3,537 matches
-
la confecții încălțăminte. Am condus prin cartierul Iosia unde ea și soțul ei au locuit când erau proaspăt căsătoriți. Câte odată mă ruga să opresc în fața unor blocuri sau colțuri de stradă și să stau cu ea acolo în întuneric contemplând în tăcere. Cum prima rază de soare s-a arătat la orizont, mi-a spus dintr-o dată: -”Sunt obosită ... hai să mergem”. Am condus în tăcerea dimineții pe drumul ce ducea spre azilul de bătrâni din Ciutelec unde clienta mea
O POVESTE DE SUFLET de IONEL CADAR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355723_a_357052]
-
naturii, fragilă și delicată. În îmbrățișarea-i tandră, fluturele părea că se contopise cu crăița. Atunci, mi-am spus: poate că și el este un crai! Am să-i schimb numele și am să-i spun, „craiul îndrăgostit”. Când își contempla cu atâta iubire crăița, i-am făcut câteva poze pentru a imortaliza clipa sublimă. Fluturele acesta este un îndrăgostit cu atitudine, un Don Juan zburător...Frânt, de atâta zbor și căutare, Craiul a găsit, în sfârșit, ceea ce căuta, atașându-se
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346110_a_347439]
-
și va ținti crearea de posibilități pentru sportivi și antrenori români,spre practicarea gimnasticii, descoperirea și pregătirea sportivă a unor viitori campioni. Întrucâtva, Daniela Uchiyama este și ea o binefăcătoare stea iluminată prin propria ardere și trăire, care merită să contemple aurul legendar al gimnasticii, măcar pentru cât o iubește, precum și pe „zânele” ei, nelăsate senin în somnul uitării - gloria meritând un drum lipsit de umbre, nu pentru mai mult sau mai puțin timp, ci pentru eternitate! Deoarece Daniela nu făptuiește
DANIELA UCHIYAMA SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ ÎN ŢARA SOARELUI RĂSARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346142_a_347471]
-
la celălalt al vagonului, care e aproape gol. Mai e puțin până la capăt. Pe intrevalul dintre scaune se rostogolesc, purtate de curent, două șomoiage mari de fire de păr. Se opresc amândoua în dreptul meu, chiar la vârful cizmelor mele. Le contemplu și îmi vine să râd prostește, de parcă aș privi un film cu gaguri răsuflate. Curentul de aer se întețește și șomoiagele pleacă mai departe, în plimbare. Îmi amintesc de Nicu. Oare când o fi coborât? Dar Emil? A coborât și
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
adus / un ultim gând, sedus / al speranței„ . Noi ne purtăm inima „între cer și pământ„ ; suntem ca niște „figurine de ceară într-un „vals„, pe un curcubeu „agățat de lună„ , iar gândul este o „făptură invizibilă„ și , cu puterea lui, „contemplăm în vremea uitării / ora veșniciei / ce ne-aduce mântuirea...„ Contemplarea visului unor „suflete amorțite„ în „zbucium instinctiv„ naște adamantin diversitate și complexitate a naturii umane în „lumini de curcubeu„. Albastru-Infinit Trăirea emoțională este superioară în suprasensibil, dincolo de cunoașterea rațională, de
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
prin timp. Sunt răspunsuri ce parcurg pașii cunoașterii lirice, cu inflexiuni filozofice. Același lirism meditativ răzbate și în ideea de supraviețuire, „într-un tremur al păcatului ancestral„ , precum în mai toate poemele Vivianei Milivoievici, fie prin contemplare, fie prin oglindire : „Contemplăm clipa / ce ne reține„ ; „Suntem doar niște / trecători„ ; „În oglinda dimineții / se scaldă / picături / de-nțelepciune„. Concertând la un nivel sau altul al lirismului, pe portative cu note diverse, contemplative, discursive sau meditative, Viviana Milivoievici transmite un mesaj profund, de
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
nu pierzi șansa de a-i gusta, concret, unicitatea. Da, iubito, dar în muzeu, pe raft, nu va mai rămîne nimic. Tu simți gustul istoriei, dar tragi apa de la closet peste ce mai rămîne din ea, eu prefer s-o contemplu, să-mi fac din istorie suvenir sau să-mi sculptez din ea amuleta. Asta e diferența dintre noi. În fond, e o simplă diferență de optică ! Eu rezist în dragoste atîta timp cît rezistă carnea de lup sau de mamut
VECHIUL DRUM AL MĂTĂSII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368840_a_370169]
-
zid. Mă întristez fiindcă an de an găsesc totul schimbat: în vremea copilăriei mele creștea o iarbă așa de frumoasă, ca un fel de gazon, de-o parte și de alta a pârâiașului, acolo stăteam culcată în iarba deasă și contemplam cerul minute în șir, închipuindu-mi fel de fel de figuri de basme, din norișorii albi de pe cer. Nu am să uit frumoasele seri de vară și de toamnă, cu cerul plin de stele, cu luna care ne lumina toată
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
