2,124 matches
-
și să împărți lumina ca un cristal... O sumă de întrebări stupide, fără nici o legătură cu filozofia, îmi treceau atunci prin cap. Nu-mi luasem nici o carte cu mine și gândeam, la întîmplare, tot ce-mi plăcea, tot ce mă consola. Tăcând întruna, vorbeam foarte mult cu oameni pe care îi închipuiam eu, toți semănând eu mine, dar mult mai profunzi, mai bărbați, mai liberi. Tânjeam după libertate cum niciodată cred că n-a tânjit un prizonier. Mă simțeam atât de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
moară, adaogă J., superstițios. Dar a făcut un lucru netrebnic. S-a dat vânzătorului de fructe... Îmi venea să urlu, să râd. Simțeam că, dacă nu mă apuc bine de masă, îmi pierd cunoștința. J. observă schimbarea mea și mă consolează. ― A fost o lovitură grea pentru noi toți. Maica e aproape nebună de durere. Maitreyi a plecat la Midnapur, să nască, chipurile în taină, dar toată lumea a aflat. Au încercat să cumpere pe nemernicul acela, dar acum sunt în proces
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
glasul. Am înțeles și noi, s-a înțeles și sus, apoi și mai sus... S-a înțeles asta demult. Nu există în toată țara și nici n-ar putea exista o tipografie capabilă să furnizeze asemenea ediții apocrife. Deci, ne consolăm măcar cu această ipoteză: că exemplarele apocrife ar putea fi tipărite la una din ambasadele din Capitală. Una din ambasadele țărilor prietene... sau mai puțin prietene, adăugă încercînd să zâmbească. Dar este doar o ipoteză... - Și totuși, îndrăzni Năstase, cerneala
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
general, și Ieronim începuse să așeze lucrurile în ladă, grăbit și totuși concentrat, cu mare grijă. - Dumitale ți se potrivește de minune, șoptise Vladimir. Parcă e turnată. Dar pe mine atârnă ca pe un pui de bogdaproste... - Ține cald, îl consolase Ieronim. E ca un palton căptușit cu lână. - Dar uite cum atîrnă! Îmi ajunge aproape de genunchi. Și ia te uită la mâneci, adăugă, întinzînd brațul. - Ți-am spus: ține cald. O scoți după ce coborâm în salon. E mai ușor s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
meditativă, la acceptarea deplină a furtunii spirituale ca formă ce preia altitudinea marilor înălțimi sufletești pentru a dărui semenilor splendorile unei frumuseți izbăvitoare. Cu generalizarea acestei izbăviri, cu extensia ei resurecționară mundanul cotidian de zi cu zi nu se poate consola. În acest sens, chipul boem al artistului aduce neliniște banalului social care dorește ca furtuna de spirit a unei entități individuale să nu aducă cutremurare și înălțare generală, extaz al purificării de materialitatea pragmaticului. Asemeni iubirii insuflate de tandrețea Erosului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
întreagă în care ai fost tracasat, măcar acum să poți și tu să respiri. Și, în genere, trebuie să înveți să iei din fiecare lucru doar avantajele. Iată, cât de greu îi este fără Tudor - oh, cât de greu ! -, se consolează spunându-și că avantajele sunt mari. S-a putut vedea de ce este el în stare singur : că este în stare să-și facă o situație, un rost, pentru că nici în Occident nu este atât de ușor cum cred unii și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ta să ți-l ștergi din minte. La urma urmei, memoria unui bărbat, ca și a unei femei ce a trecut, cât de cât, prin viață, trebuiește să fie un cimitir de asemenea fapte - mai mari sau mai mici - inavuabile. Consolându-te singur, mergi, învârtind mai departe bastonul. Căldura și neliniștea, laolaltă, te-au grizat, ți-au dat o ușoară exaltare, ca un alcool. Iată și poarta cu bolta de trandafiri roșii, agățători ; în creștet, mai departe, apăsarea fierbinte a soarelui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai spus, foarte bine fac că mă îndoiesc de ele. Așa și trebuiește, știut este că simțurile te înșală. De altminterea, ca și rațiunea. Important este numai peronul gol. Nici urmă de Marie Liliane, dar nici (îmi spun ca să mă consolez) vreun mosafir care să mă inoportuneze. De la peron, privirea îmi alunecă firesc spre grădină și deodată fac ochii mari, apoi mă strâmb, nemulțumit. Cum ? ! Da, este chiar ea, chiar Sophie, cu toate că abia am recunoscut-o ! Parcă s-ar fi travestit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-mă, a