5,839 matches
-
scrisori de la scriitori celebri. L-am Întrebat: „Ai văzut scrisoarea pe care am primit-o? - Da, da, am văzut-o În corespondența de azi-dimineață“. A trebuit să scot eu Însumi scrisoarea din plic și s-o despăturesc pentru ca el să consimtă să arunce o privire: „Nu vrei să citești?“. O recitisem de cîteva ori și l-am văzut pe tata citind-o atît de rapid Încît m-am Întrebat dacă avusese timp s-o priceapă. A Împăturit-o la loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Doctorul Pervoiedov, de la Spitalul Obukhovski. Ne-a mai servit în această capacitate și înainte. Munca sa a fost întodeauna satisfăcătoare. ă Dar așa ceva nu este admisibil, comentă Liputin aspru, aruncând o privire înspre martorii oficiali. Domnii prezenți de față au consimțit să ne acorde timpul lor pentru scopul precis de a fi martori la această... procedură. Spusele acestuia fură întâmpinate cu asentiment de martorii oficiali. ă Sunt sigur că ei sunt mulțumiți să își îndeplinească datoria civică. ă Dar cum rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu tava, înghițind în sec. Io mi-am făcut datoria, se decise el și începu să înfulece din mâncare. Porfiri nici nu ceru să-i fie adus vinul. Luna dinaintea Cărciunului este o perioadă de post după calendarul ortodox. Dar consimți să-i fie adus un ibric de cafea neagră. și deși abia de se atinse de mâncare, Porfiri îl atenționă pe Zakhar când acesta voise să îi ia cafeaua. Acesta a fost tot dialogul pe care l-a avut toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sufletului lui Pavel Pavelovici Virginski prin testament sau prin orice alt document legal. Semnat înaintea martorilor: Constantin Chirilovici Govorov șurmat de semnătura lui Govorvț Alexei Spiridonovici Rataziaiev șurmat de semnătura lui Rataziaievț § ă Va să zică, v-ați întors, Mein Herr! Porfiri consimți fără a o privi pe Fraulei Keller în ochi. Îi simțea ironia fără a mai fi nevoit să se și uite la ea. ă și v-ați scos și frumoasa haină de blană de data asta! Nu vreți să serviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe Fraulei Keller în ochi. Îi simțea ironia fără a mai fi nevoit să se și uite la ea. ă și v-ați scos și frumoasa haină de blană de data asta! Nu vreți să serviți și puțină șampanie? Porfiri consimți din nou fără să vorbească. ă Poate că de data asta nu vă aflați aici în capacitate oficială? îl înțepă Fraulein Keller în timp ce îi servea băutura rece. ă A mai trecut Lilia Semenova pe aici de la ultima mea vizită? ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ăsta așa ceva pentru mine? ă Fiindcă îl aveați la mână. știați de homosexualitatea lui. Acuza de sodomie atrage după sine pedepse cum ar fi exilul, munca silnică și pierderea drepturilor civile. Bineînțeles că, în spatele ușilor închise și între adulți care consimt, interzicerea acestui act este greu de indeplinit. Acuzarea cu succes în asemenea cazuri este posibilă doar în urma unor denunțuri. L-ați amenințat cu așa ceva. ă și unde este el acum? A confirmat asta? Dacă a făcut-o, este un mincinos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
amintesc, recunoscu Dan volubil. — Cea mai mare parte a locuitorilor din New York era Împotriva războiului. Aproape nimeni de-aici nu credea cu adevărat În existența unor arme de distrugere În masă, vă amintiți? Dan făcu o scurtă pauză, după care consimți: — Mmm... da, Îmi amintesc. — Atunci cum se face că ambii senatori din New York au votat Împotriva alegătorilor, autorizând războiul? Întrebă Kitty cu o voce deodată puternică. Adică, suntem cu toții de acord că asta este cea mai bună democrație din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
repede cu ea, scutindu-mă de preliminarii obositoare, i-am propus să se mărite cu mine. Livia a făcut ochii mari. Nu se aștepta la așa ceva. Dar nu s-a arătat ofensată. Dimpotrivă, când și-a revenit din uimire, a consimțit imediat. Probabil, dintre prostiile pe care le-am făcut, aceasta e cea mai greu de explicat. Nimic nu mă împiedica să încerc s-o cuceresc pe Livia fără să mă complic cu o căsătorie. De aceea nici nu mai încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aici doar niște conjecturi. Deci Lorenza Îi ceruse s-o Însoțească cu mașina pe Coastă, unde trebuia să treacă pe la o prietenă să ia nu știu ce, un document, un act de notariat, o prostie ce putea fi expediată prin poștă. Belbo consimțise, străfulgerat de ideea de a petrece o duminică la mare cu ea. Ei se duseseră În locul respectiv, n-am reușit să Înțeleg exact unde, poate pe lângă Portofino. Descrierea lui Belbo era umorală, nu se Întrezăreau peisaje, ci excese, tensiuni, descurajări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
