1,198 matches
-
special insula Noua Guinee, dar unele specii de cazuar trăiesc și pe peninsula aloka din Australia. Numele păsării provine din malaieză „kesuari“. Păsările cele mai înrudite cu ele sunt păsările emu. ii au pe cap o creastă cornoasă ca un coif, prin care se deosebesc ușor de alte păsări alergătoare. Funcția acestei creste n-a fost până în prezent elucidată, se presupune că ar juca un rol de protecție al craniului când pasărea aleargă prin pădure sau servește la îndepărtarea stratului superficial
Cazuar () [Corola-website/Science/316423_a_317752]
-
acolo, de oameni ce nu mai erau. De atunci, eu am sentimentul cert, că în clipa în care scriu numele unei persoane care a existat, o înviu. Dar mai pictez și niște semne de apărare, cum ar fi Scutul și Coiful. Sunt aproape magice. De fiecare dată, în expozițiile mele, le pun lângă tablouri. Absida la mijloc, în stânga Tronul și în dreapta un Scut. Permanent mi-am apărat picturile cu câte un semn. La studiile teoretice are șansa de a audia cursurile
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
Domnului” din satul Brădățel, aparține, planimetric, secolului al XVII-lea. Pereții săi de stejar înscriu un dreptunghi cu capetele nedecroșate, poligonale cu trei laturi. În partea apuseană, deasupra pronaosului spațios, se înalță o clopotniță zveltă, cu un foișor deschis și coif de factură barocă, învelit în tablă. Corpul turnului, dimpreună cu pantele line ale acoperișului, au fost îmbrăcate în șiță; cu prilejul reînnoirii acesteia, în anul 2007, au fost descoperite zece straturi suprapuse de ,prăștilă”, echivalentul a peste trei secole de
Biserica de lemn din Brădățel () [Corola-website/Science/316916_a_318245]
-
cu Pruncul”, la 1699 de 15 februarie”, a fost reîmprospătat, la sfărșitul secolului al XIX-lea, de zugravul Dionisie Iuga din Nicula (jud. Cluj). Renovării din 1920 îi corespunde înlocuirea învelitorii inițiale din șiță cu alta mai trainică, din țiglă; coiful evazat al clopotniței a fost învelit în tablă. După anul 1895, când s-a finalizat actuala biserică de zid, vechiul lăcaș, consemnat atât de conscripțiile anilor 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831, cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773
Biserica de lemn din Brâznic () [Corola-website/Science/316917_a_318246]
-
fost sporite de la 3 la 5, ca urmare a lărgirii acestora. Capetele bârnelor de sus, lucrate în formă de console, sunt alungite pentru a oferi reazem streașinii largi a acoperișului. Clopotniței cu foișor, în console, i se întregește volumul prin coiful cu baza pătrată. Tavanul drept al pronaosului are grinzi transversale și longitudinale; naosul și altarul sunt acoperite prin bolți semicilindrice. Rezultatele unei comparații între produsele activității zugravului Popa Ioan din Deva cu pictura păstrată la Gothatea, la care se adaugă
Biserica de lemn din Gothatea () [Corola-website/Science/316915_a_318244]
-
lista monumentelor istorice, . În vechiul sat Vulcez, încorporat actualmente în centrul comunal Vețel, se află o bisericuță scundă, închinată „Cuvioasei Paraschiva”, de plan dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală, cu trei laturi, supraînălțată printr-un turn-clopotniță zvelt, cu foișor deschis și coif piramidal. Este singurul lăcaș hunedorean construit din „grădele” (împletitură de nuiele, pe un schelet din pari, îmbrăcați în spoială de argilă, cu amestec de pleavă și tocătură de paie). Edificiul a fost consolidat în anul 1979, prin ridicarea tălpoaiei sale
Biserica de lemn din Vețel-Vulcez () [Corola-website/Science/317000_a_318329]
-
