1,422 matches
-
o aude pe Lisa: ―... dacă ești blondă, nu înseamnă că automat nu mai ești o ratată. În zilele de demult, Jemima s-ar fi dus în camera ei și s-ar fi pus pe mâncat un pachet de biscuiți de consolare, dar lucrurile s-au schimbat acum. Jemima poate vedea invidia din spatele comentariilor răutăcioase. Scârbele, își spune ea repede, înainte să apuce să se supere. Ele nu contează. Intră în bucătărie să-și sune mama. ― Mamă? Bună, eu sunt. ― Bună! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se așezase. Știu că unii dintre voi mi-au mai auzit povestea, dar femeia care trebuia să vină astă-seară a avut o cădere marți și a murit. Am paralizat de uimire și m-am uitat repede împrejur în căutarea unei consolări. Neil m-a privit îngrijorat. —Ești bine? m-a întrebat el. Am fost surprinsă să descopăr că nu mai părea furios. Și nu numai atât: nici eu nu-l mai uram. Am clătinat din cap recunoscătoare. Inima nu mai încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că nu avea nici un rost să mă gândesc la asta, fiindcă nu poți schimba trecutul. Cel mai bun lucru pe care-l puteam face era să accept situația prezentă. Și chiar dacă nu câștigasem marele premiu, tot aveam niște premii de consolare cu care să plec acasă. Nu descoperisem că mă iubise cândva? Nu mă iertase? Nu mă comportasem ca un adult responsabil? Nu ne despărțiserăm prieteni? Tristețea care-mi umplea sufletul era durere, dar și o formă de vindecare. Mă întorsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
parter. Trecuseră două săptămâni de când îl văzusem pe Luke și așteptam încă în van ca durerea din inimă să mi se risipească. Era foarte dificil să fii un adult matur. Dar în toată agonia aia găsisem și o fărâmă de consolare. Poate că toată experiența asta avea să mă facă mai puternică. Uneori credeam în chestia asta. Cam două secunde pe zi. în restul timpului, plângeam de-mi sărea cămașa de pe mine, convinsă fiind că n-o să scap niciodată de durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
singur în stăpânire anul ăsta, va trebui să împart cu P. și romanul meu, „felia de viață“, cum ar fi spus Zola, devenit brusc naturalist odată cu înaintarea în vârstă. Pregătește-te să auzi tot mai mult despre cazul Portiei, cu consolarea că ea nu mai putea să-mi invadeze decât parazitar schema gata construită a romanului. Un an de zile am încercat, scriind, să-mi apropii femeile, cu ea văd că n-a mers. Probabil persoana ei era prea copleșitoare, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de acolo În următoarele ore, chiar dacă asta ar fi Însemnat să nu mănânc nimic la prânz. M-am Întins pe pat. Liniște, aveam nevoie de liniște. Lucrul pozitiv era că scăpasem din Încurcătură și că smulsesem, cu această poveste lacrimogenă, consolările unui tip frumos. Din păcate, urma În schimb să-mi petrec o mulțime de timp În camera aceea nenorocită a unui copil răutăcios. Iar acest copil era, printr-o coincidență nefericită, fratele meu. Desigur, nu puteam schimba nimic din toate
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mai bine la ei, erau plini de găurele mici, de la genunchi în jos. Probabil că, în drum spre gară sau de la gară la cămin intrase într-o baltă cu acizi, altă explicație n-am găsit. A fost tare nefericită. Singura consolare putea fi o privire spre blugii mei. Horor. Cool. Pufinas, zicem, și ne apucă râsul. Să ai costum de baie Pufinas nu era de ici, de colo. Făcuserăm o coadă de ore în șir, dar ce să-i faci, urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
târziu, într-o seară, m-a vizitat Stroeve, am știut că a venit să-mi spună că e moartă. Era absolut sfârșit. Abia acum își pierduse total volubilitatea și a căzut istovit pe canapea. Am simțit că nici un cuvânt de consolare nu slujește la nimic și l-am lăsat să zacă acolo în tăcere. M-am temut că o să-i par un om fără inimă dacă citesc, așa că am stat la fereastră fumându-mi pipa până când a fost el dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cărei cinism profund mă făcu să tresar: — O femeie îi poate ierta unui bărbat răul pe care i-l face, dar niciodată nu-i va ierta sacrificiile făcute de dragul ei. — În orice caz, pentru tine trebuie să fie o mare consolare să știi că nu riști câtuși de puțin să-ți atragi resentimentele femeilor cu care vii în contact, i-am replicat. Pe buzele lui apăru un ușor zâmbet. Întotdeauna ești gata să-ți jertfești principiile pentru o replică de efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
