1,273 matches
-
piele pe care i-l dăduse Proculus mărea tensiunea din mușchii gâtului. Cu cât Valerius trăgea de plasă, încercând să se elibereze, cu atât ea se strângea în jurul lui, imobilizându-l. Abia după o oră maestrul îi dădu un adevărat coif de secutor. — Găurile acelea mici din față împiedică vârfurile tridentului să intre și, în același timp, permit o bună respirație și vizibilitate. Coiful ăsta are o creastă subțire, ascuțită. A fost studiată ca să limiteze cât mai mult greutatea exercitată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atât ea se strângea în jurul lui, imobilizându-l. Abia după o oră maestrul îi dădu un adevărat coif de secutor. — Găurile acelea mici din față împiedică vârfurile tridentului să intre și, în același timp, permit o bună respirație și vizibilitate. Coiful ăsta are o creastă subțire, ascuțită. A fost studiată ca să limiteze cât mai mult greutatea exercitată de plasa rețiarului asupra calotei. Dacă acum încerci să smulgi plasa așa cum ai făcut mai înainte, are să-ți fie mult mai ușor să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
subțire, ascuțită. A fost studiată ca să limiteze cât mai mult greutatea exercitată de plasa rețiarului asupra calotei. Dacă acum încerci să smulgi plasa așa cum ai făcut mai înainte, are să-ți fie mult mai ușor să te eliberezi. Fii atent însă... Coiful ăsta e din bronz și e foarte greu. Într-adevăr, coiful de bronz era cu neputință de purtat. În ciuda găurilor, Valerius avu imediat senzația că se sufocă. Căzu de mai multe ori, strigându-le celorlalți să-i scoată coiful acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
exercitată de plasa rețiarului asupra calotei. Dacă acum încerci să smulgi plasa așa cum ai făcut mai înainte, are să-ți fie mult mai ușor să te eliberezi. Fii atent însă... Coiful ăsta e din bronz și e foarte greu. Într-adevăr, coiful de bronz era cu neputință de purtat. În ciuda găurilor, Valerius avu imediat senzația că se sufocă. Căzu de mai multe ori, strigându-le celorlalți să-i scoată coiful acela care-i apăsa gâtul. Proculus îl îndemnă să reziste și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
însă... Coiful ăsta e din bronz și e foarte greu. Într-adevăr, coiful de bronz era cu neputință de purtat. În ciuda găurilor, Valerius avu imediat senzația că se sufocă. Căzu de mai multe ori, strigându-le celorlalți să-i scoată coiful acela care-i apăsa gâtul. Proculus îl îndemnă să reziste și să continue, să-și încordeze mușchii gâtului ca să reziste loviturilor de trident. Valerius rămase așezat pe iarbă. Lângă el, coiful strălucea în soare. — Nu reușesc, zise în șoaptă. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai multe ori, strigându-le celorlalți să-i scoată coiful acela care-i apăsa gâtul. Proculus îl îndemnă să reziste și să continue, să-și încordeze mușchii gâtului ca să reziste loviturilor de trident. Valerius rămase așezat pe iarbă. Lângă el, coiful strălucea în soare. — Nu reușesc, zise în șoaptă. — Ai să reușești, răspunse Proculus, așezându-se în fața lui. — Ar trebui să faci una din vrăjile tale, ca să-mi dai putere să continui. Cu un gest imperios, Proculus le ceru celor patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-mi fie de nici un folos. Tu nu trebuie să încerci să lupți. Nu există „a încerca“ - există „a putea“, zise Proculus pe un ton sever, apoi le făcu semn celor patru rețiari să se apropie. În clipa următoare, Valerius luă coiful. — Hai s-o luăm de la capăt. — Așteaptă. Uită-te mai întâi la plasa rețiarului. Trebuie să-ți dai seama cum e făcută. Vezi, laturile sunt de mărimea unui om; e lungă de vreo patru ulnae și cam tot atât de lată. Cântărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
frânghiile de cânepă din care e făcută? Sunt groase cât a treia parte din degetul mare - e greu să le tai. Rețiarul ridică plasa și o aruncă în lateral, lăsând-o apoi să cadă. — Ești gata? — Da. Valerius își puse coiful. Îl atacă pe primul rețiar, împingând scutul în față și nelăsându-i adversarului spațiu de manevră; îl obligă astfel să se retragă și să alerge, ca să ajungă la distanța potrivită. — Bravo! strigă Proculus. Dar rețiarul veni în stânga lui Valerius și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plasa. Valerius o văzu deschizându-se asemenea unui evantai și transformându-se într-un zid vertical ce-i bloca toată partea stângă. Apoi, călăuzită parcă de o entitate nevăzută, plasa se întinse orizontal și-l lovi, îl învălui. Scutul