construiască propria casă închinată Domnului, și în anul 1851, fiind preot paroh Agheu Trifu, edifică această biserică din lemn, în stil ardelenesc, cu tindă, pronaos, naos și altar, cu un turn înalt, care ține loc și de clopotniță, cu un coif svelt, cu zvâcniri de săgeată spre infinitul cerului, simbolizând tendința sufletului românesc spre înaltele idealuri. La început biserica a fost acoperită cu șindrilă, dar din 1950 este acoperită cu țiglă, iar din anul 1970 turnul este acoperit cu tablă zincată
Biserica de lemn din Stejărel () [Corola-website/Science/316994_a_318323]
-
sau "(murtaziqa)", era plătită de stat. Voluntarii, proveniți mai ales din beduini, primeau retribuție când se aflau în serviciul militar. Armata regulată era alcătuită din infanterie "(harbiya)", dotată cu lănci, săbii, scuturi, din arcași și din cavalerie "(fursan)", echipată cu coifuri, securi, platoșe și lănci lungi. Incepând cu al optulea calif, Al-Mutasim(833-842), s-a înmulțit numărul mercenarilor sclavi cumpărați, cei mai mulți de origine turcică, nucleul gărzii califului și chiar al armatei abbaside fiind format dintr-o miliție de condiție servilă. Numărul
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
ferestre gotice, coloane care se termină cu decorații floreale, iar deasupra lor se găsește o friză de marmură. Această friză este singura din Veneția și celebrează importanța dogelui pentru Republica Venețiană prin simbolurile alegorice ale Leului Sfântului Marcu și a coifului tipic dogilor; de o parte și de alta se poate observa blazonul familiei Foscari format dintr-un scut ținut de doi îngeri, iar în colțul din stânga sus al scutului, din nou, Leul Sfântului Marcu. Funcția practică a palatelor venețiene era
Ca' Foscari () [Corola-website/Science/325502_a_326831]
-
executat de Piero della Francesca. De-a lungul marginii medaliei, în sensul acelor ceasornicului, citim inscripția în limba latină: („Sigismondo Pandolfo Malatesta, duce de Rimini și Fano”). Pe aversul medaliei se vede Sigismondo în picioare, cu armură completă, la stânga un coif heraldic, având ca motiv un elefant, iar la dreapta un scut purtând monograma „SI”, reprezentată pe tulpini de trandafiri. În partea de jos, pe margine, se citește în limba latină („opera pictorului Pisan[ell]o”).
Prima medalie a lui Sigismondo Pandolfo Malatesta () [Corola-website/Science/325882_a_327211]
-
patrulateri, din lemn, ornamentați cu crestături tradiționale românești. În partea vestică a bisericii din Mănăstirea, peste pronaos, în secolul al XVIII-lea, a fost ridicat un turn-clopotniță care, degradat fiind, în 1977, a fost refăcut, din lemn, cu foișor și coif alungit, acoperit cu șindrilă, ca întregul edificiu. Cu ocazia lucrărilor de restaurare, pe peretele nordic al absidei și naosului, au fost găsite câteva palide urme de pictură murală, iar în jurul bisericii mai multe morminte vechi. De acest lăcaș, de cult
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
fiind capabilă să sublinieze autoritatea persoanei reprezentate, cu o utilizare restrânsă a elementelor decorative. Pe "aversul" medaliei se află efigia din profil a lui Ludovico al III-lea Gonzaga în formă de bust, spre stânga, purtând platoșă și un scurt coif militar. În partea de sus a medaliei, în sensul acelor ceasornicului, de-a lungul marginii putem citi inscripția în latină , în partea de jos , iar în centru („Ludovico Gonzaga, căpitan al armatei, marchiz al Mantovei etc.”). Pe "reversul" medaliei se
Medalia lui Ludovico al III-lea Gonzaga () [Corola-website/Science/327510_a_328839]
-