culori după multe tablouri celebre ale lui Strickland, distribuite de un editor berlinez cu multă inițiativă. — Văd că te uiți la tablourile mele, zise ea urmărindu-mi privirea. N-am posibilitatea să pun mâna pe originale, dar e o mare consolare că le am măcar pe acestea. Mi le-a trimis chiar editorul. Sunt o mare mângâiere pentru mine. — Trebuie să fie o încântare să trăiești în mijlocul lor, zise dl Van Busche Taylor. — Da, sunt fundamental decorative! — Asta e și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rigorile legii cu prețul atâtor jertfe. Alexa mi-a destăinuit cum ți-ai riscat situația pentru a-ți respecta cuvântul pe care mi-l dădusei. Câteodată această revărsare de generozitate mă revolta. Mai precis: mă durea. Găseam însă repede o consolare. Îmi spuneam: de ce face el toate astea? De ce nu mă ignorează ca pe o străină de care nu-l mai leagă nimic? Nu, nu-i sânt încă străină, el tot mă iubește. Dacă nu m-ar iubi, tot ceea ce ar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să informeze poliția. Acolo, pe motiv că ar denigra țara și stațiunea balneară, plutonierul Kázmér l-a bătut trei ore la rând, în stilul lui temeinic, apoi a predat restul lui Hárász Árpád cel bătrân, ca să continue educația acasă. Singura consolare a lui Igor a fost că, pe noua hartă, strada lui a apărut cu numele de Intrarea Mendelssohn. — Și cum s-a chemat inițial? l-am întrebat eu. — Uite, nici pe Dumnezeu nu știm cum îl cheamă. De ce am ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
baloane colorate. Unii au rămas, bineînțeles, acasă și n-au auzit explozia decât la radio, apoi au privit de la fereastră bolta cerească fecundată de deasupra lor. Aceștia nu era neștiutori, ci niște oameni care știau totul altfel. Care-și găseau consolarea în faptul că și așa era lună nouă și că era înconjurară de nori imposibil de străpuns. — Rătăceam prin nava spațială - a povestit el - din cabină în cabină, de la un aparat la altul și patruzeci de zile n-am închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un dram pe culmea semeață a izbânzii alături de el, ca apoi să cazi vertiginos în hăul fără fund al eșecului, fiind trădat și răpus în suflet. Iar și asta este tot o culme, dar a disperării! Iar aceasta este o consolare cu care puțini se împacă pe deplin, căci cei mai mulți sfârșesc nemângâiați și, de multe ori, fără pace. Bagă de seamă! Roua acestor infinite absurdități, numite speranțe, pare bună la început, dar este otrăvitoare în esență. Iar veninul ei lucrează repede
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe punte. Uitîndu-mă la luminile care ard, insomniace, în depărtare, pe țărm, îmi amintesc ce zicea Cioran, că trebuie să distrugem, cu sistem, Orientul din noi. Poate că Orientul ne-a învățat să ne folosim inteligența pentru a ne găsi consolări și când ele sunt dăunătoare pe termen lung. Poate că tot Orientul ne-a dat viziunea pasivă asupra vieții. Și, fără îndoială, unele apucături n-ar strica să le pierdem, ori să ni le reprimăm. Am micșora distanța dintre bășcălie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bun", de fapt indelicatețe. Mult am arătat-o, sărmana! Am dat examene, am făcut excursii, am discutat, a trecut multă vreme în felul acesta; am simțit emoții mari și, mereu cu ea, a trebuit să i le împărtășesc. Căutam deseori consolarea în ființa ei; uneori lăcrimam, alteori mă exaltam în fața vreunui apus de soare. În ce fel aș putea descrie această viață cu mici obiceiuri zilnice și alteori cu surprize vaste! Cum nu mai făceam planuri de elaborare, nu mai aveam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca și la Irina, ceva strident în ele. Așa va fi Irina bătrînă! Ce satisfacție am avut! Simțeam că descoperirea asta are să mă bucure întotdeauna, chiar când totul îmi va fi egal. Aveam o răzbunare pentru a mă potoli puțin. Consolare imbecilă, îmi dădeam seama, dar mă bucuram totuși... Sunt talente speciale ca să pricepi o operă literară, o bucată muzicală, o