1,421 matches
-
ținându-se de mână. O rază de bucurie pentru localnici, în acești ani grei de război, a constituit prezența la Huși a lui George Enescu. Marele muzician revenea din Franța, dornic, în aceste clipe grele pentru omenire, să fie alături de compatrioți. Ca un adevărat ostaș al muzicii, George Enescu mărturisea: „Nu mi-am servit patria decât cu armele mele: pana, vioara și bagheta”. El hotărăște să străbată țara în lung și în lat, pentru a face cunoscută poporului muzica autentică. La
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
întâlnindu-l în Carlsbad, la amicul lui, d-rul Toepfer, acesta mi l-a prezentat și Nizami Pașa m-a întrebat de toate cunoștințele lui de la noi. Răspundeam ca unui străin pe care nu voiam să-l luminez asupra multora din compatrioții mei. Când însă, cu multă insistență, a voit să afle ce mai face d-na Marie-Nicole Darvari, îi zisei cam scurt: „Nu știu, nu o văd“. El se uită la mine lung și nu insistă, dar doctorul Toepfer, mai intim
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de adânci, că fiecare nu-și auzea decât inima sa bătându-se, și ținu cu glas mișcat următoarea cuvântare: "Această adunare, menită pentru a fi legislativă, se găsește întrunită astăzi numai spre alegera domnului țârei. Nu mă îndoiesc, iubiții mei compatrioți, că fiecare din dv. Prețuiește cât de importantă este această-operație și în cât grad viitorul țărei se află legat cu rezultatul ei. Mai înainte de a păși la lucrare, eu rog pe milostivul Dumnezeu ca să ne lumineze și să ne povățuiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca să ne lumineze și să ne povățuiască spre a nimeri cu ale noastre voturi pe acela din candidați carele mai mult merită încrederea obștească și a cărui legături cu țara închizeșluiesc 15 mai mult priincioasele 16 cugetări ale sale cătră compatrioți. Așadar, fieștecare, povățuit de al său cuget, îndeplinească chemarea sa cu depunerea votului pentru această alegere, care, potrivit cu înțălesul convenției, trebuie neapărat să ieie sfârșit în seanța 17 de astăzi". După pronunțarea acestor cuvinte, mitropolitul este aclamat de adunare cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată ura, iubind deopotrivă pe cei ce m-au iubit și pe cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației române. Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie întru ajutor!" Apoi, pănă a nu se scoborî domnul de la tribună, Mihail Kogălniceanu, privighitoarea Moldovei cum era numit pe atuncea, îl întâmpină la scara tribunei și rosti cu voace adînc emoționată următorul discurs: "Măria-ta! După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-mi îndeplinesc îndatoririle față de tine, fie ca justiția divină să prăbușească asupra capului meu toate trăsnetele dreptății ei; fie ca numele meu, moștenit de urmașii mei, să fie detestat; fie ca persoana mea să devină ținta blestemelor și ale anatemei compatrioților mei; și fie ca moartea mea să fie pedeapsa fără scăpare pentru păcatul meu, astfel ca să nu întinez puritatea Etairiei prin faptul că sînt membru al ei.7 Obiectivul de bază al societății era organizarea unei răscoale împotriva Imperiului Otoman
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Otero, care pomenește În memoriile ei despre bătrânețe, despre dragostele purtate În Bucureștiul nostru („foarte pitoresc oraș, cu multe biserici, cu străzi strâmte și cu grădini minu nate“) cu acel fericit necunoscut Nargilescu, cum și de palmele trase unui alt compatriot al nostru dubios, Guido Vasco. Fapt semnificativ: nici unul din banda lunatecă a boemei noastre melomane nu am frecventat, diprețuind-o chiar, sărmana și uitata operetă, În plină glorie și fast pe atunci, la parcul Oteteleșeanu, cu copacii săi bătrâni din spatele Palatului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
muntelui St. Genevișve, sub o lespede la baza primului zid de apărare al Parisului“. Traducătorul acestor senzațio nale palimpseste, regretând a nu fi avut norocul, ca atâția greci și bulgari, să fie descendent roman, se declara totuși fericit să dea compatrioților lui de origine latină satisfacția de a citi, cei dintâi, cuprinsul acestor scrisori, care completau cu Încă trei cele CXXIV ce posedăm de la filozoful stoic, preceptorul nefericit al lui Nerone. Textele lui F. Aderca, recitite acum, sunt Însă o adevărată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aceste fabrici furnizoare de plăceri. Una din cheltuielile inutile și nici măcar somptuoase din banii țării a fost și cea cu reprezentările noastre pe la congresele internaționale din străinătate. Am participat la două din aces tea și n-am văzut un singur compatriot să se fi relevat luând cu vântul sau producând vreo comunicare scrisă, așa, ca o simplă formalitate de birou. În schimb, la primul din dineurile prezi date de ministrul nostru, pe care Îl Însoțeam ca un fel de curte princiară