gândi și de a simți al autoarei... e bine... e rău... e neobișnuit...? Întinsa împărăție a Frumosului, s-a îmbogățit cu încă o reprezentare sensibilă - volumul: Cenușa unui suflet!” - scris de Georgeta NEDELCU. Prin urmare, nu ne rămâne decât să contemplăm, să cugetăm și să ne îmbogățim sufletește din acest popas de frumusețe. Vreau să aduc în discuție, viziunea lui Platon cu privire la poezie: Unde ar trebui și cum ar trebui să fie scrisă poezia. Platon spunea că, poezia trebuie să fie
GÂNDURI SINCERE PENTRU POETA GEORGETA NEDELCU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370933_a_372262]
-
tău! Ce bine că în această perioadă iei lucrurile așa cum vin!” îi vorbea în gând fetiței, continuând să o privească, așa senină și nevinovată, până când a intrat Simona. - Nu am mai bătut la ușă, Emanuela. Știam că ești ocupată să contempli acest îngeraș și nu am dorit să te întrerup. Uite! Ai două cutii de lapte. Eu trebuie să plec. S-a trezit Miruna. Am lăsat-o cu Cristina. Ai grijă de tine și de Daniela! Dacă ai nevoie de ceva
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
loc efectiv. ,,Odihna’’ la care se referă însă textul pare a avea o conotație de contemplare, Dumnezeu neavând nevoie de odihna pe care o percepem noi oamenii. Dar chiar și noi când terminăm de făcut ceva ne oprim puțin și contemplăm munca noastră. Acum problema care a mai rămas ar fi aceea dacă cele șapte zile descrise în Biblie sunt reale. Dar oricum am da-o nu putem vorbi de o zi egală cu 24 de ore. Zilele respective par a
DESPRE CELE ŞAPTE ZILE ALE CREAŢIEI. AU FOST ZILE SAU MILIARDE DE ANI? de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369859_a_371188]
-
întâi la brunetă.Pare a fi mai focoasă decât cealaltă. Și-i joacă ochii în cap, ca niște cărbuni încinși! Cu ea va fi cu siguranță mai ușor!”. Radu intră la ora tinerei femei. Și avu timp destul să-i contemple picioarele lungi, extrem de lungi și subțiri, părul lung, negru, ondulat, buzele roșii, cărnoase din vârful boticului ei drăgălaș. O chemă apoi pe profesoară, la el în birou. - Nu prea sunt mulțumit de ceea ce faceți, o mustră el cu glas tăios
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
IRIMESCU Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016 Toate Articolele Autorului Maestrul Ion Irimescu Ieri la muzeu m-am întâlnit cu maestrul A venit să-și revadă câteva tablouri S-a așezat apoi să-și contemple statuile A privit lung la Pietá Am vrut să-l strig să-l ating să-l întreb ce mai face dar mi-a făcut semn să tac Apoi mi-a cuprins fața în palme A început s-o cerceteze s-
MAESTRUL ION IRIMESCU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370349_a_371678]
-
cu ce e scris în palma prietenului... Drumul daca l-aș ști printre meandrele timpului aș călători comorile sufletului tău spre a privi în adâncuri... ooo dacă aș putea fi un cuvânt o intrare în templu însuși ochiul cu care contemplu ori apa ori focul sau măcar soclul unei statui... norocul tău dac[ aș fi mi-aș găsi locul m-aș regăsi. de AZED ANGHEL ZAMFIR DAN Referință Bibliografică: EXTRAS DIN MEMORIA STRESULUI / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
EXTRAS DIN MEMORIA STRESULUI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370386_a_371715]
-
XVI. MAESTRUL ION IRIMESCU, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016. Maestrul Ion Irimescu Ieri la muzeu m-am întâlnit cu maestrul A venit să-și revadă câteva tablouri S-a așezat apoi să-și contemple statuile A privit lung la Pietá Am vrut să-l strig să-l ating să-l întreb ce mai face dar mi-a făcut semn ... Citește mai mult Maestrul Ion IrimescuIerila muzeum-am întâlnitcu maestrulA venitsă-și revadăcâtevatablouriS-a așezat apoisă-și contemplestatuileA
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
acolo. Și sunt, din nefericire, în aceeași situație ca și tine. Pierdut într-o zonă din Univers necunoscută nouă, firește, în căutarea astronavei-mamă. Îl ascult cu foarte mare atenție. „A creat Dumnezeu două exemplare identice ? Dar cu ce scop ?” Ne contemplarăm în tăcere câteva minute, după care o idee genială îmi străfulgeră creierul obosit. - Toate astea sunt posibile numai dacă mai există un Pământ, un Univers paralel și identic cu al meu ! „Acum nu mai sunt singur.” Zburăm alături în navetele
PROIECŢIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUŞIT UN SPAŢIU INFINIT ÎNTR-UN PUNCT NEALTERAT PENTRU UN NOU BIG BANG) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370525_a_371854]
-
