1,463 matches
-
asupra unei generații de copii guatemalezi. Mark se însurase deja cu o voluntară din trupele de menținere a păcii, care se născuse în Nicaragua și studiase în America, și s-a mutat la Buenos Aires, dar Otis a rămas. Emmy descuie colivia și așteptă ca Otis să împingă ușa ca s-o deschidă. El sări greoi pe brațul pe care ea i-l întinsese și o privi drept în ochi. — Struguri! țipă el. Ea oftă și culese un bob din bolul așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
grasă! Fată grasă! chirăia aceasta bălăngănind din cap în sus și-n jos ca un cățeluș de jucărie care se pune în spatele mașinii. Ia ascultă aici, ticălos mic ce ești, șuieră Adriana, cu buzele aproape atingând barele de metal ale coliviei. Oi fi eu în multe feluri — multe rele și urâte — dar nu grasă. Pricepi ce-ți spun? Pasărea înclină capul într-o parte de parcă se gândea la întrebarea ei. Adrianei chiar i se păru că și clătinase din cap în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în semn că pricepe și se întoarse mulțumită să se vâre din nou în pat. Nici nu ieși bine pe ușa de la baie că pasărea croncăni — de data asta mai încet: — Fată grasă. — Nemernicule! țipă ea aproape năpustindu-se asupra coliviei. Se strădui din răsputeri să n-o arunce cu totul de la etajul douăzeci și șase. Pasărea se mulțumi să se uite la ea curioasă. — Doamne Dumnezeule! murmură ea. Vorbesc cu un papagal. Adriana fusese întotdeauna de părere că Emmy suprareacționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fir de ață — înțelese ce rău e să stai cu pasărea tot timpul. Cotrobăi prin dulapul cu lenjerii după un prosop mai mare, dar înșfăcă repede un cearceaf Frette, primul lucru care îi căzu în mână. După ce îl aruncă peste colivie și îi vârâ dedesubt marginile cu elastic, Adriana se gândi o clipă îngrijoră că s-ar putea sufoca. Se decise că va suporta acestă eventuală consecință, apoi trase jaluzelele la baie și stinse lumina. În mod miraculos, pasărea rămase tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
conținut, dar care suna ciudat de jalnic — urmat de un fâlfâit de aripi și mai frenetic. Iisuse, se gândi ea deschizând ușa de la baie. Pare că-și dă duhul acolo. Nu se poate să mori chiar acum, se adresă ea coliviei acoperite de cearceaf. Cel puțin ai bunul simț să aștepți până am s-o cunosc pe Maddox. Sau, mai bine, așteaptă până se întoarce Emmy. Habar n-am ce să fac cu o pasăre moartă. Liniște. Apoi un țipăt absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
n-am ce să fac cu o pasăre moartă. Liniște. Apoi un țipăt absolut sfâșietor. Nu mai auzise să facă așa până atunci, iar misterul o făcu să tremure de teamă. Adriana făcu un salt înainte și smulse cearceaful de pe colivie, disperată să liniștească pasărea suferindă. — Ce e, Otis? îl alintă ea printre zăbrele. Ești bolnav? Abia când Otis înclină capul în felul acela sugestiv — și arătând perfect sănătos — Adriana își dădu seama că fusese păcălită. Ieșise deja din baie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să le spună față în față, dar era încântată că așteptase până acum. — Nuuuu, făcu Leigh uitându-se pe deasupra paharului de vin cu o privire de maxim șoc. — Daaaaaaaa, fredonă Emmy voioasă. — Graso! Graso! Fată grasă! chirăi Otis. Adriana lovi colivia cu dosul mâinii și imediat Otis încercă s-o ciupească. — Povestește-ne tot! Cine era? Unde? Când? Cum? A fost bine? E viitorul tată al copiilor tăi? Emmy se așeză pe podea și luă o luă o înghițitură zdravănă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era să facă dragoste pe marginea piscinei cu femei care nici măcar nu bănuiesc... — Femei care nici măcar nu bănuiesc că sunt mai în vârstă decât el, completă Adriana. — N-aveți decât să râdeți cât vreți, spuse Emmy aruncând un prosop pe colivia lui Otis. Dar a fost cea mai tare partidă de sex din viața mea de femeie mai în vârstă. Leigh ridică mâna. — Ia stați puțin. Noi nu ne dăm seama aici de un lucru esențial. Să înțeleg că Jorge era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
