (recte 238 foi), 455 sunt ornamentate. Manuscrisul conține: Textul manuscrisului are 238 foi și Tetraevanghelul (adică evangheliile lui Matei, Marcu, Luca și Ioan din Noul Testament) Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, filiala Bibliotecii Naționale
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
a întâlnit pentru prima oară cu părțile dezmembrate, formând din nou un tot (respectiv fragmentul II și coperțile din fildeș). Fiind reconstituit, temporar, în expoziția din Aachen, s-a realizat o ediție bibliofilă facsimilată, care ajută la cercetarea integrală a codicelui și implicit a artei grafice carolingiene: „Das Lorscher Evangheliar”. Einleitung von Wolfgang Braunfels. Prestel Verlag Munchen [1967]. Format in folio, pe hârtie satinată. Ediția reproduce în policromie 54 pagini, și 422 sunt facsimilate (autotipie) Ea cuprinde 4 părți: Fragmentul I
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
de slavonie unde erau aduși pentru instruire și educație copii de boieri și de preoți care învățau pentru a deveni preoți, copiști de cărți, dieci pentru cancelariile ținuturilor și orașelor, dascăli pentru biserici și școli. Descoperirea Psaltirei voronțene și a Codicelui voronțean, i-a determinat pe cercetători să considere că de pe timpul aflării lui Grigore Roșca la Voroneț, activa o școală mănăstirească în care se studia în limbile slavonă și română. Puține sunt însă exemplele care ar demonstra că un tînăr
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
al cărții, subtitlul, locul de apariție, anul. Codicologia (grec. codex-carte, logos-știință)studiază manuscrisele vechi sub formă de carte, în vederea realizării de cataloage de manuscrise, fiind o disciplină diferită care s-a desprins din paleografie în anii 1950. Textele din cuprinsul codicelor aparțin literaturii liturghice, de cult, dar și textelor juridice sau cronici sub forma unor codexuri. Manuscrisele erau exemplare de lux, cu format în folio, în Evul Mediu Timpuriu. În Evul Mediu Târziu, dimensiunile s-au micșorat, permițând o circulație mai
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
cler. Miniatură reprezintă un desen sau o pictură de mici dimensiuni, realizate în culori cu mare finețe, având rolul de a ilustra sau completă conținutul unui text, prin împodobirea frontispiciului, titlului, începutului de capitol sau ia inițialelor, în cadrul cărților-manuscrise. De la codice,picturile apar și în acte de cancelarie, cuprinzând reprezentarea stemei orașului sau țării, precum și la inițiale. Dacă inițial, miniaturile erau ridicate la rang de artă, după apariția tiparului, miniaturile au trecut în grafică cărților. Sunt utilizate ca elemente pentru decor
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
dată între 25 mai 1910 - 25 mai 1913 și a doua oară între 28 mai 1916 - 1 iunie 1919). Desfășoară o fecundă și asiduă activitate de cercetare, descoperind numeroase manuscrise slavo-române: "Analele de la Putna", "Cronicile lui Macarie, Eftimie și Azarie", "Codicele de la Tulcea". Opera sa, axată în principal pe studierea istoriei poporului român și a culturii sale în Evul Mediu, se adresează în aceeași măsură istoricului, filologului și lingvistului. Studiile sale, ample comentarii privind probleme și fapte de limbă, se opresc
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
oarecare stabilitate și dezvoltare dar mai ales autonomia economică a țării prin adaptare, model ce va fi adoptat și în plan politic, evitând astfel anexarea reală. Tot pe plan intern inițiază o revigorare a legislației, punând să se traducă unele codice de legi bizantine sub denumirea de "Zakonicul de la Târgoviște", cel mai vechi manuscris cunoscut al unor pravile, copiat in Țara Românească la 1451 de gramaticul Dragomir. Schimbarea sistemului monetar, ca și participarea la ceremoniile de investire a noului sultan Mehmed
