105,033 matches
-
Orientarea de tip participativ este mai probabilă în cazul persoanelor care locuiesc în localități relativ sărace din județe dezvoltate și au un nivel de viață mai ridicat decât ar fi de așteptat în baza educației de care dispun. Cele câteva constatări pe care le-am menționat au menirea de a atrage atenția asupra faptului că participarea comunitară nu se face la întâmplare, ci are puternice determinări economice, sociale și culturale. Agenții comunitari care vor să actualizeze potențialul de participare comunitară de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
voluntariat. Desigur, în principiu, poate fi așteptat și un voluntariat fără susținere prin încrederea în primar. Datele disponibile indică însă o participare sporită la activitățile comunitare în condiții de încredere în primar. De ce contează însă tipul de sat? Una dintre constatările empirice surprinzătoare indică faptul că participarea la activitățile coordonate de primărie este mai intensă pentru persoanele din satele centrale comparativ cu participarea din satele periferice. Pe de o parte, participarea la activitățile comunitare organizate de primărie este mai intensă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
lui Kauffman este un ghid rezonabil, atunci se poate spune că «echitatea de informare» pentru toți actorii nu este un cadru optim pentru participare. Mai degrabă «inegalitatea de informare» este o precondiție pentru implementarea unor programe adecvate de participare. Această constatare contraintuitivă capătă mai mult sens dacă luăm în seamă faptul că dacă fiecare are aceeași informație înainte de a începe, nevoia de programe solide de participare este oarecum diminuată ș...ț Coevoluția este văzută tradițional în literatura sociologică în termeni de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
central-vestice, plecările temporare în străinătate s-au făcut în special din județe relativ slab dezvoltate; pentru Moldova, regularitatea este de sens invers - aici plecările au fost mai intense din județele relativ dezvoltate. Tipologia culturală a satelortc "Tipologia culturală a satelor" Constatările anterior amintite sugerează criterii ale unei tipologii a satelor din punct de vedere cultural, relevantă pentru comportamente de alegere de tipul migrației. Evident, cultura este înțeleasă în acest context în sensul larg al conceptului antropologic, statuat de Edward Tylor: „această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
complexă care include cunoașterea, credința, arta, morala, dreptul, datinile și orice alte capacități și habitusuri dobândite de om în calitatea lui de membru al societății”, ca set decunoștințe, credințe, valori și obiceiuri transmise prin socializare (Bonte, Izard, 1999, p. 682). Constatările evidențiate cu ocazia analizei comportamentelor de migrație temporară în străinătate trimit la ipoteza condiționării alegerilor sociale în funcție de valorile conjugate ale capitalului uman, simbolic și relațional existent la nivel comunitar. Informația de care dispun oamenii, valorile pe care le susțin și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
clasificate automat, prin analiză cluster, în șase tipuri culturale de sate. Calculele ne aparțin. Pe ansamblu se constată o puternică diferențiere a tipurilor culturale de sat în funcție nu atât de județul de domiciliu, cât mai ales în legătură cu aria culturală. Constatarea este susținută de date indiferent dacă analiza se face în raport cu ponderea de sate de un anume tip din județ (figura 10) sau cu ponderea de populație rurală în raport tipologia satelor)1. Satele de tip tradițional cu un nivel redus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
de sărăcie compactă la nivel de județ, în restul țării sărăcia rurală se manifestă pe arii subjudețene (vezi figura 15). Comunele sărace din insulele de sărăcie se află situate, majoritar, la marginea județelor, departe de marile axe de circulație rutieră. Constatarea este în linie cu ideea geografilor și sociologilor care susțin că „drumul face viața socială”. Drumurile de rang european trec de obicei prin centrele județene, iar acestea, la rândul lor, se află situate preponderent în centrul județului. În consecință, satele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
