1,467 matches
-
fuziune profundă între gestul cultural și lumea reală, între semnul plastic și reperul obiectiv, între libertatea imaginației și rigoarea înaltă a vieții. Discret, la intersecția simbolicului cu existența nemijlocită, Eugenia Iftodi se așază nu numai ca un observator căzut în contemplație, ci și, sau chiar în primul rînd, ca un factor de conciliere, ca o conștiință unificatoare în plin exercițiu al recuperării unei unități amenințate. Pe lîngă acele calități specifice ale desenului, pe lîngă virtuțile lui strict formale, care țin de
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
inima într-un corp - este un Rege cu numeroase virtuți (a căror reunire e aproape imposibilă pentru un muritor), cea mai importantă fiind înțelepciunea. Utopia farabiană o depășește pe cea platonică: dacă autorul Republicii îi cerea filosofului să coboare din contemplație la treburile cetății, Al- Fărăbī pretinde viața întru spirit, „învăluirea în mantia Profetului”: șeful cetății să fie profet. Cf. Traducerea integrală a textului (unde apare și o descriere asemănătoare a Regelui) în Grete Tartler, Înțeleptul singuratic, Ed. cit, pp. 19-119
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
Yahoo) și, ascunzîndu- se în jocul manuscrisului cu palimpsestul, poezia și poetul însuși, , cum își spune: „Retoric sînii magdaleni haremul/ îl pilotau. Încă mai simți pe limbă/ înmuguritul limb. Urechea schimbă/ limbaj de clopot. Lotofag bo(h)emul/ căzut în contemplația gotlimbă/ și-a tatuat elementar horemul:/ Urmuz din Galaad. O noapte temu-l/ de domra-bas și tîrnosita drimbă/ și inorog. Mînia eldoradă/ își cerne aur lepădata soma./ Nu-i mai dansezi? Florida glaucoma/ prin mit consacră o irodiadă/ mergînd pe
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
rătăcitor printre file, o seară nemțească, sau poate altceva: "Din cînd în cînd întîlneam două personaje mereu aceleași care aveau în jurul feței un fel de coleretă albă Dacă priveam în sus nu vedeam decît cerul". Povestea începută cu acea mirabilă contemplație gînditoare continuă neașteptat, peste șiruri de alte povești, peste pagini și pagini, priviri pe fereastră în case (poetice) în care nu ai locuit: "Ochiul cu care vedea nu era cel uman" (p. 35). Dacă am avea răbdarea, și ingenua brutalitate
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
cu pete de poezie, nicicum cu poezii, așa cum le înțeleg unii și alții, ființe cu cap și coadă, suprarealismul e mai onest, în fond, decît realismul. Să ducem, însă, dibuită, legenda tatălui obosit: "La drept vorbind, nu știa nimic despre contemplație dar lega fapte depărtate și le dădea o puternică precizie" (p. 37). S-ar zice că pohemul e continuarea acestei arte a vagului exact. "Trezește-te îi spuneam și îți voi fi recunoscător" (p. 38). Un psalm, în felul ei
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
de filiație magico-orientală, în care supremația semnului se afirmă prin coabitarea lui asumată cu vidul. De la insurgența de factură expresionistă, de la un anume teribilism al spiritului incapabil de a se supune vreunei opreliști, și pînă la suspendarea materiei într-o contemplație pură, de tip Zen, de la vitalitatea adolescentină și pînă la notația eliptică sau la enunțul sapiențial, Vladimir Șetran stăpînește totul. Mai precis, un inepuizabil orizont de imagini, un orizont în care intră deopotrivă spontaneitatea afectului și strategiile discrete ale unui
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
poeții/ și de fapt așa credeam și eu.// știți, nu-i adevărat nici că stelele au colțuri - / le-am văzut eu cu ochii - pe onoarea mea!,/ erau rotunde, buhăite și murdare/ și niciuna din ele nu mișca." O, poeți, timpul contemplației a trecut, lăsînd în loc o veștedă nebunie revoluționară, care nici măcar nu mai surprinde pe cineva. Iată, în disprețul unei întregi tradiții de adio, cu regii complicate, cuvinte drămuite, gesturi pritocite îndelung, ultimele Rînduri pentru un eventual deces: " Pe acest pat
Cu pușca și cu praștia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8132_a_9457]
-
maeștri de la care publicul să învețe, iar nu o literatură scrisă pentru gustul maselor. Masele au la dispoziția lor o imensă cantitate de proză și poezie adunată în ultima sută de ai. Și mai au la îndemînă excelente instrumente de contemplație (cinematograful, părăzile etc.) Aceasta mi se pare a fi misiunea scriitorului de mîine: restaurarea demnității artei literare."
