6,940 matches
-
norocul până la urmă, Mirelo, dacă la roboteală printre crătiți te pricepi mai bine decât la altele, și asta ai făcut când ți-a mers mai bine... Măcar de ar fi avut parte de bine și uita că tot ca la concentrați, câte zece ore pe zi, muncă pe brânci. Așa-i la patron, ce mai, te stoarce până dă sânge din tine, dar, deși acolo putea să mănânce oricât, acasă nu mai putea să ducă nici un colț de pâine. La o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu doar pe Mirela și pe nevastă-sa, ci încă trei-patru femei cu trei-patru rânduri de copii. Măcar că nu dispăruse peste noapte ca să-și trimită salariații la spălat closete, IMGB-ul fusese pentru Velicu cam ce fusese pentru Mirela cantina concentraților. I se tăiase de-acum și lui. Nu mai putea să fure fiare și nici salariul nu mai era ce fusese, și totuși nu era ăla care să se dea bătut. De bine, de rău, se descurca. Chiar ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Roșioara și celelalte, care nu mai pridideau s-o încurajeze și s-o ajute cu ce ar fi putut și ele... Ce mai, săritoare, n-ar fi avut cum să uite că și Mirela le făcuse cândva rație din rațiile concentraților. Le îndatoraseși, Mirelo, se simțeau obligate să-ți țină companie și să-ți țină curajul treaz, dându-ți ceva bani și câte ceva de mâncare și hăinuțe pentru ăla mic din ce le rămăsese de la ai lor și întrecându-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se căsătorească și se vor muta la el, în Palermo... O să scape din ghetourile astea jegoase, Getuțo, așa să-ți ajute Dumnezeu. Mirela s-ar fi bucurat din toată inima pentru ea. Din toate pe care le miluise din porțiile concentraților la Centrul Civic, doar Geta ce se mai îndura s-o bage-n seamă, până într-atât că i-l boteză pe Petrișor. Păi, nu te gândi, finuță, că trecuse și ea prin greutăți din astea, și uite c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Mugurel, ce vremuri, ce mai vremuri... De bine, de rău, acuma avea un pat, avea pe ce să pună capul, dar n-ar fi avut cum să uite că tot în vremurile alea cumpărase patul ăsta, din salariul de la cantina concentraților. Astea fuseseră vremurile, și bune și rele deopotrivă. Norocul ei că apucase să-și cumpere pat, mobilă, frigider și televizorul ăla alb-negru, că de-acum n-ar mai fi avut cu ce. Avea acum unde să doarmă, dar cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai bine și decât tine și decât oricine ce trebuie și ce nu trebuie. Retrăia parcă seara aia când se încurcase cu Velicu, tot în bucătăria asta și tot cu carne prăjită-n tigaie. Pulpa aia de porc din cantina concentraților, Mirelo, parc-a trecut o sută de ani de atunci. Nu umblai cu Moș Ajunul pe la prietene ca să-ți dea să mănânci, ba tocmai că tu le dădeai lor... Aburul și mirosul prăjelii tremurau în pâlpâiala lumânării pe pereți. Petrișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
paradă al unui nou model de armată. I-a făcut cu mâna și m-am refugiat În cel mai Îndepărtat colț al Încăperii. Rachel m-a salutat În treacăt cu capul, dar expresia de pe chip i-a rămas complet neschimbată, concentrată și serioasă. Era ca și când ne-am fi aflat Într-o seră - verde, umedă și plină de culori aprinse - cu deosebirea că nimeni nu le cere unor orhidee exotice să facă douăzeci de sărituri cu picioarele depărtate, pe fiecare parte. Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lipsit nimic, mă agățam de ei doi ca și cum ar fi fost mama și tatăl meu, care se întorseseră unul la celălalt, pentru că fusesem fetiță cuminte. Ani de zile nu îndrăznisem să mă gândesc la zilele acelea, iar acum dulceața lor concentrată mă sufocă, greața îmi invadează gâtul, cum fusese posibil ca degetele sale pasionate, care îi făceau băiță seară după seară, săpunindu-i corpușorul ei vesel, plin de lapte din cap și până-n tălpi, să o scape de pe terasă; mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt de superficiale, acum, când te-am văzut, îmi dau seama cât de mult am greșit, îmi întoarce spatele și începe să amestece culorile, o pânză uriașă îl așteaptă pe șevalet, iar el se apropie, apoi se depărtează de ea concentrat, schimbă pensulele plin de ardoare, în timp ce eu mă afund în fotoliu, rușinea mă părăsește încet-încet, asemenea unei amintiri urâte care își pierde dintr-odată importanța, îmi privesc coapsele albe, aproape transparente, obosite, le zâmbesc iertător, plină de generozitate față de timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
