2,322 matches
-
nu mai văd nimic în jur. Eduard privește încordat pe geam - nu știu la ce se gândește. Mă străduiesc să-i aud gândurile, dar nu reușesc. în schimb, prind șușotelile tinerilor îndrăgostiți, care își țin frunțile lipite deasupra măsuței de cofetărie. Mă simt stingherită să le aud șoaptele tandre, dar nu am încotro. Tocăm carnea și punem două cepe, susură ea languros. — Ba nu, iubito, murmură el, o ceapă ajunge pentru o cra tiță de sarmale! Mă încrunt fără să vreau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un artist. Ca înfățișare, nu zic nu, semeni izbitor de mult cu Edo, însă Edo... Tac. Eduard mă privește fix și eu îi susțin privirea. Nu mă mai feresc de privirea lui la lumina rece și necru ță toare din cofetărie. Dacă va dori să se întâlnească în continuare cu mine și să fim prieteni, nu mă voi mai ascunde niciodată de el. — Nu știu cum să spun ce vreau să spun, oftează el, trimițându-mi un zâmbet ciudat de stânjeneală oarecum artificială
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cozonaci, friptură de miel și sarmale. Eduard tresări simțind mirosul de sarmale. O amintire pier dută îi reveni în minte: ziua când o așteptase pe Clara să iasă de la olimpiadă. Era după o ploaie, ca și acum. Intraseră într-o cofetărie și se așezaseră lângă doi tineri care vorbeau prozaic despre sarmale. Ce bine se simțise el atunci să vorbească despre cu totul altceva cu Clara! S-o audă vorbindu-i despre dorința ei de a scrie un roman, despre faptul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Că nu mai puteam arunca un bolovan la vale fără se ne gândim la Creangă. Nu puteam face cunoștință cu un scriitor În vogă fără să ne căcăm pe noi. Pe de o parte sătui de corbii poetului Tradem, de cofetării În care intră o gravidă, de nu știu alții cum sunt și de strivit corola de minuni a lumii, pe de altă parte destul de livrești ca să ne ambiționăm să intrăm În literatură. Vrând-nevrând, cum ar veni. Adică, oropsiți de vulgata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În foarte scurt timp un consumator de dansatoare, un adevărat răsfățat al stripteuzelor, de multe ori nici nu plătesc, se lăuda el. Într-adevăr, se afișa cu tot felul de pupeze, Îl Întâlneam În oraș, le ducea la film, la cofetărie, mă descumpănea. Când Începusem să fantazez cu Cristina eram stimulat nu numai de atracția fizică (destul de Îndoielnică la un impotent), ci și de presupusa rivalitate cu prietenul meu. Descoperind că, și de-ar fi fost să-l părăsească pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lui rapid printre mașini lasă în urmă un cor de claxoane revoltate. Pufnește în râs la auzul tonalităților diferite. Unele sunt soprane, ca niște pahare de cristal care se ating, altele prezintă basul adânc al unui clopot obosit. Intră la cofetăria "Aida", discret ascunsă în spatele unei curți grădină, care vara este folosită ca și terasă pentru numeroșii clienți. Vine mereu aici, atras de atmosfera intimă și plăcută. Înăuntru nu este aglomerat. O fată brunetă și prietenul ei, două bătrânele simpatice, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ușor, privea de sub borul subțire al pălăriei pus pe ochi à la Humphrey Bogart siluetele adorabile ale femeilor elegante ce se plimbau relaxate pe Calea Victoriei. Sau să intre cu o fată pentru un aperitiv la Capșa sau Corso, ori la cofetăria Zamfirescu pentru minunata ciocolată de acolo. În definitiv să renască din nou la viață, la infinitele ei promisiuni și delicii. Dacă ar striga: "Hei, Fritz, ducă-se dracului războiul! De ce să ne omorâm unul pe altul?" adversarul ce va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Așa e! Eram s-o iau de braț, cuprins de o bucurie necunoscută, dar Îmi revenii, controlîndu-mă. Nu știu ce gîndea, era, În orice caz, veselă, rochia-i de mătase i se foia pe trup odată cu mișcările umerilor. După cîțiva pași, În fața cofetăriei din centru cu mesele din tablă și scaunele de răchită, scoase pe trotuarul larg, aflate sub lungi copertine colorate, se opri și spuse scurt: - Aici! - Ce? - MÎncăm prăjituri și vorbim. - Perfect! spusei, și ocuparăm masa liberă de lîngă noi. „Cofetărița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Da doamnă, perfect sănătoasă. RÎserăm bucuroși, și la plecare, doctorul Îi promise că-i stă la dispoziție În viitor, oricînd va apela la el. Ajunși În centru, intrarăm pe strada principală, era potop de lume și ne oprirăm la o cofetărie. Luînd loc la o masă, ea Îi spuse fiicei să se ducă să vadă la vitrina interioară ce fel de prăjituri sînt și să comande ce va crede. „CÎte două!” precizai eu. Fiica se ridică de la masă, și În timp ce Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
