1,232 matches
-
Tomulești", după noul sat de reședință, care a înglobat și satul Grăjdănești. În 1968, ele au trecut la județul Teleorman, iar comuna Tomulești a fost desființată și inclusă în comuna Toporu; satul Trestenicu a fost și el desființat atunci și comasat cu satul Tomulești. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Trei obiective din comuna Toporu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt
Comuna Toporu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300447_a_301776]
-
și apoi (după 1952) raionului Videle din regiunea București. Satul Zgâia a primit în 1964 denumirea de "Roată Mică". În 1968, comunele Roată și Cartojani au trecut la județul Ilfov; tot atunci, satele Roata-Moșteni și Roata-Cătunu au fost desființate și comasate cu satul Roată de Jos, iar comună a luat și ea numele de "Roată de Jos". În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. În comuna Roată de Jos se află biserică „Adormirea Maicii
Comuna Roata de Jos, Giurgiu () [Corola-website/Science/300443_a_301772]
-
din regiunea București. În această perioadă, comuna Dobreni-Câmpurelu a fost desființată, sătul Câmpurelu trecând la comună Colibași, iar satul Dobreni la comună Vărăști. În 1968, comuna Vărăști a revenit la județul Ilfov, reînființat; tot atunci, a fost desființat satul Obedeni, comasat cu satul Vărăști. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Este alcătuit dintr-o câmpie dispusă în terase: două cu lățimi cuprinse între 2-10 km, înregistrând către nord și nord - est, înălțimi de
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
Tâncăbești și Filitis. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Căciulați din regiunea București, iar în 1960 — în raionul Răcari al aceleiași regiuni. În 1968, a trecut din nou la județul Ilfov, mai multe comune fiind desființate și sate comasate pentru a obține structura actuală. În 1981, în urma unei reorganizări administrative a zonei, a fost inclusă în Sectorul Agricol Ilfov aflat în subordinea municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. În comuna Snagov se află ansamblul fostei mănăstiri Snagov
Comuna Snagov, Ilfov () [Corola-website/Science/300510_a_301839]
-
și era formată din satele reunite ale celor două comune. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul V.I. Lenin din orașul republican București, din care a făcut parte până în 1968. Treptat, satele Domnești-Sârbi, Domnești-Călțuna, Domnești-Sârbi și Olteni au fost comasate în satele Domneștii de Sus și Domneștii de Jos. Ultima astfel de etapă a dus în 1968 la comasarea satelor Cațichea (fost în comuna Ciorogârla), Ciutaci, Domneștii de Jos și Domneștii de Sus în satul Domnești; cu această ocazie, comuna
Comuna Domnești, Ilfov () [Corola-website/Science/300498_a_301827]
-
a fost inclusă în raionul V.I. Lenin al orașului republican București, din care a făcut parte până în 1968. Atunci, comunele Slobozia și Clinceni ajunseseră și ele să fie separate și cu această ocazie s-au reunit: satul Slobozia a fost comasat cu satul Clinceni, satul Ciurari cu satul Olteni (revenit comunei) iar comuna și-a luat numele de Clinceni, fiind inclusă în județul Ilfov, reînființat. În 1981, la o reorganizare administrativă a județelor din zonă, comuna Clinceni a fost transferată județului
Comuna Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/300495_a_301824]
-
comuna Cocioc a fost inclusă în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Răcari al regiunii București. În 1968, a redevenit parte din județul Ilfov, cu această ocazie comună fiind reorganizata. Astfel, satele Pârlita, Cocioc și Brătulești au fost comasate și incluse în satul Periș, care a devenit reședința comunei și a dat și numele acesteia. În 1981, comuna Periș a fost transferată la Sectorul Agricol Ilfov, o entitate aflată în subordinea municipiului București și devenită în 1997 județul Ilfov
Comuna Periș, Ilfov () [Corola-website/Science/300506_a_301835]
-
două sate atractive pe piața imobiliară și a avut loc o creștere demografică semnificativă. În 1950, satele Voluntari și Pipera au fost incluse în raionul 1 Mai al orașului republican București, din care au făcut parte până în 1968. Atunci, ele, comasate într-un singur sat, cu numele de Voluntari, au alcătuit o comună suburbană a municipiului București. În 1981, comuna a trecut în Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. În 2004, comuna Voluntari a
Voluntari () [Corola-website/Science/300514_a_301843]
-
avea 1102 locuitori ce trăiau în 260 de case; două biserici (la Ulița și Golești) și o școală mixtă cu 30-40 de elevi deschisă în 1830. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în aceeași plasă. Comunele Bălilești și Băjești fuseseră comasate, comuna rezultată, și denumită "Băjești" (deși avea reședința la Bălilești), având 2596 de locuitori în satele Băjești, Bălilești, Românești și Valea Mare. Comuna Golești era acum denumită "Poenița" și avea 1396 de locuitori în satele Poenița, Golești, Grigorenți, Priboaia și