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
nu fii piatră sau arbore,/ Nici apă sau foc./ Să fii întreg - să fii întregul./ Tu și eu, lumină neîmpărțită/ Reinventînd zeul/ În stare să rodească singur" (Întregul). În acest cadru al existenței fărîmițate, singurul mod pozitiv de ființare e contemplația ce include recunoașterea unui Autor incognoscibil al tuturor celor date, reprezentînd însă, vai, un atentat la conștiința de creator a artistului: "Nici pomii galbeni, nici pomii roșii,/ Nici pomii verzi,/ Și nici ideile repetate la nesfîrșit ale mierlelor,/ Asemenea stucaturilor
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
familiei și solidaritatea cu glia strămoșească". Ov.S. Crohmălniceanu îl situează pe Pillat în capul listei la capitolul dedicat "poeziei chtonice", proclamîndu-l sămănătorist, Cornel Ungureanu percepe și el o empatie a bardului cu doctrina sămănătoristă, iar Cristian Livescu afirmă în consonanță: "Contemplația pillatiană prilejuiește tocmai această comuniune tainică cu Pămîntul-mamă, cu ființa telurică primordială, al cărei răsuflet dă farmec naturii". AL. Cistelecan își îngăduie a cîrti împotriva acestui "clișeu" ce pare a avea atributul evidenței: ""Legarea de glie" e, însă, la Pillat
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
este grav-speculativ, abstras și extatic, fragil în elevația sa, ușor prețios în conceptualismul său baroc, care introduce sintagme precum "oceanificarea cosmosului", "acvificarea cerului", "apa conceptuală", "apa ideologică", "teologia apei", "timpul acvatic", "acvificarea formei", "apă paradisiacă" etc. E un etaj al contemplației, etajul de sus, de unde se vede infinitul. Situîndu-se la acest nivel, exegetul, își creează, spre a-l parafraza, un centru de comandă vizionară al întreprinderii d-sale, care ne amintește întrucîtva avîntatul eseu, plin de "drog creativ", al lui Pompiliu
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
se situează, în cea mai mare parte, în perioada tinereții și a maturității, în timp ce compozițiile cu accente expresioniste și cu un apăsat conținut moral sînt mai degrabă interogații ale senectuții.De-a lungul întregii sale vieți, pictorul oscilează însă între contemplația robustă și coborîrea abruptă în istorie, între siguranța, puțin egoistă, a creatorului și revolta ca formă de participare la viața socială. Pînă la urmă, Baba a rezistat presiunii și, poate, chiar tentației, de a coborî prea mult sub incidența istoriei
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
determinat se surpă în expresia generică, forma se topește în tușele ei componente și portretul se varsă, asemenea unui rîu aproape secat, în albia mare a existenței colective unde orice fizionomie se pierde. Melancolia se preschimbă și ea în disperare, contemplația în strigăt, tihna privirii în revoltă. Baba cel dintîi, gospodarul sever și orgolios, solar și viril, descoperă acum un alt sens al existenței. Iar acest Baba tîrziu, stihial și nocturn, bîntuit de fantasme și tulburat de spectre, nu se mai
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
general, fie el MAPN sau MI, si cu un cult primitiv al eroilor, al eroilor consacrați și că sfinți sau al acelora suspectați că ar putea deveni cîndva ori una, ori altă. Ieșiți aproape cu totul din contemporaneitate, anesteziați de contemplația narcisiaca a unui trecut permanent recondiționat în cheie exemplara, nu facem altceva decît să recuperăm, derizoriu și mimetic, ce n-am reușit și nici n-am fost în stare să facem la vremea potrivită. Tot felul de organizații, zise civice
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
față, relieful grecesc reprezentînd o femeie tînără și personajul sfîrșitului de sec.XIX sau începutului de sec. XX reprezintă ipostaze ale aceleiași realități exemplare și inalterabile. Un eros livresc, estetizant, și o senzualitate culturală plină de vitalitate străbat evident actul contemplației și gesticulația de creator ale lui Peter Jacobi. După cum în cea de-a treia secvență a interesului său pentru spațiul fotografiei transpare o enormă capacitate de admirație și de solidaritate față de existențele ieșite din comun. Mormintele unor mari personalități, Ionescu
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
Barlach sînt înveliți în vastele broderii imperiale din producția lui Klimt. Ceea ce rezultă, însă, din această asociere nu este nicidecum un exercițiu exterior, o simplă retorică a formelor istoricizate, ci o altă pistă pentru încercările existențiale. Între gestul crispat și contemplația lină, artista încearcă să plaseze echilibrul fragil al unei lumi cu o puternică încărcătură metafizică. Printre decoruri vagi și contorsiuni ale unor anatomii și ele sumare, pictura Mirelei Trăistaru configurează o lume ritualizată, încremenită în manifestările ei exemplare: naștere, nuntă
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
și de cultivare, și care, dezvoltată și utilizată, constituie poezia ca efect al artei". Aceste cuvinte ale poetului francez apar ca o mostră a unei concepții "deviante", a unui "simulacru" al relațiilor la care poetul e capabil să ajungă, datorită contemplației și intuiției, "în stările sale de grație, cu lucrurile și ființele, în planul vieții imediate". Năzuința lirismului spre stabilirea substanței sale "absolute" conduce la statutul poemului modern abordat ca un "obiect în sine", așa cum apare în versurile unor Mallarmé, Gottfried