grupurile AAP: persoanele cu orientare democratică și participativă trăiesc în regiuni mai dezvoltate decât persoanele cu orientare autoritară sau rebelă. Participarea comunitară pare să fie favorizată în localitățile cu un nivel mediu și scăzut de dezvoltare din cadrul regiunilor dezvoltate Această constatare vine în sprijinul ipotezei inițiale a relevanței inconsistențelor ecologice pentru atitudinea față de acțiunea publică. Traiul într-o comunitate mai săracă în cadrul unei regiuni dezvoltate poate funcționa ca stimul pentru un nivel mai ridicat de participare locală. Orientarea participativă apare mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Varianta identitar accentuată a naționalismului apare în aceeași familie cu ideologiile de tip autoritarist și fundamentalist. Naționalismul de segregare sau de excludere este asociat cu ideologiile care favorizează violența ca soluție și cu percepția de tip anomic a mediului social. Constatările anterioare indică o puternică structurare a celor trei tipuri de naționalism în viața socială românească, o semnificativă asociere a lor cu ideologii de tip diferit. Rezultă că naționalismul identitar moderat este o ideologie apropiată unei culturi a deschiderii, iar naționalismul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
și au un nivel relativ ridicat al veniturilor 1. Diferențierile de nivel de educație și de expunere la mass-media nu par să aibă un impact semnificativ asupra consistenței opiniilor. Cu datele disponibile este dificil să fie găsită o explicație a constatărilor menționate anterior. Cu titlu de ipoteză se poate susține că fenomenele de inconsistență în ideologiile etnice au o probabilitate mai mare de apariție în mediile sociale de dezbatere intensă pe teme etnice. În acest sens este de presupus că intensitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
de populație vârstnică și nivelului mediu ridicat al satisfacției materiale. Acesta din urmă este el însuși reflex al unei situații personale și zonale mai bune decât în alte regiuni. Nu este vorba despre a exclude efecte de tip strict cultural. Constatarea anterioară susține numai ipoteza rolului prioritar al factorilor asociați cu vârsta și starea materială în determinarea fenomenelor identitare locale - loialități comunitare și regionale. Altfel spus, structura sociodemografică pare să fie mai importantă decât cultura regională în determinarea loialităților regionale. O
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
greșita folosire a acestora și nu permite vecinului accesul împreună cu administratorul pentru a constata cauza reală a inundației sau invers, când proprietarul inundat nu permite celui de la care a pornit inundația să constate efectele acesteia împreună cu asiguratorul, în vederea unei corecte constatări și despăgubiri, se nasc conflicte de durată între vecini. Frecvente conflicte se întâlnesc între proprietarii apartamentelor de la ultimul etaj și asociațiile de proprietari care nu dau curs cererii de a se întreprinde lucrări de reparații la terasele prin care se
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
putem anume judeca faptele sociale numai prin rațiune, din punct de vedere al justiției pure. Așa judecăm de obicei faptele oamenilor și abia În urmă căutăm a vedea dacă ele sunt de acord și cu regulile dreptului pozitiv”. Filosoful face constatarea că: „Putem judeca prin aprecieri libere de justiție chiar și regulile dreptului pozitiv; putem constata un drept pozitiv nedrept. Chiar și Înăuntrul cadrelor dreptului pozitiv, juristul emite de multe ori asemenea aprecieri de justiție; părțile, apărătorii și avocații le invocă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
arăta că, În prezența unei multiplicități a motivelor, adică a elementelor psihologice, la fel de naturale precum și susceptibilitatea de a reactualiza mereu, nu i-am putea nicidecum acorda unuia puterea de a le anula pe celelalte. Scrutarea fondului naturii umane duce la constatarea că esența intimă, precum și legea ei supremă nu constau Într-una sau alta dintre tendințele conținute de observația empirică, ci tocmai În ceea ce constituie realitatea proprie a subiectivității, adică În calitatea unui principiu absolut care depășește orice realitate dată sau
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
oarecare, ci a propriei personalități ori a personalității altuia, Întocmai În ceea ce au ele În comun. Orice piedică pusă dezvoltării sinelui sau altcuiva În spirit (a cărui natură este universală) va merge În mod obligatoriu În opoziție cu această universalitate. Constatarea descoperă punctul de Întâlnire al Eticii, zisă formală, cu Etica materială (cei doi termeni folosiți aici cu sensul lor tehnic). Decelăm, prin urmare, adevărul inerent celei de-a doua forme a Eticii care, dealtfel, conține pentru sine, singură sau În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pe distincție Între judecăți În același timp imperative și atributive pentru drept, și judecăți pur imperative În cazul moralei, așa cum afirmă, chiar și În zilele noastre, autori de mare valoare. O analiză foarte atentă trebuie, dimpotrivă, să conducă la aceeași constatare, valabilă În cele două domenii, al dreptului și al moralei, și anume că orice obligație corespunde cu necesitate, dacă ea tinde să comporte un sens, unui drept având același obiect, la fel precum orice drept nu poate fi gândit decât