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
Într-o scrisoare din acest an (18 noiembrie) trimisă din Buda fratelui său Victor Mihályi, îi dezvăluia acestuia intenția de a culege și a publica diplomele privind Maramureșul, ca și interesul de a studia monumentele de limba română veche, îndeosebi codicele de la Ieud. În notele la volumul edit al Diplomelor notează anul 1864, când a copiat unele din textele inserate în volum. Aceeași preocupare îl stăpânește și în anul următor, 1865, fiind în luna martie la Roma. În același an cerceta
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
-lea, fiind cu un secol mai veche decât biserică de lemn din șes, a doua biserică de lemn din sat și una dintre cele mai vechi păstrate în Maramureș. În podul bisericii de la Ieud a fost găsit în anul 1921 Codicele de la Ieud sau Zbornicul de la Ieud, document ce a iscat polemici fiind considerat de unii istorici prima scriere românească. În austeritatea ei exterioară, încălzita în interior de cioplitura consolelor și de culorile vii ale picturii murale, biserica de lemn din
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
apar trei propoziții, 58 de cuvinte și 33 de sufixe maghiare este scrisoarea de ctitorire a abației din Tihany (1055). Primul text scris în întregime în maghiară este "Halotti beszéd és könyörgés" (Discurs funebru și rugăciune) din 1192-1195, păstrat în "Codicele Pray", o carte religioasă în limba latină, din care este tradus discursul. Este totodată cel mai vechi text scris într-o limbă fino-ugrică. Literatura beletristică în limba maghiară începe în jurul anulul 1300, cu poemul cunoscut sub titlul "Ómagyar Mária-siralom" (Tânguirile
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
Prima carte în limba maghiară este scrisă pe la 1350. Se păstrează din ea așa-numitul "Fragment de la Königsberg", găsit în legătura unei cărți latinești de la sfârșitul secolului al XIV-lea. Altă carte importantă este despre viața sfântului Francisc de Assisi, "Codicele Jókay" (secolul al XV-lea), o copie a originalului din 1372. În secolul al XV-lea apar câteva liste de cuvinte latinești cu traducerile lor maghiare și câteva texte scurte, dar lucrarea cea mai importantă din această perioadă este prima
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
Șutești - Biserică filiala Adormirea Maicii Domnului (din lemn),monument istoric. 5. Biserică Verdea, cu hramul Sfântă Treime, construită în anul 1821 și refăcuta în anul 1867 și 1925. În cadrul bisericilor slujesc un numar de 3 preoți. 1. Misăilescu-Panu, Bălașa Dumitru, "Codicele de la Sutești-Vâlcea" (Le "Codex" de Sutești-Vâlcea). Sutești-Vâlcea, Fundația "Dokiana", 1999, 54 p. 2. Arhivele Statului din București (Condica M-Rii Strehaia, ms.326, f.27). 3. (DRH, IV, p.305) 4. BOR, 1982, 3-4, p.376-379; Idem, "Tudor Valdimirescu și Iancu
Comuna Sutești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302044_a_303373]
-
să fie înțeleși de enoriașii lor. Astfel, numeroase "etyma" din această perioadă, cum este cuvântul "boscorodire", reflectă situația unui bilingvism nu tocmai perfect. Cu toate acestea, traduceri românești de mare importanță lingvistică, în limba vie a timpului, cum sunt faimosul "Codice Voronețean" sunt și azi citite ca monumente de expresie românească, și citate, de exemplu de Constantin Noica, drept exemplu. Filologul Ilie Gherghel, într-un studiu despre cuvantul "Vlach" a demonstrat că și denumirea cartierului Blachernae (Vlaherne în română) din Constantinopol
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele și Rohonczy sau Rohonc, în toate combinațiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit și încă nedescifrat în mod convingător. Manuscrisul a fost păstrat la Rohonc în Burgenland (astăzi Rechnitz pe teritoriul Austriei) până în 1838, când
Codex Rohonczi () [Corola-website/Science/302847_a_304176]