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
ființa interioară atît de fragilă în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a misterului imaginii și a idealității privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie din reveriile noastre asumate public, și anume acela care ne angajează funcțiile contemplației, aspirația către unitate și puterea de vibrație în fața misterului existenței, este recuperat de către tînăra artistă fără cea mai vagă urmă de ostentație, dar și fără nici un complex în fața oricărei suspiciuni posibile. Și, în mod cert, aceste suspiciuni se vor manifesta
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
dacă înfățișează peisaje italiene, arhitecturi sacre, instrumentele muzicale sau, pur și simplu, construcții plastice în sine, autonome și abstracte, constituie, în același timp, o mărturie a refugiului din fața unei iconografii aberante și dovada unei căutări febrile a echilibrului, a tihnei contemplației și a împăcării cu lumea exterioară, altfel spus, un amplu proiect de refacere a unității pierdute ori doar temporar neglijate. George Tzipoia: A pornit, pe lîngă propriul său efort de reintegrare în spațiul cultural românesc, și o acțiune complexă, așa cum
Țipoia și Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10794_a_12119]
-
trăi prin și pentru refuz, a-ți dărui o pasivitate de soldat indian care nu vrea să lupte te trădează de ahoretic. Felul suprem de-a nu face nimic, care sînt matematicile în ceasul lor pur" - dar, la fel de bine, poezia, contemplația - iată ținta ahoretiei. Atodetia e o boală a vîrstelor tîrzii, a rafinamentelor decadente. Comentariul, ceremonialul, tot ce ține de un anume baroc, de o ritualizare care lasă deoparte individul, acoperindu-l cu ștrasurile culturii, sînt forme ale atodetiei, pe care
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
în ecou al disperării. Eroismul, trauma și deriziunea, separate în principiu prin distanțe confortabile, se așază dintr-o dată în aceeași perspectivă și devin martori incontestabili în certificatul de sănătate ori numai în fișa noastră clinică. Prin simplul său exercițiu de contemplație, artistul citește întreaga simptomatologie și, de cele mai multe ori, diagnosticul lui este definitiv ca o axiomă. Acum, în lumina crepusculară a unei istorii obosite de propria sa vitalitate, autoreflectarea în artă nu este din cale afară de încurajatoare. Seninătatea s-a stins
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
progresează lent și sigur, fără discrepanțe notorii între ceea ce autorul scrie înainte și după 1989." "Cristian Niculescu ne redescoperă izvoarele poeziei, cu dezinvoltură, în chipul cel mai natural la care ne-am fi așteptat." "Ioan Nistor ne invită la o contemplație subtil-livrescă a cotidianului." Istoricul literar se simte bine, se pare, în compania unor asemenea autori, ale căror texte nu-i dau prea mare bătaie de cap. în schimb, splendoarea unui roman ca Orbitor de Mircea Cărtărescu îl face să-și
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
și cu pămîntul: "firească ființă ne încearcă/ noaptea în copaci schimbîndu-ne/ exercițiu de ființare în ploaie cu păsările/ prin tine ne apropiem mai iubitori/ de pămîntul/ pat pregătit de care ne temem" (În ploaie). Un alt nivel e dat de contemplație. Detașată de natură, în calitate de eu ce-și recunoaște identitatea, autoarea se întoarce asupra naturii cu o subtilă nostalgie care are ca subtext recunoașterea delimitării. Simțămîntului brut de contopire îi ia locul simțămîntul rafinat al unei alterități tînjitoare, în cheie extrem-orientală
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
la poeții foarte tineri toată presiunea socială sfîrșește într-un urlet de revoltă, la Frida (Andra), suferința fizică și frămîntările morale sînt însă studiate și reflectate cerebral, cu o curiozitate aproape științifică. În cazul ei, luciditatea trece dincolo de durere, iar contemplația estetică este mai importantă decît tragedia vieții. Toate suferințele și revelațiile estetice ale Fridei Kahlo sînt distilate prin inteligența și sensibilitatea Andrei Rotaru. Rezultatul este un univers artistic puțin bizar destul de apropiat celui specific tablourilor Fridei Kahlo. Căile alese de
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
de limbă: e vorba de un instinct de esență prozodică, care face din autor un mînuitor simandicos de vocabule savante. Ciudățenia este că instinctul acesta, influențînd simțul de observație, îl preschimbă pe Zeletin într-un intelectual la care înclinația spre contemplație intră în litigiu cu acuitatea clinică. Mai precis, la Zeletin vedem cum ochiul medical, caracterizat prin rigoare în descriere, vine în contrazicere cu pupila artistică, definită prin strictețe în sesizarea reperelor mărunte. Deosebirea e prea pregnantă pentru a nu o
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]