șoseaua îngustă, printre munții ascunși în norii ce coboară asupra noastră ostili și stranii la curbele cele mai strânse, lipsiți de tandrețea la care ne-am fi așteptat. Udi conduce cu mare dificultate, aproape atingând parbrizul cu capul, cu privirile concentrate, umerii i se mișcă necontenit dintr-o parte în alta, unul după altul, semnele de circulație se încing în fața noastră, asaltându-ne cu semne de exclamații agresive, iar dedesubtul nostru respiră cu dificultate o prăpastie adâncă, înfometată. O ploaie întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dimineți, al răsăritului care nu a fost, lumina albăstruie, răcoarea, părul Zoharei fluturându-i ușor pe umeri în timp ce alerga pe strada goală, și o întreb, cum te cheamă, iar ea șoptește, Yael, eu mă uit la ea cu aceeași privire concentrată cu care fusesem eu privită de dimineață, ascultă, Yael, nu trebuie să iei o decizie astăzi, mai ai la dispoziție cel puțin două luni, dar încearcă să îți schimbi atitudinea, încearcă să te gândești la ceea ce ți s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din bucătăria noastră, amestecându-se cu un peisaj pe care îl văzusem în ultimele săptămâni doar în imaginația mea, în care Udi amestecă în tigaie cu o lingură mare de lemn, de fiecare dată când gătește, întreaga lui siluetă este concentrată, stă într-un singur picior, pășește cu mare atenție, îmbrăcat doar în chiloți și un tricou albastru, rupt, sunt ani de zile de când îl bat la cap să îl arunce, dar nu vrea și, într-adevăr, îmbrăcat cu el arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi holbez ochii în mod intenționat, fără rușine, uimită de întunecimea aceea adâncă, din care țâșnește un izvor alb, și el se uită, hipnotizat, parcă nu ar fi văzut niciodată o femeie alăptând, chiar și Noga, toți trei o privim concentrați, fără rușine, ca la teatru, atunci când nu încercăm să ne ascundem privirile, ci, din contră, să le nuanțăm, iar ea stă pe scena de pe canapea asemenea unei amazoane, cu decolteul rochiei adunat, dezgolind un sân singuratic și ferm, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și la sendvișurile care îmi plăceau atât de mult, numai pentru a nu spori și mai mult temperatura trupului. Cum să mănânci pe o asemenea căldură, se plânge Udi, dar se învoiește să stea la masă cu noi, ne privește concentrat, cu fruntea încrețită, cum decojim oul, cum turnăm supă cu polonicul, adunând parcă noi și noi date la cercetarea despre lume pe care o face, Noga îl privește precaută de câte ori îi cere ajutor la lecții, eu, desigur, încerc să trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai tânăr. Mânuiau rachetele destul de bine, dar mie nu mi se părea că ar fi tenis ceea ce jucau ei. Mai degrabă puteam zice că sunt două persoane pe care le interesează cum reacționează mingea la loviturile lor. Păreau teribil de concentrați și își dădeau mingea de la unul la altul cu multă râvnă. Erau leoarcă de sudoare. Tânărul, ce se afla la capătul terenului dinspre noi, a văzut-o pe Reiko și s-a îndreptat spre ea. Au schimbat două-trei cuvinte, zâmbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rabinului din Arad? Ei, pe naiba! că aduc cu viitorul Meme Stoica de la Steaua mai auzisem, dar că aș semăna cu Brucan ori cu Ben Stiller era prea gogonată. - Nu domnișoară, sunt doar fiul imamului din Arad. Mă privea serioasă, concentrată și slabă, într-o geacă de pânză model blană de tigru și cu un coș proaspăt pe nas. Părea că studiază un parameci la microscop. A doua zi, s-a înființat la mine la masă, mi-a răscolit cărțile, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stânga... Formidabil! Aum! Ești tare, Fratele meu, tare de tot! Mai dă-mi odată, din poșirca aia! Aum sau Omkar, în cultura sanscrită, în Upanishade, este străvechiul nume al lui Dumnezeu. Este sintagma sinonimă Dumnezeirii dar este și o metaforă concentrată a tot ceea ce există, nașterea, viața și moartea Universului. La puțin timp după Big-Bang, când materia și energia coexistau încă, întrepătrunse, gazul protoplasmatic pur și perfect se extindea pretutindeni, curgând, practic, fără nici o frecare, comportându-se ca un lichid. Ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spun eu mai bine o știre extraordinară și senzațională. A adus-o adineaori șeful de cabinet de la Interne. E caldă... Zice că într-un orășel de la Dunăre, n-a vrut să comunice ce oraș, trebuie să fie Giurgiu, azi-dimineață rezerviștii concentrați s-au revoltat contra ofițerilor, pe doi i-au ucis, pe mai mulți i-au rănit foarte grav și apoi s-au risipit prin satele lor, luând și armele cu ei. Ai? Asta nu e glumă! Vă închipuiți ce panică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