polonez este de a găsi desvoltarea și succesul departe de patrie. În Polonia nu e loc pentru dînșii. Se întîmplă azi același lucru cu acei cari au găsit glorie și răsunet în toată Europa K. Malevicz (Ministerul Cultelor n’a consimțit întoarcerii lui în Polonia), Marcussis, Halicka, Lypschitz, Kissling etc. Ceilalți se confundă în mulțimea adepților clasicismului, cezanismului, impresionismului moderat în grupul Rhytm. După 1922 tablourile și sculpturile formiștilor sînt cu totul rare în expozițiile Warșoviene. (...) Ei au explicat în public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vânăt de furie. Îl săgeta cu privirea pe Takamori, gata-gata să dea toată vina pe el. De fapt, mânia ei nu era pe de-a-ntregul nejustificată. Nenorocirile cu Gaston începuseră chiar din ziua sosirii. După ce au părăsit vaporul, Tomoe a consimțit să plătească taxiul, deși deloc încântată de faptul că trebuie să scoată iar o groază de bani din buzunar pentru acel vagabond care le-a picat pe cap. În taxi, Gaston s-a comportat ca un copil de trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
serviciu. Gaston lovea abătut pământul cu pantofii lui uzați. — Îmi pare rău că nu-l mai pot întâlni pe Takamori-san înainte de a pleca. — De ce nu vii cu mine acasă, astă-seară măcar? Ce zici? Tomoe incerca disperată să-l facă să consimtă. Stai și tu de vorbă cu el pe îndelete și dacă tot o să mai vrei să mergi la Yamagata, n-ai decât să pleci după o noapte de odihnă bună. Nu, nu e bine. De ce nu e bine? Pentru că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am spus, se uita mereu la degetele mele. Parcă îi părea rău că scap prea ușor. ― Galilei, te ascult cu un sentiment de fraternitate și cu un fel de sfială. Motivul ți-l voi explica mai târziu. Dar trebuie să consimți că frica e necesară Inchiziției mai mult decât orice instrument de tortură. Pe deasupra, ea lucrează igienic, fără sânge, fără țipete. Discret. La drept vorbind, Inchiziția nu e doar o instituție. Sau e mai mult decât o instituție. E ca o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ai putut jura pe Biblie ceva ce nu crezi. Ai zis: "În al șaptezecelea an al vieții mele, abjur, blestem și detest eroarea și erezia mișcării pămîntului". ― Exact. ― Și ai făcut-o în genunchi. ― Așa mi-au impus. ― Și ai consimțit. ― Nu mă puteam împotrivi. Mi-am dat seama că se umpluse paharul. Dar cum să înțelegeți asta voi care n-ați riscat nimic? Nu-mi iertați mie că mi-a fost frică. Trebuia, neapărat, să mă comport eroic pentru a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nu se întîlnesc nicăieri. ― Fiindcă nu există un singur adevăr. Fiecare are adevărul său. ― Tu vorbești mereu despre chiparoși, despre vară, despre lumină. Acesta e adevărul tău. Dar și cei care te judecă au adevărul lor. Le e greu să consimtă că nimic nu poate limita Inchiziția. ― Nu vrei să-mi spui și adevărul tău, dacă ai unul? ― Cumva, ți l-am sugerat. ― Uneori, am sentimentul că mă găsesc între două Inchiziții. Una care mi-a cerut să abjur, alta care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
decât a mea care va trebui s-o îndur". Așezată alături de acest orgoliu sfidător, umilința mea pare de-a dreptul jalnică. Ea cheamă doar disprețul, nu-i așa? ― Nu, Galilei. Tu ai preferat să trăiești. ― Nu m-am ferit să consimt că tot ce sper eu se leagă de partea din mine care a abjurat. ― Mă gândeam într-o zi că abjurarea ta a avut, în realitate, un tâlc mai grav decât afirmația că pământul se învîrtește. Inchiziția nu și-a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-mă, mi s-a îngăduit să locuiesc sub strictă supraveghere în casa ambasadorului Florenței. La primul interogatoriu, m-au întrebat dacă-mi recunosc vinovăția. Am zis că nu. Câteva zile mai târziu, tot sperând că lucrurile se vor aranja, am consimțit să mai îmblînzesc unele din textele mele. Nu s-au mulțumit, însă, cu asta. Când m-au chemat, după aceea, și am intrat în sală, am înțeles că erau deciși să mă arunce pe rug. Mă priveau cu o cruzime