el să-l învăț ce trebuie să facă în viață. De altfel a ajuns primar, ce s-a ales de plăcintăria lui?"' "O vreme a făcut ce-ai spus tu, adică și-a lărgit-o și a făcut și o cofetărie, dar cofetăria nu prea a mers, îi stăteau prăjiturile nevândute până se râncezeau, nu i le cumpăra nimeni, lumea vroia de la el dovleac copt, asta e! făcu Matilda agresivă și triumfătoare. Așa că ideile tale americane n-au dat roade, i-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-l învăț ce trebuie să facă în viață. De altfel a ajuns primar, ce s-a ales de plăcintăria lui?"' "O vreme a făcut ce-ai spus tu, adică și-a lărgit-o și a făcut și o cofetărie, dar cofetăria nu prea a mers, îi stăteau prăjiturile nevândute până se râncezeau, nu i le cumpăra nimeni, lumea vroia de la el dovleac copt, asta e! făcu Matilda agresivă și triumfătoare. Așa că ideile tale americane n-au dat roade, i-au venit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zic să plece, gata, sîntem soț și soție, ia s-o las să vedem ce vrea de fapt acum de la mine?" "Bine, zic, ideile mele americane n-au dat roade, i-au venit și lui, ei și? Dar mai întîi cofetăria era în același local cu dovlecii?" "Bineînțeles!" zise Matilda parcă indignată. "Nu e așa de bineînțeles. Vadul lui comercial, dacă ne putem pronunța astfel, era pentru dovleac copt, cum ai spus, cofetăria trebuia s-o facă în altă parte, în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
venit și lui, ei și? Dar mai întîi cofetăria era în același local cu dovlecii?" "Bineînțeles!" zise Matilda parcă indignată. "Nu e așa de bineînțeles. Vadul lui comercial, dacă ne putem pronunța astfel, era pentru dovleac copt, cum ai spus, cofetăria trebuia s-o facă în altă parte, în alt vad, într-un local șic, curat și atrăgător, cu cele două fete îmbrăcate în alb ca serveoze, fără tupeu însă, fără nas pe sus, zâmbitoare și șarmante, cu o firmă afară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
parte, în alt vad, într-un local șic, curat și atrăgător, cu cele două fete îmbrăcate în alb ca serveoze, fără tupeu însă, fără nas pe sus, zâmbitoare și șarmante, cu o firmă afară pe care să fi scris eventual: Cofetăria la cele două fete"... "De ce, zise Matilda (și observai cum vorbea cu palmele strînse), idealul lui era să le facă intelectuale, o aspirație nobilă. Ce e greșit aici? Află că le-a și făcut, sânt amândouă profesoare de liceu, cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cam la vreun an de la refugiu, într-adevăr, îndată ce trupele române trecură granița pe pământul Ungariei, plecase în sat și nu se mai întorsese. Îl chema Iustin Comănescu. Eram prieteni de studenție, adică de plimbări, de cinema, de serate, de cofetărie (eu îl tratam, fiindcă o ducea foarte greu). Era un băiat senin, cu simțul humorului, dar cu toată seninătatea lui, sau chiar cu această seninătate, când frontul începuse, după Stalingrad, să înainteze spre noi, spunea parcă visător:" îi prind eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi fost surprinsă sau jignită de ceva, nu e bună?" "E foarte bună, mulțumesc!" Și îi retrimisei paharul pe care îl luă în stăpânire cu o încîntare de fetiță pe care niște părinți săraci, dar generoși, o scoseseră la cofetărie. "Pe urmă, zise, ne plimbăm și noi puțin?" Era ceva cu plimbatul ăsta! Pesemne că vroia să-mi arate noi case?! Chiar așa se și întîmplă, dar nu-mi arătă decât una singură. Nu știam unde mă duce, dar îmi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și el, fără să-i spună, a invitat o grămadă de lume... Noroc că a găsit un purcel de lapte, și a avut parcă o presimțire și a pus-o pe Sultana să cumpere destul vin și cozonac de la o cofetărie, "unde se face foarte bine...". "Bine, mamă, bine", o întrerupse fiică-sa, pentru că doamna Cucu amenința să nu se mai oprească și nici să plece. "O să vă aduc eu totul aici, insistă ea fără să se sinchisească, numai șampania cred
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