statuie sau un copac, oricât ar părea că aceste lucruri sunt la îndemîna oricui. Într-adevăr, deși fiecare mărturisește fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prea grăbiți, prea dornici de plimbare ca să-l așteptăm să plece, și domnul Cornea sta cu răbdare, mânca încet, ca un om care nu mai prețuia timpul. Eram prea bine dispuși ca să fim triști și să-i spunem cuvinte de consolare. Am fi fost comici, hipocriți, și - cine știe? - ne-ar fi cuprins un râs nervos și ridicol în momentul acela. Am iesit și am vorbit cu el ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, ne-am arătat mai veseli ca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
uz de pachetele aduse de primul candidat. Și Garabet adăuga, consolîndu-se: "Dar cel puțin tot eu am jucat cu ea cel dintîi!" Ce mult s-a râs și am râs de aceasta reflexie! Ca și cum noi nu ne-am face zilnic consolări similare și uneori pentru motive și mai importante! După ce-ți îngropi pe cine ai mai scump, îți mărturisești satisfacția: "slujba a fost impozantă!" Și apoi o bucată de vreme pornești spre cimitir cu buchețelul de flori... S-a deschis
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
galbenă (mîna mai ales m-ar înspăi-mînta), văzând pe alții țipând, sau măcar văzând mormântul proaspăt, aducător de amintiri, înainte de a mă fi deprins cu ideea morții - aș începe și eu poate să țip, să plâng, să mă cred fără de consolare. Nu trebuie să mă ponegresc, nu știu ce voi face de voi afla-o moartă... Pentru că îmi arăt necazul cu mai puțin zgomot, mă cred mai puțin ridicol, iar mândria mea, printr-o sumă de complezențe, se crede mai puțin atinsă. Azi-dimineață
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în momentul acela, definitiv hotărît? Mi-am simțit corpul și mi-am zis apoi: sunt întreg, sănătos, și orice s-ar fi întîmplat cu ceilalți, eu n-am pățit nimic, și orice tragedie aș avea, mă pot reface încă. Slabă consolare și scurtă... În durerea mea, mi se pare că acum, pentru prima oară, s-a întîmplat ceva real în viața mea. Tot ce a fost timp de cinci ani - lacrimi, scene, veselie, conversații interminabile - erau numai la suprafață, fără nici o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
timpul, asta nu e dra-goste? Dar Ioana arăta în clipa aceea așa de nenorocită, că n-am mai putut continua discuția gravă, în care nu voiam atât s-o conving pe dânsa, cât să mă clarific pe mine. Am utilizat consolări facile, jurăminte copilărești, glume și am izbutit, ca de obicei, să o calmez puțin, căci este în natura omenească instinctul de a te reface în orice chip, de a te consola de un motiv serios printr-un mijloc facil, de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
știam în orice clipă exact tot ceea ce se petrecea într-însul (nu idei, ci sentimente), în timp ce îi rămâneam un străin. Deci aveam satisfacția să-i produc unele neliniști, pe cit putea el fi neliniștit, chiar dacă ele se cumințeau iute. Slabă consolare, și care nu-i făcea decât servicii (îl mai complica), dar nu puteam să mă opresc. - De aceea nu-i de mirare că mi-a rămas un străin. Și apoi, aveamașa de puțin timp liber, tribunalul îmi lua tot timpul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nevoia Ioanei de a merge la biserică se poate vedea ce ușor era influențată, femeie prin excelență, și toată cultura și inteligența nu serviseră la nimic. Dar se pot vedea și chinurile în care se zbătea și căuta, oricum, o consolare. Din ziua întîia a revederii noastre, oricât de greu s-ar fi făcut împăcarea, nici nu i-a trecut prin minte să mai facă o rugăciune. - Într-o zi, vorbind despre ce se va întîmpla cu noi după moarte,a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a încercat odată să-mi facă o bucurie: "Era groaznic de gelos că m-ai avut fată!" Această veste, în loc să mă bucure pentru o clipă, produse noi frământări căci presupunea că fuseseră scene între ei, discuții aprinse, și poate o consolare de a Ioanei spre el, inversă: "Dar asta n-are nici o importanță". Deci, între ei, o legătură mult mai febrilă, de veritabili amanți, decât voia să mărturisească acum Ioana. Poate că și uitase. Și din moment ce n-o mai interesa chestiunea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]