mai fie ? Mucegăita ei dulcegărie” nostalgii, “Fiicele bătrânului nu l-au uitat, deși, de fapt, nu-l mai țin minte. El nu le-nvinovățește, el nu învinovățește niciodată pe nimeni (poate tocmai de-aceea nu-l mai țin minte), el contemplă liniștit marele râu al timpului” familia, pierderile, amintirile “Tatăl zace de-un an în țărână. Acesta-i adevărul empiric. Adevărul empiric, dar nu indubitabil.” sunt repere ale călătoriei sinelui care relevă în confesional destinul ca imanență, ochiul liric întors în
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
El, Lupus lupus, ce-a venit, în pripă, Să facă, și acum, ce-a mai făcut. Priveam, printre crenele, câmpul gri, Pe care fiara fulgera, în goană, Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: Doi colți însângerați
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.” ( Evanghelia după Ioan 14;1-3 ) Avem marele privilegiu ca în mijlocul zilelelor noastre rele să contemplăm acest tablou luminos, plin de speranță creștină. Referință Bibliografică: GREUTATEA VIEȚII / Eugen Oniscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2190, Anul VI, 29 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
GREUTATEA VIEȚII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369632_a_370961]
-
fă ceva, gândește K. Problema e că mama nu era învățată să prindă șoareci, nici să sară gardul de sârmă ghimpată ca să vâneze curcani și câini sălbatici. Acel „fă ceva”, la ce se gândea mama, oare? Mama lui K nu contemplă un mod ingenios de a prinde șoareci pentru supă; numai o adolescentă bine instruită de tată putea să vină cu o asemenea soluție îndrăzneață și destul de neobișnuită în Filon - tatăl ei trăgea cu arcul în pădure . Mama lui K privea
JOCURILE FOAMEI (2) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369649_a_370978]
-
CONCLUZII Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2190 din 29 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului încerc o senzație ciudată de ieșire din trup nimic nu se compară cu asta nici măcar cu privitu-n oglindă nu-i puțin lucru să te contempli din exterior să-ți sfidezi demonii trecutul propriul destin să descoperi că viața este alcătuită din lucruri simple totuși pe care n-ar trebui să le complici unii sunt născuți să înfrunte viața singuri alții n-au nimic de pierdut
CONCLUZII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369708_a_371037]
-
Se frânge chiar și lumină. Iar dincolo de dinți , Și de acest nefericit concubinaj Țâșnește orbitor ,sângele. Substanță pe care rotile o cer drept plata, Și cu care se călește oțelul avid, De scrâșnet. Preț pe care noi îl plătim Ba contemplându-le Ba dispărând în încleștarea lor. Ce le pasa lor.., roților dințate? Nepăsare ruptă din nepăsarea noastră. Referință Bibliografica: Nepăsarea roților dințate / Mihai Condur : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 550, Anul ÎI, 03 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
NEPĂSAREA ROŢILOR DINŢATE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369727_a_371056]
-
mult prea nefiresc Îmi iau răgaz o slova să iți scriu Chemările pornite, cu speranța, Catre nemărginiri și ape-nvolburate Vor fi cerute martore-n istanța De vor răgaz pentru eternitate Imaginând călătorii spre astre Privind albastru-roșu la apus Voi contemplă când numeroase castre S-or mistui în secol descompus Cu toți visăm și căutăm iubire, În obsedantul veac, fără răspuns, Vom savură plăceri și împlinire La ordinul divinului ascuns Aș vrea, de pot, să te-nsoțesc în zbor Spre spații colorate
SECUNDELE ÎN LOC VREAU SĂ OPRESC de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368138_a_369467]
-
de proză scurtă ale lui Getta Berghoff. În asta constă, în mare parte, farmecul și puterea lor de a ne capta emotiv și cognitiv. În povestirile semnate de Getta Berghoff oamenii se observă între ei, tac, vorbesc cu ochii, privesc, contemplă. De multe ori, folosind ochii interiori. Își reamintesc, retrăiesc, revăd scene, tablouri, chipuri, fețe, obraji, zâmbete. Se poate glosa îndelung despre tăcerile din unele monologuri ale personajelor. Aceste tăceri sunt consemnate cu acribie, descifrate și puse să vorbească. Personajele se
A POVESTI ŞI A REMEMORA de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368214_a_369543]
-
de falsitate care se ascunde în spatele cuvintelor și gesturilor câte unui om. Dorel Schor nu practică umorul gratuit, doar cel cu tâlc moral, psihologic, sau cu fulgurații de înțelepciune. Îi înțelege pe oameni, nu-i judecă, nu-i biciuiește. Îi contemplă în inocentul sau parșivul lor vid uman. Crează cu adevărat „un umor cumsecade”. Ilustrează ideea că pentru a fi umorist adevărat, nu e destul să ai simțul umorului, trebuie să observi oamenii și, mai presus de toate, să deții arta
CELE TREI TICHII FERMECATE ALE LUI DOREL SCHOR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368215_a_369544]