și coiful îi erau blocate. Când rețiarul slăbi strânsoarea, Valerius își simți capul clătinându-se în dreapta și în stânga, cu neputință de controlat. Greutatea plasei îl dezechilibra, amețindu-l. Se întorcea disperat spre adversar, pe care nu-l mai vedea, fiindcă funiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Când rețiarul slăbi strânsoarea, Valerius își simți capul clătinându-se în dreapta și în stânga, cu neputință de controlat. Greutatea plasei îl dezechilibra, amețindu-l. Se întorcea disperat spre adversar, pe care nu-l mai vedea, fiindcă funiile de cânepă acopereau găurile coifului. Încercă de mai multe ori să facă un pas înainte ca să atace, dar de fiecare dată ajungea prea târziu, fiindcă plasa era prea grea, iar el nu-și putea mișca gâtul. — Haide, haide! îl îndemnă maestrul. Valerius luptă cu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îi răvășise părul, iar maestrul semăna cu un cocoș sălbatic gata de luptă. — Trebuie să faci în așa fel încât plasa să alunece pe partea rotunjită a scutului. Acoperișul sub care îți ascunzi capul lasă partea din spate a crestei coifului să iasă puțin în afară, împiedicând plasa să acopere capul și umerii. Trebuie să faci o legătură între creastă și scut, și când simți că plasa se sprijină pe aceste obiecte, anume concepute pentru a reduce cât mai mult frecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
își înfășură în jurul pieptului o bucată de piele cu ținte metalice, care avea să-l protejeze de loviturile în abdomen, mai ales de cele care aveau ca țintă splina și ficatul. Flamma termină înaintea lui Valerius, pentru că nu avea nici coif, nici jambiere. Se aplecă deasupra plasei, verificând cele două sute de noduri ale acesteia. Valerius luă coiful greu, din fier și bronz, mult mai gros decât la alte categorii de gladiatori, ca să poată rezista loviturilor violente ale tridentului. Depărtă cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de loviturile în abdomen, mai ales de cele care aveau ca țintă splina și ficatul. Flamma termină înaintea lui Valerius, pentru că nu avea nici coif, nici jambiere. Se aplecă deasupra plasei, verificând cele două sute de noduri ale acesteia. Valerius luă coiful greu, din fier și bronz, mult mai gros decât la alte categorii de gladiatori, ca să poată rezista loviturilor violente ale tridentului. Depărtă cele două jumătăți atât cât să poată vârî capul, apoi le închise și strânse șireturile de piele. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din fier și bronz, mult mai gros decât la alte categorii de gladiatori, ca să poată rezista loviturilor violente ale tridentului. Depărtă cele două jumătăți atât cât să poată vârî capul, apoi le închise și strânse șireturile de piele. Își scoase coiful și așeză în interiorul lui bucățile de lână și de pânză cu care era căptușit, apoi și-l puse iar. Repetă de mai multe ori operațiunea, până când căptușeala coifului îi acoperi perfect fața, fără să-i astupe nasul sau gura. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vârî capul, apoi le închise și strânse șireturile de piele. Își scoase coiful și așeză în interiorul lui bucățile de lână și de pânză cu care era căptușit, apoi și-l puse iar. Repetă de mai multe ori operațiunea, până când căptușeala coifului îi acoperi perfect fața, fără să-i astupe nasul sau gura. Se așeză și așteptă. Prin micile fante pentru ochi abia îl zări pe Flamma apropiindu-se. — Scoate-ți coiful. În arenă trebuie să intri cu chipul descoperit, nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
puse iar. Repetă de mai multe ori operațiunea, până când căptușeala coifului îi acoperi perfect fața, fără să-i astupe nasul sau gura. Se așeză și așteptă. Prin micile fante pentru ochi abia îl zări pe Flamma apropiindu-se. — Scoate-ți coiful. În arenă trebuie să intri cu chipul descoperit, nu știi asta, lașule? Valerius blestemă în gând și-și scoase coiful, fără să-i răspundă. Ascultă urletele mulțimii cu ochii întredeschiși, încercând să-și imagineze lupta din arenă. Marcus și Florius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sau gura. Se așeză și așteptă. Prin micile fante pentru ochi abia îl zări pe Flamma apropiindu-se. — Scoate-ți coiful. În arenă trebuie să intri cu chipul descoperit, nu știi asta, lașule? Valerius blestemă în gând și-și scoase coiful, fără să-i răspundă. Ascultă urletele mulțimii cu ochii întredeschiși, încercând să-și imagineze lupta din arenă. Marcus și Florius. „Marcus are