ceasornicului, de-a lungul marginii putem citi inscripția în latină , în partea de jos , iar în centru („Ludovico Gonzaga, căpitan al armatei, marchiz al Mantovei etc.”). Pe "reversul" medaliei se vede Ludovico în armură călare, la pas, spre dreapta, cu coiful dotat cu o creastă arătoasă sferică. Calul are coada împletită elegant, un detaliu care a fost, de-a lungul timpului, obiect al multor studii ale lui Pisanello, cum mărturisesc numeroasele desene care au ajuns până la noi. De o parte și
Medalia lui Ludovico al III-lea Gonzaga () [Corola-website/Science/327510_a_328839]
-
pene care rânjea grotesc, și [...] un pandantiv cu un ciocan argintiu, copie a unui simbol viking”. Ulterior, când cer ajutorul forțelor supranaturale, trei ființe răspund chemării lor. Prima este o femeie pe umărul căreia se odihnește o bufniță, purtând un coif cu creastă, o lance al cărei vârf împrăștie lumină și un scut care are gravat un cap de femeie cu plete alcătuite din șerpi, referință clară la zeița greacă [[Atena (zeiță)|Atena]]. A doua se prezintă sub forma unui șarpe
Operațiunea Haos () [Corola-website/Science/326913_a_328242]
-
Atena]]. A doua se prezintă sub forma unui șarpe cu ochi și dinți enormi, acoperit cu pene de culoarea curcubeului, simbolizându-l pe [[Quetzalcoatl]], șarpele înaripat aztec. În fine, a treia entitate este un bărbat cu barbă roșie, armură și coif, care își face apariția într-un car tras de doi țapi și ține în mână un ciocan cu mâner scurt, aluzie la zeul viking [[Thor]]. Romanul a fost bine primit de către comunitatea SF. SF Site consideră că ”lumea lui Anderson
Operațiunea Haos () [Corola-website/Science/326913_a_328242]
-
Transilvaniei (1769-1773). Lăcașul de cult, acoperit în prezent cu țiglă, se prezintă ca o constructie necompartimentată, cu o absidă semicirculară decroșată (13,5x4,40 m) și un turn simplu (3,90x2,80 m), cu foișor deschis de lemn și un coif amplu, învelit în tablă, sprijinit de doi stâlpi masivi de zidărie. Accesul la interior se face printr-o singură ușă, amplasată pe latura de vest. Edificiul trădeaza cel puțin două etape distincte de construcție. Astfel, în faza inițială s-ar
Biserica Nemeșilor din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326920_a_328249]
-
Cu materialul recuperat de la biserica veche a fost ridicat, în anul 1880, un nou lăcaș de cult reformat, asemănător din punct de vedere planimetric: absidă semicirculară nedecroșată, navă dreptunghiulară, cosolidată prin patru contraforți scunzi, și un turn-clopotniță etajat, cu un coif piramidal, învelit în tablă (la acoperișul propriu-zis s-a utilizat țigla), ridicat deasupra unicei intrări răsăritene. Într-adevăr, edificiul prezintă o orientare inversată, prin amplasarea altarului spre vest. Lăcașul, trecut în 1957 în patrimoniul Bisericii Ortodoxe, a fost renovat în
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Clopotiva () [Corola-website/Science/326948_a_328277]
-
țara de dragoni și alți monștri ce o invadaseră. Simbolul său este sabia și pensula zburătoare daoistă. Cao Guo Jiu. Un comandant militar care a devenit pustnic. O dată, pe când medita, peretele grotei sale s-a despicat în două, dezvăluind un coif de jad conținând un sul pe care erau scrise tainele nemuririi și transmutării metalelor. Pe măsură ce el urma instrucțiunile scrise acolo, grota se umplu de nori luminoși, din care se ivi o barză, pe spatele căreia el a fost purtat în
Da guangyao shi () [Corola-website/Science/326454_a_327783]
-