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
industrializarea accelerată cu accent pe industria grea, apoi curățirea Partidului bolșevic cu pedepsirea deviaționiștilor de stânga, ca și a celor de dreapta, execuțiile în masă, se șoptea pe la colțuri că Stalin ordonase omorârea câtorva milioane de oameni, de ruși, de compatrioți de-ai săi, iar alte cine știe câte milioane fuseseră trimiși în închisoare, în gulag, apoi războiul, rezistența eroică, apoi impunerea comunismului triumfător în Europa de Est, cortina de fier, războiul rece, apoi, spre sfârșit, îngenuncherea tuturor, și filozofi, și oameni de știință, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ediția a XXII-a din 2015 să apară și Opera noastră pe afișul Festivalului cu o prestigioasă prezență. Trebuie să consemnez, în cele ce urmează, și excelenta prezență în festival a numeroșilor oaspeți de seamă, fără a-i nesocoti pe compatrioții care ne fac mare cinste prin prezența lor. Dar când ai urmărit, după toate marile prezențe pe podium, și recitalul pianistului Evgeny Kissin în sala arhiplină a Ateneului Român, nu-Ți poți stăpâni trăirile fără să le comunici și celor
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
orchestre care nu a răspuns la solicitarea dirijorului Cristian Mandeal de a se ridica din nou să mulțumească publicului dezlănțuit în aplauze. Prin acest gest colectiv, select, obișnuit doar cu marii maeștri ai baghetei, se acorda un plus de apreciere compatriotului nostru, atât pentru interpretarea opusului enescian, cât și pentru magistrala tălmăcire a uneia dintre celei mai lungi, dificile și impunătoare creații aparținând compozitorului Gustav Mahler, Simfonia nr. 3 în re minor, cu participarea Corului Academic Radio, dirijor Dan Mihai Goia
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
frați dinaintea sa, s-a bucurat mereu, din firească dragoste părintească, de împlinirea dorințelor și cultivarea stăruitoare a preocupărilor sale. Părinții îl alintau cu numele de Jurjac. Dar iată câteva rânduri reproduse de un comentator străin, și nu de un compatriot, Bernard Gavoty, care a remarcat sclipirea confesiunii, demnă de admirație, consemnând-o: „Eram (...) un copil silitor și destul de conștient. La patru ani știam să citesc, să scriu, să adun și să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învățătura
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
mari personalități ale muzicii mondiale îl alătură fără rezerve lui Mozart pe George Enescu printre alți mari compozitori ai lumii. Și mai este adevărat că austriecii au avut ca timp două secole de la dispariția lui Mozart să-i deprindă pe compatrioți a-i acorda toate onorurile ce amintesc de geniul său. Dar credem că și noi am putea recupera din timpul pierdut și am putea măcar începe cu ediția a XXII-a din 2015, când ne-am putea întâlni cu numele
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
glia natală căreia i-a dăruit toată bogăția harului cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Chiar și B.N.R. ar putea să bată o medalie aniversară din cupru, poleită cu aur, cu ocazia celor 60 de ani de la dispariția ilustrului nostru compatriot. Marile societăți de turism ar putea organiza o călătorie evocatoare de aducere aminte pe traseul Sinaia-Tescani-Iași. Și prin toate locurile unde a stat Enescu, să se organizeze pe tot timpul anului, începând cu data de 4 mai, concerte camerale. Fabrica
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
despărțirea de marele nostru Enescu, mi-a creat o stare cu totul aparte. Mam gândit, așadar, să fac cunoscute aceste însemnări și altora din Țară, care nu au avut prilejul să citească ziarul ieșean. Amânarea exprimării unor gânduri folositoare multor compatrioți de bună credință mi s-a părut a fi prea îndepărtată sau, cine știe, poate că navea să mai fie niciodată, și atunci?!... De aceea, cred că nu pot lipsi din aceste rânduri nici cuvintele de mulțumire îndreptate spre cei
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
trăi în această viață pământească. Iată că este mare jale și-i tare dureros că astăzi deținutului politic, patriotul Ilie Ilașcu nu i s-a permis să vină astăzi să-și conducă mama pe ultimul drum.” Vasile Nedelciuc, deputat: „Stimați Compatrioți, Doamnelor și Domnilor! Sunt cuprins de adânci emoții, deși viața întreagă am vorbit mult în fața oamenilor, dar acum am emoții deosebite. Colegul nostru Ilie Ilașcu nu este aici alături de mama sa. știu că oamenii sunt mai bogați și mai săraci
