1,915 matches
-
gândurilor omenești”. (Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, Cuvânt înainte, cap. I, în PSB, vol. 18, p. 209) „Atunci nu va mai exista inegalitatea care generează mila și toți vor trece cu inimă curată la dragostea de Dumnezeu și la contemplarea veșnică a celor divine”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Întâia convorbire cu părintele Moise, Cap. X, 5, în PSB, vol. 57, p. 314) „... lângă Dumnezeu toți viețuiesc și nimenea nu e mort lângă El, afară de cel ce s-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de pe poziții empiriste.3 Cei care au perceput Tractatus-ul în acest fel, bunăoară fostul profesor și protector al tânărului Wittgenstein, Bertrand Russell, trebuie să fi fost contrariați însă de formulări din partea finală a lucrării, de exemplu, de propoziția 6.45: „Contemplarea lumii, sub specie aeterni este contemplarea ei drept întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg este misticul.“ Cel puțin Russell, pentru care Wittgenstein era un logician de geniu despre care a crezut că împărtășește orientarea generală a gândirii sale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
au perceput Tractatus-ul în acest fel, bunăoară fostul profesor și protector al tânărului Wittgenstein, Bertrand Russell, trebuie să fi fost contrariați însă de formulări din partea finală a lucrării, de exemplu, de propoziția 6.45: „Contemplarea lumii, sub specie aeterni este contemplarea ei drept întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg este misticul.“ Cel puțin Russell, pentru care Wittgenstein era un logician de geniu despre care a crezut că împărtășește orientarea generală a gândirii sale, nu și-a ascuns nedumeririle și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vezi l.l). Numai despre fapte, și nu despre lume ca întreg, putem să ne facem „imagini“, putem spune ceva. Lumea ca întreg poate să fie însă obiectul unor trăiri. Asemenea trăiri, asemenea experiențe subiective, sunt ceea ce Wittgenstein numește misticul. „Contemplarea lumii sub specie aeterni este contemplarea ei drept întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg este misticul“ (6.45). Cel care trăiește acest sentiment va înceta să se întrebe care este sensul vieții și al lumii, să caute răspunsul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și nu despre lume ca întreg, putem să ne facem „imagini“, putem spune ceva. Lumea ca întreg poate să fie însă obiectul unor trăiri. Asemenea trăiri, asemenea experiențe subiective, sunt ceea ce Wittgenstein numește misticul. „Contemplarea lumii sub specie aeterni este contemplarea ei drept întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg este misticul“ (6.45). Cel care trăiește acest sentiment va înceta să se întrebe care este sensul vieții și al lumii, să caute răspunsul la această întrebare prin teorii. Asemenea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
anumite metode de investigare ce presupun o logică și norme impersonale, chiar și atunci cînd acestea sînt propria sa creație. În sfîrșit, consideră Blaga, făuritorul de artă așteaptă de la ceilalți o reacție estetică ce decurge dintr-o atitudine pură de contemplare, în vreme ce filozoful dorește o aderare la opera sa, la ideile sale388. Cu toată această distincție, Blaga constată că metafizica, spre deosebire de știință, este în mod evident legată de destinul creator al omului, reflectînd drama interioară a cunoașterii umane, ceea ce îi permite
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
alii. Din partituri în genul anticului encomion se constituie materia unui volum: Laus Ptolemaei; un altul se va numi semnificativ: În dulcele stil clasic. Repere universalizante, ideologeme orientând din uman în cosmos devin titluri de poeme-meditații: Inimă, Somn, Vis, Miraj, Contemplare, Cântec, Labirint, Armonizare, Timp; toate invită la ridicare în intemporal. Act de cunoaștere cu virtualități totalizante (asociabile filozofiei și științei), poezia poate întâmpina obstacole, dar poetului, un magician (un microcosm), îi stă în putință explorarea cosmosului mare, inserția în astral
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
gândire în imagini", "profund subiectivă") și cogito-ul (legat de "gândirea în noțiuni") trăsături invocate în Respirări se constituie în dimensiuni corelative, inextricabile. În cele 11 Elegii (publicate în 1966) obsedează vădit causa rerum, o multiplă exasperare a Eului contemplator (titlul Contemplare se repetă) posedat de nostalgia cunoașterii, balansând între înaintări și retrageri necontenite, sub perpetua presiune a relativismului universal. "Stau între doi idoli și nu pot s-aleg pe nici unul (...) // Stau cu o lopată în mână între două gropi, / și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fluturi galbeni, nu de somn atinsă (...) Să nu mă zbat, să exersez să mor Fără dureri, ca-n vise de ușor... Nu pastelul tentează; în câteva texte remarcabile (Roza, Merii, Sânzâiene și altele, congenere) prioritatea revine Eului interior, pendulând între contemplare lină și melancolie, mod cultivat odinioară de D. Anghel. Ne ține în loc, bunăoară, expoziția florală din Nu orhidee porfirogenete: "Mi-e dor de-o floare simplă și curată (...) // Deci flori crescând din munți pân' la câmpie (...) / Nu orhidee porfirogenete / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
înțelegem. Numai ignoranța produce dezordine, dizarmonie. Deci mai întîi trebuie depășită ignoranța prin cunoaștere dinlăuntru, intimă. Aceasta este o mare virtute, ce purifică sufletul, dacă e cazul. Originea sa e planul suprasensibilului, al esențelor spirituale, unde te poți bucura de contemplarea Ideilor. Dar pentru asta ne trebuie, cum spunea Plotin, "o altă vedere", de fapt o întreagă schimbare de Sine, produsă prin renunțarea la sclavia simțurilor și așteptarea tăcută a ivirii lui Unu în noi. Atunci vom putea contempla ceea-ce-este etern