Comuna Bălilești, Argeș () [Corola-website/Science/298738_a_300067]
-
1968, comunele Buhalnița și Hangu au revenit la județul Neamț, reînființat; tot atunci, comuna Buhalnița a fost desființată, satul ei de reședință trecând la comuna Hangu (alte sate ale ei trecând la orașul Bicaz), și au fost desființat satele Boboteni (comasat cu Audia) și Brădițel (comasat cu Buhalnița); satul Audia (reședința comunei) a luat acum denumirea de "Hangu", întrucât locuitorii fostului sat Hangu fuseseră strămutați aici. Două obiective din comuna Hangu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca
Comuna Hangu, Neamț () [Corola-website/Science/298743_a_300072]
-
au revenit la județul Neamț, reînființat; tot atunci, comuna Buhalnița a fost desființată, satul ei de reședință trecând la comuna Hangu (alte sate ale ei trecând la orașul Bicaz), și au fost desființat satele Boboteni (comasat cu Audia) și Brădițel (comasat cu Buhalnița); satul Audia (reședința comunei) a luat acum denumirea de "Hangu", întrucât locuitorii fostului sat Hangu fuseseră strămutați aici. Două obiective din comuna Hangu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monumente de interes local, ambele
Comuna Hangu, Neamț () [Corola-website/Science/298743_a_300072]
-
cazul în care numărul nu este încă găsit. Acest algoritm necesită, în medie, log("N") comparații, unde "N" este lungimea listei. Similar, algoritmul merge-sort sortează o listă nesortată prin împărțirea listei în jumătăți și sortarea acestora mai întâi, înainte de a comasa rezultatele. Algoritmii merge-sort necesită de obicei un timp cu . Baza logaritmului nu este specificată aici, pentru că schimbarea bazei ar modifica rezultatul s-numai printr-un factor constant, evoluția dependenței fiind cea de interes. Un factor constant este de obicei luată
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
Leonid Kravciuk al Ucrainei la 1991 în pădurea Białowieża pentru a declara oficial dizolvarea Uniunii Sovietice și formarea Comunității Statelor Independente. O constituție națională a fost adoptată în martie 1994, și în cadrul ei funcția de șef al guvernului a fost comasată cu cea de președinte al țării. Alegeri prezidențiale în două tururi de scrutin, la ( și 1994) l-au adus la conducerea țării pe necunoscutul până atunci Aleksandr Lukașenko. El a obținut 45% din voturi în primul tur și 80% în
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
Decretul 371 scria că "Academia Tehnică Militară are ca scop să formeze ofițeri ingineri cu o pregătire corespunzătoare specificului tehnic al diferitelor arme, necesar pentru încadrarea comandamentelor, unităților, formațiunilor și instituțiilor militare de specialitate." Ulterior, Academia Tehnică Militară a fost comasată cu Academia Militară. În 17 mai 1990, prin Hotărârea de Guvern nr. 550 s-a procedat la reorganizarea Academiei Militare și (re)înființarea Academiei Tehnice Militare ca "instituție de învățământ superior politehnic militar, cu sediul în municipiul București, subordonată Ministerului
Academia Tehnică Militară din București () [Corola-website/Science/306498_a_307827]
-
fresca de către zugravii Andrei cu fiul său Andrei, împreună cu Iovan și Chiriac. La începutul secolului XVIII mănăstirea adăpostea o școală unde se învăța și pictura de icoane. Mănăstirea funcționează până în 1778, când din ordinul împăratului Iosif al II-lea este comasată cu Mănăstirea Mesici de lângă Vârșeț, unde sunt duse și obiectele de valoare (cărți, icoane, obiecte de cult). În anul 1782 autoritățile austriece scot la licitație clădirile mănăstirii care sunt cumpărate de către Ioan Ostoici, un dregător bogat din Timișoara. Mănăstirea va
Mănăstirea Săraca () [Corola-website/Science/306703_a_308032]
-
cel mai mare clopot, ferestrele camerei clopotelor s-au dovedit a fi prea mici. Pentru a găzdui clopotul mare s-a luat decizia de a fi construită o clopotniță specială, autorul acesteia fiind arhitectul Luca Zaușkevici, în care a fost comasată funcția de clopotniță cu cea a porții de intrare. Clopotnița-poartă a obținut forma Arcului de triumf, amplasat la intrarea pe teritoriul scuarului catedralei din direcția Mitropoliei (distrusă în anii războiului). Este o construcție în spiritul stilului empire, particularitatea arcului din
Catedrala Mitropolitană din Chișinău () [Corola-website/Science/302592_a_303921]
-
pentru producția de filme de animație -păpuși, cartoane decupate- (Bob Călinescu, Olimp Vărășteanu). Pentru realizare de aparatură necesară atât studiourilor,cât și rețelei de difuzare a filmelor se înființează în anul 1950 "„Intreprinderea de Stat Tehnocin”", care din 1959 se comasează cu "„Industria Optică Română”". S-au produs "aparate de proiecție pentru film de 35 mm și 16 mm, instalații de sunet pentru săli, cât și reflectoare, travlinguri, rivalte pentru studiouri. Pentru început aparatele de proiecție pentru filmul de 16 mm