determinat-o să uite pe loc amănuntul. Deși fusesem atât de tulburat, nu cred că le-am uitat în trăsură, ci că mi le-a șterpelit acel ajutor al birjarului, pripășit în câmp. M-am silit să o consolez pe Sophie, căreia îi părea rău de bastonul cu măciulie de corn. După ce ea a plecat, am început să scriu în jurnal, atât de amănunțit ca niciodată. Teama de cele ce voi ajunge să le povestesc la sfârșit m-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Geblescu ! Toate femeile erau fascinate ! Dar mai ales tante Margot, care pentru el a renunțat la afecțiunea statornică a domnului Ialomițeanu. El a fost teribil de afectat când i-a cerut mâna și a fost refuzat ! Nu s a mai consolat niciodată ! Altfel știau să iubească bărbații de altădată ! Iubeau o singură femeie până la moarte ! Bineînțeles că mai aveau și viața lor de bărbați, și cunoștințe la Café chantant, și flirturi prin saloane, uneori făceau și un mariaj, dar dacă își
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un om atât de inteligent ca el nu putea să nu-și dea seama că fusese o mică criză de gelozie, din pricina lui !... Sperând că probabil așa va da mai puțină amploare inci dentului, se învârtea în jurul lui Muti, o consola, o aproba... Da, trebuie pedepsită... da, îi răspundea, și arunca priviri atât de disperate în jur, de parcă el ar fi fost vinovatul ! Ce abandonată mi s-a părut că sunt ! Și ce rușine de neșters se abătuse pe capul meu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe Țuțu dincolo, cum îl știe Ivona pe Tudor ! Să-l văd o dată pe an, o dată la doi ani, să tremur mereu că primesc, că nu primesc viza ! Ivona, îi tot explic eu, este o femeie modernă ! Ea s-a consolat cu gândul că lui Tudor îi este acolo mai bine decât i-ar fi aici... S-a consolat cu situația lui de acolo, despre care nu prea știu amănunte, decât câte ceva de la Niki, pentru că dintre ei doi el este cel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ani, să tremur mereu că primesc, că nu primesc viza ! Ivona, îi tot explic eu, este o femeie modernă ! Ea s-a consolat cu gândul că lui Tudor îi este acolo mai bine decât i-ar fi aici... S-a consolat cu situația lui de acolo, despre care nu prea știu amănunte, decât câte ceva de la Niki, pentru că dintre ei doi el este cel vorbăreț. Dar presupun că este o situație bună, pe care, oricum, n ar fi avut-o aici... Eu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și atunci eu îi spun : nu uita că Ivona e o fată inteligentă ! Ea și-a avut întotdeauna viața ei, nu s-a aservit ca noi doar familiei ! Cu vremea, dacă ar fi Țuțu plecat, după un timp te-ai consola și tu ! Eu ? se repede Clemența. Eu, care i-am amânat armata, eu, care l-am chemat din concediu cu telegramă ? Nicio săptămână n-am putut să stau fără el ! Și aici, dragă Ivona, ca să vezi cât de prost mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Apoi Întunericul Îl absoarbe de tot. Cineva zice ceva, dar probabil că vorbește În somn. Speranța unui loc pe lista de permisii era și așa foarte mică; așa cum arată acum situația, jumătate din ceva foarte neînsemnat Înseamnă aproape nimic. Mă consolez cu gîndul că pînă la prima permisie mai e timp, poate se Întîmplă un miracol. După Congres, care e peste cîteva zile, ar trebui să facem trageri de zi În poligonul unității, aflat la capătul estic al pistei. După care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vizita, deși nu petrecuse niciodată noaptea la ea („Dac-aș petrece o noapte cu tine, dimineața te-aș urâ“, îi spunea). Diane încercă să se convingă că nu mai era o prostituată de rând, acum era metresa lui George. O consola chiar și expresia „femeie întreținută“. Dar în inima ei știa că nu era metresa lui George. Nu așa stăteau lucrurile între ei. Era doar o prostituată rezervată pentru el, ca o masă rezervată. Diane mai știa că George trece drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se învârtea acum George era presărat nu numai cu îmbrăcămintea Dianei, cu „corsetele“ ei și cu alte articole vestimentare pe care le călca în picioare, ci și cu alte bunuri ale ei, mici obiecte pe care le cumpăra ca să se consoleze: taburete, coșulețe, plante, un elefant din piele, un suport de umbrele din porțelan galben, plin cu bastoane, un stelaj pentru revistele ei jerpelite, lucruri