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cineva de exemplu, urăște fără motiv pe altcineva, zicem că are obligația morală să nu o facă. În acest caz, după ce constatăm o stare psihică, cu antecedentele ei cauzale, facem să intervină un fel specific de a cugeta, deosebit de această constatare, și condamnând moralmente pe vinovat. Cum ajungem astfel să-i atribuim o obligație morală? Nu gândindu-ne numai la procesele psihologice care s-au produs În conștiința lui, ci, după ce le-am constatat, judecându-le dintr-un alt punct de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau În alt fel. Dar În acest caz, ea ar trebui totuși să se formeze la un moment dat În cugetul cuiva, În cel al altora, și Întrebarea tot fără răspuns rămâne: cum s-a putut astfel forma din simple constatări. Sugestia externă care se exercită asupra noastră e, de altfel, un simplu fapt, explicabil și el pe cale cauzală: Îndată ce suntem Însă conștienți de această presiune, se naște În noi Întrebarea nouă dacă acea sugestie are o valoare etică, Întrebarea este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se exercită asupra noastră e, de altfel, un simplu fapt, explicabil și el pe cale cauzală: Îndată ce suntem Însă conștienți de această presiune, se naște În noi Întrebarea nouă dacă acea sugestie are o valoare etică, Întrebarea este esențial deosebită de constatarea cum s-a produs ea În realitate. De aceea, raționamentul etic nu este reductibil la cel al științelor naturale. După cum foarte bine a observat Henri Poincare: dintr-un „indicativ” nu se va putea scoate niciodată un „imperativ”. Pascal spunea: oricât
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Suntem așadar În fața a două ordine de conștiințe esențial deosebite, ceea ce, bineînțeles, nu exclude necesitatea relațiilor dintre ele, căci nu se va putea niciodată stabili cu adevărat un sollen, o obligație, o datorie, fără a o pune În funcțiune de constatările de fapt respective. O afirmație etică, fie ca un act psihic individual, fie ca o credință socială, are desigur antecedente În timp, are o geneză naturală, are cauze reale mai mult sau mai puțin depărtate, care pot și trebuie să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
stările psihice prin care noi le gândim În mod subiectiv. Judecând că unele interese sau tendințe constatate sunt eticește preferabile altora și recunoscând că există o obligație ca satisfacerea unora să se facă cu sacrificarea altora, nu facem o simplă constatare a realității intereselor În prezență, ci procedăm la o ierarhizare a lor, și anume după cu totul alt criteriu decât cel al existenței lor reale. Obiectul cugetării este fundamental altul. Orice afirmare a unui fapt natural (de exemplu că pământul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legală a apărut ca realitate socială sau psihologică. Este absolut imposibil a găsi o asemenea obligație În fapte sau realități materiale. În cazul de față, faptul sau realitatea materială este acțiunea reală de a lua un lucru. Adăugăm Însă la constatarea lui judecata că, În anume Împrejurări, nu avem dreptul de a lua anumite lucruri sau, cu alte cuvinte, că avem obligația de a nu le lua. Cum s-ar putea găsi sub vreo formă oarecare această obligație În constatarea pură
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
la constatarea lui judecata că, În anume Împrejurări, nu avem dreptul de a lua anumite lucruri sau, cu alte cuvinte, că avem obligația de a nu le lua. Cum s-ar putea găsi sub vreo formă oarecare această obligație În constatarea pură și simplă a unei acțiuni făcute? Obligația nu e o realitate naturală, spre a o putea explica pe cale genetică-cauzală, printr-o legare a ei de realități naturale; pe această cale, putem cel mult Înțelege numai cum a apărut norma
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Însuși” un lucru sub formă de „drept de proprietate”! Aceeași cale este urmată de știința despre natură, când Încearcă a afirma un adevăr, căci ea nu ar putea formula nici o lege a unor fenomene naturale, dacă nu ar porni de la constatarea necontestată a unor alte fenomene naturale, legându-le cu cugetarea unele de altele În serii de același fel. Fenomenele naturale, Întocmai ca și obligațiile etice sunt recunoscute ca adevărate În existenta lor numai prin legătură stabilită Între ele sub formă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
subiectivă”. Autoritatea cutumei este foarte mare chiar de la Începuturile societății omenești. La Întărirea predominanței cutumei conlucrează mai ales două motive psihologice: imitația și obișnuința, apreciază Giorgio Del Vechhio - care Îl citează pe marele său Înaintaș G. B. Vico când făcea constatarea că: Dreptul se naște din adâncul conștiinței populare, din „Înțelepciunea populară”, prin opera anonimă și colectivă a națiunii”. Ideea aceasta s-a impus și prin contribuția Școlii istorice a juriștilor germani, consemnează Del Vecchio. Esența cutumei este convingerea juridică. 2
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]