își zise că nu trebuia adus în navă corpul lui Kane, Trebuia să-l lase în exterior, laolaltă cu creatura. Ash era primul răspunzător de prezenta lor la bordul lui Nostromo. Ea-l privi pe furiș pe ofițerul științific urmărind concentrat, informațiile, păstrând pe cele care-i conveneau, îndepărtându-le pe cele ale căror utilitate nu i se păreau evidente. Ash era într-adevăr ultimul membru al echipajului pe care l-ar fi crezut în stare de gesturi importante; și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de ovăz, le-am făcut identic cu băile la picioare contra bătăturilor. Am utilizat tot de trei ori, aceeași fiertură, de paie de ovăz, nu pentru economie, ci pentru că paiele se macerează în timp și apa devine o leșie foarte concentrată, cu putere de dizolvare (extragere) mărită. Regimul alimentar l-am îmbunătățit cu un castron de salată pe zi, preparat din cruditățile disponibile în luna februarie: morcov, pătrunjel, țelină, păstârnac, ridiche neagră, varză crudă albă, cu puțin oțet din vin și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
acest cadru, căruia îi este expresia și prin asta își justifică propria rațiune de a fi. Justificările filosofiei, pe care am încercat să le exemplificăm, dispar totuși, dacă ne punem într-o perspectivă pur pragmatică și funcționalistă. Pentru o mentalitate concentrată exclusiv pe rezultatul practic, și angajată să găsească doar soluții tehnice, problemele filosofice apar ca pseudoprobleme. Pentru o astfel de mentalitate, rațiunile întrebării filosofice ar trebui abandonate domeniului disfuncționalităților psihice, spațiului neliniștilor private, întrucât sunt rodul lipsei unei igiene mentale
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pe clapele pianinei cu incrustații prețioase, pe macrameuri și pe trupurile fixe ale babelor în mătăsuri verzi și roz, cu pielea în jurul nasului lucioasă și cu ochi de apă. Abia simțită, ca o horbotă, ar fi umflat odăile o fugă concentrată și calmă de Bach.) Tăceam și priveam icoanele încadrate în rame negre și putrede și mă gândeam ce monstru trebuie să fie (și aspectul bătrânicios pe care i-l descoperisem de mult, în vocea răgușită, trupul mic și osos, dinții
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe trunchiuri de copac, așteptau pitonul și anaconda. Intră în cutie și, cu un gest care m-a surprins, își lipi obrazul de trupul gros și solzos al șerpilor uriași. Luă capul triunghiular al anacondei în palme și îl privi concentrată. Chiar și de sticlă fiind, ochii roșii, limpezi, ai reptilei erau fascinanți. De data asta a trebuit s-o trag eu pe Gina mai departe, printre șerpii veninoși și crocodilii turtiți, cu burțile moi, tolăniți pe mari postamente de scândură
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pumnal cu mâner de piele, pe care le-a lăsat în grija lui Marcel. Tot timpul cât am discutat cu Egor, vărul meu a dat bătălii peste bătălii pe covorașul prețios. La început, discuția nu prea se închega. Egor întreba concentrat, cu o privire greu de definit, eu răspundeam scurt și timid. Da, îmi plăcea aici, la tanti Aura. Trebuia să stau cel puțin o săptămână, pentru că mămica... Iar când am tăcut amândoi, am scos din buzunar mica scoică-evantai și i-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oraș, strada avea deasupra un soare deja veștejit. O umbră albastră curgea dintr-o mașină a depanării parcată la vreo sută de metri de noi. Acolo, în mijlocul străzii pustii, așteptam acum poruncile reginei. Carmina, cu coronița aurie pe cap, privea concentrată mărgeaua sidefie. Iadeșul și ceasul dovediseră a avea mari puteri. Ce putea face oare perla din mână Carminei? Părea că nimic, după vreun sfert de oră în care ne-am străduit să inventăm ceva. Până la urmă însă, Regina Albastră îi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]