să învingă“, se gândi. Își dori ca Florius să fie grațiat. — E rândul vostru, anunță cineva. Veniți după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mintea unite de voința de a-și elimina adversarul. O clipă, mulțumi destinului că nu trebuia să lupte cu Marcus. Atunci i-ar fi fost cu neputință să aibă mâna necruțătoare și mintea hotărâtă să ucidă. Înainte de a-și pune coiful, Valerius se întoarse spre Flamma, care-i răspunse cu un surâs, sigur pe sine. Erau singuri în centrul arenei ce se întindea în jurul lor asemenea unui deșert populat de fantome. — O să te înving din patru mișcări, șuieră Flamma făcând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
deșert populat de fantome. — O să te înving din patru mișcări, șuieră Flamma făcând un pas spre el. Ticălosule! — Fecior de târfă! Violator de femei! răspunse Valerius batjocoritor. O să te trimit pe plajele morților cu un șut în fund. Își puse coiful. Nici un servitor nu veni să-l ajute. Arbitrul privi spre pulvinar. Vitellius se sprijini de balustradă și, după o clipă, batista din mâna lui unduia în vânt, imaculată pe cerul albastru. Explodă muzica flautelor și a orgii hidraulice. Mulțimea amuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cerul albastru. Explodă muzica flautelor și a orgii hidraulice. Mulțimea amuți. Valerius inspiră profund. Sosise clipa. Inima îi bătea cu putere. O rază de soare reflectată de plăcuța metalică de pe umărul lui Flamma îl orbi, trecând prin micile orificii ale coifului. Nu mai văzu nimic. Nu-și zărea adversarul și înghiți în sec, îngrozit, căci simțea deja tridentul lovindu-i spatele... Instinctiv, își trase pieptul înapoi, încercând să-l vadă pe Flamma prin găurile coifului de bronz, care apărau ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
orbi, trecând prin micile orificii ale coifului. Nu mai văzu nimic. Nu-și zărea adversarul și înghiți în sec, îngrozit, căci simțea deja tridentul lovindu-i spatele... Instinctiv, își trase pieptul înapoi, încercând să-l vadă pe Flamma prin găurile coifului de bronz, care apărau ochii de loviturile tridentului, dar îngreunau vizibilitatea. Sări în lături și își dădu seama că încălțările sale, acele caligae cu ținte în talpă, permiteau o bună priză pe nisipul ud din cauza ploilor din ultimele zile. Alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l face bucăți pe celălalt. Zâmbi în timp ce-l urmărea pe Flamma, și-și aminti sfatul lui Marcus: „Obosește-l“. „O să te las fără suflare!“, râse. Începu să alerge mai repede, și i se părea că zboară, că și scutul, și coiful erau ușoare ca pana, la fel ca toate celelalte. Parcă fiecare parte a echipamentului se lipise ca prin farmec de trupul său. În urletele mulțimii, Flamma continua să alerge gâfâind; ca să se uite la spada și la picioarele lui Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ținea pumnalul. De fiecare dată când încerca să sară într-o parte și să se poziționeze pentru a-l lovi pe secutor, Valerius îl ataca, obligându-l să alerge în continuare. Nu te opri, ticălosule, mișcă-te! râse Valerius în spatele coifului care-i dădea un aspect enigmatic, mortal. Urmărirea dură multă vreme. Străbătură toată arena, ridicând nori de praf. Mulțimea continua să urle. Prin fantele pentru ochi, Valerius îl vedea pe Flamma alergând... Deodată, dispăru. Valerius întoarse instinctiv capul spre stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe care Valerius o repetase de nenumărate ori în timpul antrenamentelor cu Proculus. Începu să alerge, încercând să ignore fiorul de spaimă pe care-l simțea pe șira spinării. Trebuia să-l obosească pe Flamma. Se simțea epuizat, sfârșit de căldură; coiful nu-l lăsa să respire, gâtul îi ardea. Urletele mulțimii îi răsunau lugubru în urechi. Se opri și se întoarse brusc, gata să-l înfrunte pe rețiar. Se bucură văzându-l pe Flamma la vreo cinci pași de el, gâfâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
hotărât spre Valerius, care luase poziția de apărare, cu piciorul stâng, apărat de ocrea de bronz, în față și piciorul drept întins în spate. Bustul era drept, scutul concav era ținut vertical, lipit de genunchiul și de umărul stâng, iar coiful abia se ivea deasupra marginii superioare a scutului, atât cât să-i îngăduie luptătorului să vadă. Flamma simulă un atac la cap, apoi schimbă brusc direcția și îndreptă tridentul spre tibia lui Valerius. Acesta intui mișcarea adversarului și simulă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]