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
luat după oameni, dacă nu cumva era mai cald înainte de venirea primilor emigranți. Nu e vorba despre discriminare, ci despre un soi de incompatibilitate afectivă de care e preferabil să nu pomenești. „O simți și mai intens - mi-a spus compatriotul, care a vrut să se însoare cu «englezoaia» - dacă ai de-a face cu autohtonii care se străduiesc, fiindcă așa e «politic și guvernamental corect», să nu trăiești senzația că ești în plus. Când mergeam sâmbăta, între orele 19:00
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
decât un imens bordei militar, părăsit de mult. Un depozit de muniții al armatei, care, cercetat de aproape, numai mister nu respira. Pe celălalt mal La Boston, am vrut să-i iau un interviu unui informatician care lucra pentru NASA. Compatriotul pusese la punct un program de prevenire a accidentelor la lansare. Pentru cei care-l cunoșteau, conta ca un mare român și, cu toate că plecase de numai zece ani din țară, unde fusese profesor la Politehnica din București, avea deja renumele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
restaurant ieftin din vecinătatea parcării, care a dorit să ne cunoască. Să te Întîlnești astfel cu cineva În Chile presupunea un anumit soi de ospitalitate, și niciunul dintre noi nu era În postura de a refuza o asemenea mană cerească. Compatriotul nostru părea profund contaminat de spiritul țării noastre vecine și, În consecință, era pulbere de beat. Trecuse ceva vreme de cînd nu mai mîncasem pește, iar vinul era delicios, și gazda noastră foarte curtenitoare... Oricum, am mîncat pe săturate, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o langustă uriașă ne făcea cu ochiul și, de pe patul său de salată verde, ne spunea din tot corpul: „Eu sînt din Insula Paștelui, unde vremea e perfectă, femeile sînt perfecte...“ Stăteam În ușă la Gioconda și așteptam să apară compatriotul nostru, care nu dădea semne că ar mai veni; proprietarul ne-a poftit Înăuntru, să nu mai stăm În soare, și am avut parte de una dintre mesele sale magnifice, cu pește prăjit și supă cu multă apă. N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
scrii la Cucuta, Santander del Norte, Colombia sau, foarte rapid, aici În Bogotá. MÎine mă duc să văd meciul dintre Millonarios și Real Madrid, pe cele mai ieftine locuri, deoarece e mai ușor să ajungi la un ministru decît la compatrioții noștri. Represiunea libertății individuale e mai mare aici decît În orice altă țară În care am fost pînă acum, polițiștii patrulează pe străzi Înarmați cu carabine și, la cîteva minute, Îți cer actele, pe care unii dintre ei le citesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de vârstă 12-16 ani, devenită cea mai dificilă din cauza unor adolescenți complet scăpați de sub controlul autoritații părinților. Olar sau vânzător de covoare, librar și paznic de discotecă. Am încercat să aștern pe hârtie tot ceea ce mii, sute de mii de compatrioți ai mei trăiesc după căderea comunismului și risipirea lor în lume în căutarea unei vieți mai bune. Jurnalul se derulează între anii 1998-2005, ani în care am fost student la Institutul European al Universitații din Geneva, funcționar al Ministerului Educației
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acesta răspunde: "Veghea îl întărește încă și mai mult". Cât de ciudat sună aceste sentințe seci, uscate ca niște curmale în soarele deșertului, în această societate a abundenței absolute și a consumului exagerat, dincolo de limitele decenței! Lucian Pintilie, iubitul meu compatriot bărbos, este medicul psihiatru al unui neam care nu vrea să se lase ajutat în nici un fel. După premiera filmului Terminus Paradis, Pintilie declară: "În nefericita mea țară, RĂUL s-a instaurat definitiv, inamovibil. Am încetat să comentez sau să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
9 septembrie 1999 Back to Romania. Întoarcerea în țară m-a făcut să mă gândesc că asist oarecum la "banalizarea răului", nu foarte departe de sensul pe care îl dă expresiei H. Arendt. "Răul" care a pus stăpânire pe sufletul compatrioților mei a încetat să mă intrige, nici măcar nu îmi sare în ochi. Nu mai sper nimic, dar nici nu sunt capabil să "disper". Sentimentul este parcă și mai intens la București, oraș-avorton al Balcanilor cu pretenții de salon parizian. De
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]