al XIV-lea, cu un scut având stemele Franței și Burgundiei. În secolul al XVIII-lea, scutul devine rotund sau oval, ornat cu ramuri de palmier, de lauri. Inițial, scutul Franței avea, în partea de sus, o coroană, uneori un coif în secolul al XV-lea, cu diferite motive, floare de crin, pete de hermină pe piesele bretone, emblema regelui (porcul-spinos al lui Ludovic al XII-lea, salamandra lui Francisc I, semiluna lui Henric al II-lea, atribute ale regalității (sceptrul
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
3,95 grame, iar valoarea sa de 22 sols tournois. Sub domnia lui Carol al VI-lea, au fost emiși și un petit écu couronné (adică: un mic écu încoronat) și un demi-écu heaumé (adică: o jumătate de écu cu coif.) Écu à la couronne (écu cu coroană), cât și un demi-écu à la couronne de același tip, au fost emiși sub Carol al VII-lea cel Victorios. Această monedă (écu cu coroană) cântărea 3,47 grame. Ludovic al XI-lea
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
secolului, multe alte stiluri au fost introduse, printre care pălării umplute, lărgite, coroane plate, cu ghiveci de flori și toca. Pe la mijlocul anilor 1930, atunci când femeile au început să taie părul scurt, ele au ales pălării ce îmbrățișau capul că un coif. Acestea au fost cunoscute că "pălăriile coif". O pălărie poate fi compusă din următoarele șase părți principale: Una dintre cele mai faimoase companii creatoare de pălării din Londra este James Lock & Co din Strada St James. O altă a fost
Pălărie () [Corola-website/Science/323571_a_324900]
-
printre care pălării umplute, lărgite, coroane plate, cu ghiveci de flori și toca. Pe la mijlocul anilor 1930, atunci când femeile au început să taie părul scurt, ele au ales pălării ce îmbrățișau capul că un coif. Acestea au fost cunoscute că "pălăriile coif". O pălărie poate fi compusă din următoarele șase părți principale: Una dintre cele mai faimoase companii creatoare de pălării din Londra este James Lock & Co din Strada St James. O altă a fost Sharp & Davis din Fish Street Hill. John
Pălărie () [Corola-website/Science/323571_a_324900]
-
un bloc de piatră modelat în stil clasic și având o înălțime de 2,60 m și o lățime de 1,15 m. La partea superioară este amplasat un altorelief ce redă armamentul de paradă al armatei habsburgice (steagurile imperiale, coiful imperial și țevile tunurilor). La partea inferioară se află o placă de marmură roșie cu o inscripție votivă așezată între două colonete. Inscripția votivă a fost amplasată în amintirea generalului ("Generalmajor", cu rangul de la 6 octombrie 1826) Johann de Vecsey
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
În toate împrejurările să vă luați pavăza credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile de foc ale celui rău: de fapt, fără credință este cu neputință să fiți plăcuți lui Dumnezeu. Pe lângă acestea, trebuie să vă puneți pe cap coiful mântuirii, astfel încât să așteptați mântuirea de la unicul Mântuitor, care va elibera pe poporul Său din păcatele sale. În sfârșit, sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, să locuiască din belșug pe gura voastră și în inimile voastre; iar toate câte
Regula Carmelitana () [Corola-website/Science/323065_a_324394]
-
îngustă și înaltă, cu marginea superioară rotunjită pentru a lumina corul bisericii. În continuarea laturii de vest a bisericii, deasupra corului se afla turnul bisericii, acesta fiind închis aproape în totalitate, învelit în tablă. Turnul bisericii era acoperit de un coif cu două porțiuni bine definite: prima, spre baza coifului mai plată, peste aceasta așezându-se cea de-a doua, mai lungă și mai zveltă. Construcția, ridicată după moda vremii, cu pereți înalți și tencuiți pentru a semăna cât mai mult
Biserica de lemn din Ceaca () [Corola-website/Science/323379_a_324708]