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
de lituanieni, dar este posibil ca cronicarul să-i fi asimilat pe aliații lui Ștefan ca lituanieni, deoarece alți cronicari nu amintesc de ei. Oastea Moldovei și puținele ajutoare care au sosit au ridicat taberele la Vaslui, alături de domn fiind comasați cca. 40.000 de luptători moldoveni, la care s-au adăugat cei 8.800 de oameni veniți în ajutor și beneficiind de cca. 20 de tunuri. Raportul de trupe era mult în favoarea otomanilor, astfel că Ștefan a adoptat o tactică
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
firma Beiersdorf. Materiile prime se aduceau în cea mai mare parte din Germania și se produceau aici creme și paste Nivea. Din 1936 se livrează emplastre, iar din 1938 și săpun. În iulie 1950, vechile fabrici Chlorodont și Beiersdorf sunt comasate în întreprinderea „Nivea”, căreia i se adaugă la 1 septembrie 1956 și fabrica Poiana. Directorul fabricii Beiersdorf, Vasilică Tarția, a fost torturat de autoritățile de represiune brașovene, după care a fost trimis în temniță la Aiud. Din cauză că, după război, firmei
Nivea Brașov () [Corola-website/Science/303877_a_305206]
-
de 78.000 de oameni, care urma să îndeplinească misiunea. La acea dată, soldați din Forța Imperială Australiană (AIF) și din Forța Expediționară Neozeelandeză (NZEF) erau încartiruiți în Egypt, unde primeau instrucție în vederea trimiterii în Franța. Acești soldați au fost comasați în Corpul de Armată Australian și Neozeelandez ("Australian and New Zealand Army Corps," ANZAC), care cuprindea Divizia 1 Australiană, formată din voluntari, și Divizia Noii Zeelande și Australiei, sub comanda general-locotenent William Birdwood. Trupele ANZAC, împreună cu Divizia 29 Britanică, Divizia
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Archibald Murray. Ele s-au alăturat Forței din Egipt și au devenit rezervă strategică pentru Imperiul Britanic, constând din 13 divizii de infanterie și de cavalerie cu 400.000 de oameni. În martie 1916, Murray a preluat comanda ambelor forțe, comasându-le în noua Forță Expediționară Egipteană (EEF), și reorganizând unitățile pentru a lupta în Europa, Egipt și în alte zone ale Orientului Mijlociu. În vreme ce ANZAC a fost desființat, AIF a fost extins cu trei noi divizii australiene și cu o
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de Grupul de Aerotransport. Aparatele de tip IAR 38 datorită motoarelor lor mai slabe nu puteau tracta planoarele încărcate la capacitatea lor utilă de 1100 kg, ci încărcate cu doar 500 kg. În anul 1944 aparatele IAR 39 au fost comasate în 9 escadrile de observație, iar aparatele IAR 37 au echipat escadrila de bombardament ușor. Toate au executat misiuni în zona frontului. După evenimentele din august 1944, două escadrile de observație a Grupului 2 de Observație a luat parte la
IAR 37 () [Corola-website/Science/312396_a_313725]
-
comunele au fost redesenate, nucleului inițial al comunei Boghești alipindu-i-se satele comunei Prisecani și satul Plăcințeni, ea căpătând alcătuirea actuală; comuna a fost transferată județului Vrancea; tot atunci, satele Bogheștii de Jos și Bogheștii de Sus au fost comasate și au format satul Boghești, iar satul Prisecani a înglobat și satul Valea cu Apă. Două obiective din comuna Boghești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca situri arheologice
Comuna Boghești, Vrancea () [Corola-website/Science/310931_a_312260]
-
în casele evreiești. Într-un raport din 29 iunie 1941 către ministrul Afacerilor Interne, Captaru menționa că până la ora 13 se aflau la Chestura de Poliție din Iași "„circa 3.500 suspecți în cea mai mare parte evrei”". „Suspecții” menționați, comasați în curtea Chesturii au fost împușcați „la grămadă” cu carabine, revolvere și o mitralieră de câtre jandarmi și polițiști. După masacrul săvârșit, în aceeași zi, circa 10 000 de evrei au fost adunați din case și de pe străzi de pichete
Dumitru Captaru () [Corola-website/Science/309642_a_310971]
-
a avut până în 1960, când raionul a fost desființat, și comuna a fost inclusă în raionul Răcari al aceleiași regiuni. În 1968, a devenit parte a nou-reînființatului județ Ilfov; cu această ocazie, satele Canela, Moara Săracă și Pășcani au fost comasate într-un singur sat, denumit "Moara Vlăsiei", și devenit reședința comunei, care a și luat numele acestuia. O nouă reorganizare administrativă a zonei, în 1981, a dus la plasarea comunei în Sectorul Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, sector devenit în
Comuna Moara Vlăsiei, Ilfov () [Corola-website/Science/310024_a_311353]