foc nu-mi aparținea și n-o recunoșteam. Aș fi dat orice pentru ea. S-o pot obține în permanență, o supradoză de scântei și culori. Adrenalina mea dispăruse. Îmi pierdusem, una după alta, bucuriile. Când Maria mă invitase în cofetăria belgiană din spatele Universității numai ca să privim cum vânzătoarea îmbracă o mănușă de catifea roz și de-abia atinge pralinele și fondantele aliniate pe platourile aurite, o invidiasem. Îi zâmbisem rezonabil, ca ultimul dobitoc, dar mă simțeam mort pe dinăuntru. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
laborator secret, cu ușa închisă și multe cutiuțe țăcănind sub atingerea degetelor. Era un spațiu îngust, dar generos: pensulele foșneau pe pleoape, loțiunile mângâiau pielea, dulci și zaharate, pudrele zburau prin aer. Nu mai știai unde ai nimerit: într-o cofetărie sau o uzină cu aburi? Ca tot românul, Maria își pierdea vremea cu un hobby. Visa să obțină crema perfectă, care să hidrateze și să catifeleze pielea, eliminând ridurile odată pentru totdeauna. N-avea încredere în cremele de pe piață, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sar din pagină cu tot cu caleașcă și servitori. Se leșina oricum, oriunde, dar mai ales în locurile de maximă vizibilitate, unde bărbații puteau interveni amabil și eficient, cu batiste și-odicoloane: la geam, pe ușile trăsurilor, în mijlocul unui dans, după perdeluțe, la cofetărie, în mulțime sau chiar pe cal (varianta Sadoveanu, jumate de secol mai încolo). Lucrurile începeau pe la 1837, și parcă nu mai aveau sfârșit. Rubiconda Zoe, sedusă și părăsită de Iliescu (nu, nu era vorba de președintele României!), se îmbracă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
foaier, abscons, mefient, iconoclast, flamboaiant. Când le rostea, parcă întâlneai o marchiză desfăcându-și corabia rochiei, pânză cu pânză, șiret după șiret, fundă cu fundă, înainte să se lase privită de-admiratorii nocturni. Într-o după-amiază, ne oprisem într-o cofetărie belgiană numai ca s-o audă pe vânzătoare spunând: „Doriți trufine?“ „Nu-nțeleg.“, am protestat. „Atunci ce-nseamnă literele alea, dacă nu sunt inițiale?“ „Varo e numele unei pictorițe spaniole din secolul 20. Îți spun și anii, cu exactitate: 1908-1963
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
film, își făceau cumpărărturile. Se adunau fericiți, ca într-un garaj imens. Mall-ul avea de toate, de la cafenele la florării, și de la magazine de mobilă la locuri de joacă pentru copii. Veneai ca-n parc, cu toată familia. Din cofetărie, dădeai la coafor și de la restaurant, plonjai în sala de cinema. Simțeai că trăiești cu-adevărat, că Mall-ul are grijă de toate și, mai ales, de tine. Puteai să-ți petreci viața aici, până la adânci bătrâneți, te întrebai dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
simplu și cumsecade. Ziua, observai mereu perdelele mișcându-se, ca-n nuvelele Hortensiei. Dacă întrebai de locatari, te întâmpinau nume predestinate de gospodine și-apărătoare ale drepturilor animale: doamna Didi, tanti Nuți, mama Nina. Ți le imaginai pe toate în cofetărie, la „Aprozar“ sau în bucătăria de la „Capitol“, forfotind prin tăvi date cu unt. Când mai treceam cu Maria de sărbători pe-acolo, ne așteptau cu mucenici, cozonac și băscuțe cu brânză caldă. La subsol, dormeau câinii. Scara de bloc se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Și, mai ales, fugeam de scena cu șoferii în trafic: n-aș fi suportat s-o las pe Maria singură în intersecție, făcând drept mulțumire gestul ăla de indian predându-se „fețelor palide“. N-o duceam niciodată pe Maria la cofetărie. Mi se părea un obicei inutil, pierdut în siropul amar al comunismului. Oamenii se așezau perechi-perechi la mese, cu mâinile stinghere printre farfurioare. N-aveai loc să miști un deget. Mesele erau construite diabolic, cu un singur picior și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iar alții își eliberau vezica, să debarce în dreptul unui loc agreat de toți. O minte isteață, perversă sau pur și simplu neatentă, combinase numele pașoptist al instituției mele cu pancarta unei cârciumi de cartier. Alături, o librărie minusculă, strivită de cofetăria „Capșa“, purta și ea un titlu asortat cu zona: „Cărturești“. Găseai acolo tot ce vroiai, de la ghidul Bucureștilor la albume de pictură, și de la CD-uri cu Pink Floyd la cutii de ceai din Sumatra, ca într-o prăvălie orientală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]