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
asta pe înțepături. Era un ulei cu mireasmă de mentă, care alina usturimea. - Nu vrei să facem câte ceva? l-am întrebat. Se legăna pe picioare, încruntat, cu mâinile la spate. - Mâine, mi-a răspuns. - Bine și mâine, dar dis-de-dimineață, am consimțit. A vrut să mă răsplătească pentru docilitate, cel puțin în felul în care concepea el recunoștința. - Azi încep eu să te-nvăț, m-a anunțat. Și, dacă faci față, îți arăt ceva. Am ieșit afară și m-a obligat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
într-acolo mergeți. De ce n-ați luat-o pe drumul mare? De ce v-ați deghizat? Gundo s-a întors încruntat spre el, repezindu-l: - Băiete, lucrurile astea nu te privesc! Am adăugat: - Longobarzii nu sunt bine primiți la Ravenna. A consimțit nepăsător, spunând: - Nu toți. Am văzut câțiva trecând printr-un sat din apropiere de Adria. Escortau un bărbat înalt, un roman îmbrăcat în negru și cu o față care te-ngrozea. - Andras! am izbucnit eu. - Trădătorii! mi-a ținut isonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urmelor, de ce nu? Așa, ca să se mai relaxeze. Altfel creierul său ar continua să rumege acele idei - iar gândurile, astăzi, păreau să aibă o consistență solidă, tinzând să devină aproape contondente. Dacă va putea, prietena mea va veni pe la două, consimți. — Pe ce nume să o Înscriu? — Riva, spuse Maja. Acesta fusese timp de mai bine de un sfert de secol numele ei de domnișoară, Înainte să devină doamna Fioravanti. Traversă salonul ca o somnambulă și se Întoarse la locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
definitivă, și Îi păru că era conștientă de asta pentru prima dată conștientă de asta. — Vreți să vedeți camera de oaspeți - sau camera copiilor? Întrebă agentul. Aris o fixa cu o privire dureroasă, ca și cum tocmai l-ar fi castrat. — Desigur, consimți Maja. Agentul aruncă o privire neliniștită spre tânăr. Voia să Încheie vizita cât mai repede. Pe la 2.15 avea o altă programare. Aris era șocat. Maja Îi dăduse o veste atât de importantă cu o asemenea lipsă de responsabilitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să doarmă până târziu - apoi, la lumina zilei, umbrele dispar. Și totul revine la normal. Deoarece Camilla nu voia să-l lase să plece În camera lui, iar el era chircit și Îl dureau toate și voia să fie iertat, consimți să se Întindă pe pătuțul ei - care scârțâi sub greutatea lui. Camilla se adună la pieptul lui. Câteva clipe Îi păru că ea rămăsese cu urechea lipită de bluza lui, ascultând sunetele misterioase ale gazelor sale intestinale. Un joc care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
e cea care are ochi pentru oraș, nu eu, bărbate. Întreab-o pe nevasta ta. Vorbele mamei mele aveau gustul amar al fierii. Mă întreb dacă s-a gândit vreun pic la mine atunci. O fi chinuit-o întrebarea dacă am consimțit sau am țipat, o fi tânjit să afle dacă plângeam sau înfloream? Dar din vorbele ei nu răzbătea decât pierderea unei fete, dusă în oraș unde avea să stea cu alte femei, să le învețe obiceiurile și să le uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
gîndești și ai dreptate. Era tare stupid să vreau să-ți forțez mîna. - Ascultă, Christian... - Lasă-mă să vorbesc, de acord? Trase adînc aer În piept. - Nu vreau să te simți legată de vreun jurămînt, Marie. Te vreau liberă și consimțind din toată inima. Acum treizeci de ani, ți-am făgăduit că dacă m-aș căsători Într-o zi, ar fi cu tine, și cu nimeni altcineva. Făgăduiala asta ți-o reînnoiesc. Scoase cutioara cu verighetele și i-o Întinse. - Păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea. — Ecuații diferențiale”, răspunse el cu răceală. Janine Își pusese În gând să discute despre viața lui, să-l invite la ea În vacanță; era clar, nu se putea. Se mulțumi să-i anunțe viitoarea vizită a fratelui său; el consimți. Trecuse aproape o oră, tăcerile se prelungeau, când vocea Annabellei răsună În grădină. Michel se repezi la fereastră, o chemă Înăuntru. În clipa În care intra pe poarta grădinii, Janine Îi aruncă o privire. „E drăguță, prietena ta...”, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]