serialul Grey’s ca să nu mai piardă vremea cu reclamele. O jumătate de oră mai târziu, după ce Emmy a mai dat o fugă pe scări ca să-i deschidă tipului de la livrare și la întoarcere a găsit-o pe Adriana bălăngănind colivia lui Otis afară pe geam, de la etajul cinci, toate trei ciuguleau fericite cu bețișoarele și erau acum la a doua sticlă de gewürztraminer, vinul preferat al lui Emmy. — Ce mai face Russell? o întrebă Emmy pe Leigh, încercând s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Adriana și-a ațintit privirea în oglindă să se asigure că nu se umflase peste noapte; când a văzut mulțumită că pulpele ei arătau ferme ca întotdeauna, s-a întors să se uite la Otis. Stătea pe o bară din colivia lui metalică, cu capul în jos, cu ciocul încremenit în ceea ce s-ar putea descrie o expresie tristă. Dar mai ales se privea în oglindă și, chiar când Adriana a înțeles importanța acestui fapt, Otis a slobozit un oftat trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în care Otis strigase “graso” și “grăsană”, de fapt el strigase după ajutor! El probabil știa că Emmy îi oferea întotdeauna prea multă mâncare în încercarea disperată de a-l liniști. Bietul de el! Cum să se controleze când în colivia lui se perindau cantități interminabile de semințe procesate de la magazinul pentru animale? Adriana a căutat imediat pe internet câteva situri despre nutriția corespunzătoare pentru specia Gri African și a constatat îngrozită că mâncarea preambalată pentru păsări care se găsește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în comerț ducea garantat la obezitate morbidă și moarte prematură din cauza îmbolnăvirii rinichilor. Să nu mai vorbim de impactul psihologic pe care îl avea asupra lui! Să te privești în oglindă zi de zi — să-ți trăiești viața într-o colivie în fața oglinzii! — și să recunoști că ești supraponderal, dar incapabil să faci ceva în privința asta...ei bine, Adriana nu credea că există ceva mai rău de-atât! Asta schimba cu totul situația. Îndată ce a înțeles că furia și insultele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de muncă susținută, iar transformarea stilului de viață al lui Otis se apropia de sfârșit. Era greu de spus ce anume a avut cel mai mare efect, dar Adriana bănuia că noua locuință a lui Ottis. I-a fost confiscată colivia rahitică din aluminiu cu mirosul ăla scârbos și barele oribile de sârmă care arătau — și sunau — ca niște obiecte dintr-o celulă de tortură din Orientul Mijlociu. A înlocuit-o cu o casă adevărată pentru păsări: un cuib lucrat din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Că refuz să-mi urăsc corpul doar pentru că tu așa făceai? Da, e șocant, dar îmi merge bine. — Mersi, Duncan, se mulțumi ea să spună. El se uită în jur, prin apartament. — Unde e Otis? întrebă el privind țintă la colivia goală. Până la urmă a... — Ha! Aș vrea eu. Deși cred că e un alt lucru bun care mi s-a întâmplat. Duncan se holbă la ea întrebător. — Adriana a avut grijă de el cât eu am fost plecată în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
marginile tărgii. Un grup de trei femei În vîrstă trecu, confuze din cauza mirosului și a luminii cenușii. În urma lor venea un soldat Înalt, purtînd ghete strîmbe și un șort militar englezesc. Avea pieptul gol, iar coastele lui slabe păreau o colivie de păsări, În care Jim aproape că-i putea vedea inima palpitînd. — Bravo, băiete... Îi aruncă lui Jim un zîmbet chinuit și Îl mîngîie pe cap. Se așeză repede jos, sprijinit de perete, cu fața cadaverică Întoarsă spre cimentul umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe care Îl cunoscuse În 1943. CÎnd Jim și domnul Maxted se Întoarseră cu rațiile la Blocul G, deținuții așteptau tăcuți, cu farfuriile și gamelele lor. Stăteau pe trepte, bărbații cu piepturile goale, cu umerii noduroși și coaste ca o colivie de păsări, iar soțiile lor șterse, cu rochii vechi, uitîndu-se fără expresie, de parcă așteptau să le fie adus un cadavru. În capătul cozii erau doamna Pearce și fiul ei, urmați de perechile de misionari care Își petreceau toată ziua căutînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se vadă un interior sordid În care se Învălmășeau claie peste grămadă, mobile vechi, cărți, lustre, polonice, sifoane, sticle de ulei și oțet, borcane cu murături, paltoane, plăpumi, nimicuri cimentate de praf, murdărie, rugină și cocleală, iar peste toate, două colivii pluteau goale și părăsite de păsări, deasupra unui acvariu fără apă din care se cască, crăpată, carapacea unei broaște țestoase. Inertă, Între două tablouri Înfățișând chipuri spânzurate definitiv Într-o tinerețe permanentă, o pușcă de vânătoare Își Îndreaptă țevile spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o apuce, își propune să se ia după prima apariție canină, care însă nu se ivește. Mai există și alt animal premonitoriu, de astă dată o pasăre, care-i configurează în parte destinul lui Augusto: canarul căzut în stradă, cu colivie cu tot, de la fereastra locuinței rudelor viitoarei logodnice trădătoare; cu această pasăre, Unamuno ne trimite analogic și mai departe în trecutul literaturii spaniole, la capodopera lui Fernando de Rojas, Tragicomedia de Calixto y Melibea sau La Celestina (1499, 1502), compoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-se prin fața casei cu numărul 58 de pe bulevardul Alameda -; lucrurile nu mai pot continua așa.“ În clipa aceea se deschise unul din balcoanele de la etajul al doilea, unde locuia Eugenia, și se ivi o doamnă uscățivă și căruntă cu o colivie în mână. Se pregătea să scoată canarul la soare. Dar când s-o atârne, cuiul se dizlocă și colivia se prăbuși. Doamna scoase un strigăt de disperare: „Vai, Pichín al meu!“ Augusto se repezi să recupereze colivia. Bietul canar zburătăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
deschise unul din balcoanele de la etajul al doilea, unde locuia Eugenia, și se ivi o doamnă uscățivă și căruntă cu o colivie în mână. Se pregătea să scoată canarul la soare. Dar când s-o atârne, cuiul se dizlocă și colivia se prăbuși. Doamna scoase un strigăt de disperare: „Vai, Pichín al meu!“ Augusto se repezi să recupereze colivia. Bietul canar zburătăcea înspăimântat înăuntru. Augusto urcă în imobil, cu canarul agitându-se în colivie și cu inima în dinți. Doamna îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
căruntă cu o colivie în mână. Se pregătea să scoată canarul la soare. Dar când s-o atârne, cuiul se dizlocă și colivia se prăbuși. Doamna scoase un strigăt de disperare: „Vai, Pichín al meu!“ Augusto se repezi să recupereze colivia. Bietul canar zburătăcea înspăimântat înăuntru. Augusto urcă în imobil, cu canarul agitându-se în colivie și cu inima în dinți. Doamna îl aștepta. Oh, vă mulțumesc, vă mulțumesc, domnule! — N-aveți pentru ce, doamnă. — Pichín, dragule, Pichinito! Hai, liniștește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
s-o atârne, cuiul se dizlocă și colivia se prăbuși. Doamna scoase un strigăt de disperare: „Vai, Pichín al meu!“ Augusto se repezi să recupereze colivia. Bietul canar zburătăcea înspăimântat înăuntru. Augusto urcă în imobil, cu canarul agitându-se în colivie și cu inima în dinți. Doamna îl aștepta. Oh, vă mulțumesc, vă mulțumesc, domnule! — N-aveți pentru ce, doamnă. — Pichín, dragule, Pichinito! Hai, liniștește-te! Nu vreți să poftiți înăuntru, domnule? — Cu multă plăcere, doamnă. Și Augusto intră. Doamna îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să se știe că paternitatea titlului îmi aparține în întregime. Vina că mă cheamă Ramses cade desigur întreagă pe craniul calcinat al tatii care de cincisprezece ani îl mișcă mereu spre stânga și spre dreapta, ori de câte ori vreun cutremur clatină pământul. Colivia de oase a pieptului său, în care a bătut o inimă cu toate virtuțile și slăbiciunile omenești, azi e desigur plină cu pământ și un căluș de humă a luat locul limbii, care știa să blesteme cumplit la supărare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sa lucrare; „Trotz alledem”. S-a restabilit datorită îngrijirilor excepționale ce i s-au dat. După ce săvârși vindecarea, cetatea Vienei i-a dăruit vila din Kitzbühel, zidită din piatră albă, sclipitoare în diadema de căsuțe ce par suspendate ca niște colivii de mare preț la poalele muntelui Horn. Acolo, în inima Tirolului, a mai trăit el, să creeze încă douăzeci de ani și s-a stins în toamna despărțirii noastre. Mi-am amânat plecarea numai din pricina Matildei. - Ai să răcești, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
primit strânse, ușoara mușcătură a gurii mele dornice, și ceafa i-a scârțâit feciorelnic. În clipa aceea sub sânul ei micuț și pe deplin rotund, părea că o pasăre abia prinsă își izbea ciocul, înnebunită de spaimă, de zăbrelele unei colivii, cu sălbatic dor de ducă. Câteva zile mai târziu, ne-am despărțit. La gară, în fața vagonului cu care Bianca și Maria se înapoiau spre Triest, mă uitam neconsolat la amândouă, fără să le pot deosebi, așa cum ele salutau de plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]