care ocupau spațiile dintre mobilele mai mari. Printre acestea din urmă se afla o pianină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o metodistă, a trecut și el la creștinism și a pierdut orice urmă de preocupare politică - de altfel niciodată nu manifestase prea mult interes. Era electrician de meserie și, de multe ori, rămăsese șomer. Bunicul trăise îndeajuns încât să se consoleze cu gândul că, cel puțin, nepotul era o persoană cu totul remarcabilă. John Robert, unic copil la părinți, a urmat o școală elementară din Ennistone (azi, din păcate, defunctă), apoi a plecat la Oxford. După absolvirea colegiului, și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fiecare dată un roman.) May Blackett, energica văduvă, mamă a celor trei frați, cumpărase Maryville, casa de la mare, pe care Alex o vânduse în chip atât de meschin. — Jeremy trebuie să fie pe aici, sau măcar Sylvia ori Sarah, se consolă Gabriel. — De ce naiba nu ai grijă de lucrurile tale? Îmi pare rău... Era sâmbătă dimineața. Sâmbătă toată lumea se duce la Băi. (Și eu mă aflam acolo în acea sâmbătă.) Era o dimineață înghețată și peste Baia Exterioară plana un baldachin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cei puternici reduși la slăbiciune și pe cei trufași înjosiți, transformându-i, astfel, în prada lui. Era ceea ce Brian considera a fi aspectul de vampir din caracterul preotului. Stellei îi făcea silă ideea că părintele Bernard ar dori „să o consoleze“ și că, probabil, Gabriel îl chemase în acest scop. Părintele Bernard o măsură pe Stella cu ochii lui binevoitori, dar inchizitori, căprui-deschis, și își netezi pletele feciorelnice, castanii. Îi înțelegea perfect atitudinea față de el. Vizita lui, motivată de curiozitate, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Sunt o femeie proastă, își spuse Gabriel, și Brian mă condamnă că am pierdut-o pe Stella, ca și cum eu aș fi făcut vreo greșeală, ca și cum i-am deschis dinadins ușa și am lăsat-o să fugă! Nu reușeam s-o consolez pe Stella. E atât de dură și tăcută și superioară! Este exact opusul meu. Dar ar fi trebuit să mă descurc mai bine, n-am îngrijit-o cum trebuie, și unde o fi acum, s-o fi omorât? O fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înnebunitoare, penibile, dezastruoase scene, în care erau implicați George, Rozanov și el însuși. Dacă Rozanov îi cerea să-i comunice lui George că nu vrea să-l mai vadă niciodată? Sau poate că Rozanov dorea ca el (Tom) să-l consoleze pe George și să-i ceară să nu se mâhnească prea mult pentru că el (Rozanov) era prea ocupat ca să-l mai poată întâlni vreodată? (Tom își putea imagina cum ar fi primit George asemenea solie.) Poate că Rozanov îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dar, pe de altă parte, nu era întocmai ce-și dorea el pentru Hattie? Totuși, când înceta să-și înșire toate aceste argumente, ce stranii fantezii îi traversau mintea! Tom mort sau fugit de acasă, și John Robert nevoit să consoleze o Hattie acum acoperită și justificată de văduvie. Ar suporta s-o vadă în casa soțului ei? Și ce rol de clovn bătrân îi era repartizat lui? Se putea el concepe bine-primit de cei doi tineri? Dacă era în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de gândul sinuciderii. Își imaginase diverse feluri de a muri în prezența lui John Robert, ba chiar o înscenare a morții în așa fel încât John Robert să fie acuzat că-l asasinase. Dar toate asemenea fantezii nu-l puteau consola, pentru că implicau ideea unei morți reale; or George se cutremura și se ferea cât putea de ideea morții. Vărsase și lacrimi. Apoi, un lung răstimp, zăcuse nemișcat pe canapeaua lui din Druidsdale. Mototolise scrisoarea lui John Robert și o aruncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de pudic, de discret. Îi ofensase toate aceste trăsături și nu putea fi iertată. În momentele mai optimiste (la începutul dimineții), se gândise că s-ar putea, de dragul lui Hattie, să fie totuși tolerată. În momentele pesimiste, încercase să se consoleze pe cât îi sta în putință cu gândul că, în orice caz, John Robert - chiar dacă nu i-ar fi vorbit ea - hotărâse sau se prefăcuse a fi convins că Pearl e „coruptă“, „o persoană nepotrivită“ și așa mai departe. „A hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]