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
filosofia între teologie și știință. Eu înclin să includ teologia în filosofie și să o consider forma cea mai înaltă a acesteia. Cred, ca și Husserl, nu în fenomenologia conștiinței, ci în reabilitarea proiectului grecilor, în special al lui Platon : contemplarea esențelor eterne, a ideilor forme existente prin ele însele, în fondarea unei umanități filosofice. Cred, ca și Heidegger, că adevărul este deturnat de raționalitate, că logica nu deține nici un primat și că omul trebuie să încarneze poezia. În accepțiunea mea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
vreți să slujiți efemerul ? Principiul impune prin el însuși existența formei efemere, substanțiale, a ființei. Dar fiindcă ființa efemeră, sau "trestia gînditoare" a lui Pascal manifestă chipul eternului, Dumnezeu ne trimite și ne permite cunoștința despre El însuși chiar prin contemplarea efemerului. Semnele sale sunt în tot ceea ce este trecător și mai ales în noi înșine, urma pașilor săi dă forma lumii. Citim pe Max Weber. Plecînd de la noi îl putem concepe pe El, putem percepe Revelația Sa, Cuvîntul Său. Contemplîndu-L
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de telecomunicații permit marilor întreprinderi să creeze o cerere globală "normalizată". Cvasitotalitatea planetei fiind astfel "pregătită" prin mijloacele audio-vizualului, populațiile cele mai diverse, adică cele mai dezorientate, aspiră la un anumit stil de viață și deci de consum, definit prin contemplarea televizuală a standardelor occidentale. Este vorba deci de a servi cel mai mare număr de consumatori cu cel mai mare număr de produse de același fel (McDonald's, Levi's, Coca-Cola etc). Căutarea unei norme mondiale și suprimarea la maximum
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
comportamentul lor iresponsabil, amenință pacea, sănătatea economiei și a întregii planete. Capitolul al patrulea, "Elegii din post-tranziție", este dedicat "țărișoarei noastre" și are un pro-nunțat caracter critic la adresa celor care o guvernează, dar și a "ethosului românesc", mai în-clinat spre contemplare și vrajbă decît spre acțiuni concrete și constructive. Nu întîmplător, el se încheie cu "O istorie a urîtului", cu trimitere la cartea cu același titlu coordonată de Umberto Eco. În fine, ultimul capitol, este unul de spiritualitate, ce încearcă, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
la conștiință" Ceea ce caracterizează societatea de consum, scria Baudrillard în 1970, „este absența «reflecției», a perspectivei asupra ei înseși..., nu mai există decât o vitrină în care individul nu mai distinge imaginea reflectată a propriei persoane, ci se pierde în contemplarea obiectelor/semnelor multiplicate”9. Cum să nu sesizăm diferența adusă de momentul III, care generează - chiar dacă nu exclusiv și regulat - distanțarea și neîncrederea subiecților? Tot așa cum se intensifică autonomizarea individului față de marile instituții colective, există și o mai mare distanțare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
puțin nepăsător și mai vigilent, mai puțin admirativ în ce privește frumusețea sa și mai grijuliu cu aparențele și cu sănătatea, mai puțin repliat asupra propriei persoane și mai atent la informație și la riscurile sanitare. Narcis nu se mai pierde în contemplarea propriei imagini, ci consultă medici și specialiști, adoptă strategii de prevenire, își schimbă alimentația, renunță la tutun, se ferește de soare, face sport ca să fie în formă, își corectează aspectul fizic. Narcis nu mai e doar homo estheticus, ci și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cult, ritualică, aparține zonelor primejdioase ale reprezentărilor umane”1, lucru adevărat atât pentru masca lui Dionysos, cât și pentru cea a lui Gorgo. În universul reprezentărilor religioase, continuă autoarea, masca lui Dionysos corespunde „unuia dintre polii extremei alterități, acela al contemplării chipului zeilor, la celălalt pol aflându-se figura monstruoasă a Gorgonei, simbol al supremei interdicții, al inexprimabilului și al neputinței de a contempla moartea”. Grecii, ne reamintește Vernant, au doar trei divinități purtătoare de mască: Dionysos, Artemis și Gorgo, legate
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tocmai pentru că există „prea multe corpuri și prea puțin suflet”, pentru că lumea în care trăim este o „imitație reușită”, încă doar o imitație și nimic altceva: „O operă de artă, da, încă ireală”. Așa se explică și de ce propria-i contemplare în oglindă o fascinează: în imaginea răsfrântă de apele oglinzii, ea își caută adevărata identitate, o realitate mai puțin carnală și mai ales spirituală, realitatea reflexului, a dublului, a spectralului. Oare nu seamănă oglinda femeii narcisiste cu acea oglindă din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Repetatele răsfrângeri ale imaginilor anulează, în cele din urmă, realitatea, instalând o „absență solemnă”, care transformă încăperea într-o anticameră a morții. În arhitectura spațiului Marelui Balcon, înlănțuirea și întretăierea reflexelor este și o înlănțuire, o răscruce a mormintelor. Fiecare contemplare în oglinzile din saloane înseamnă o intrare în moarte, iar în Camera doamnei Irma, situată în centrul edificiului, oglinda dublă din fundul scenei se deschide, în tabloul al nouălea, lăsând să se vadă „Salonul Mausoleului”, centrul-pereche al Camerei cu oglinzi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
declară că îi este frică de toate, de ceilalți. Are impresia că se vorbește despre ea, că cineva vrea să-i facă rău. Se simte în permanență spionată, observată. Ea prezintă stări de mare sensibilitate, dismorfofobii. Descrie momente lungi de contemplare în fața oglinzii, mărturie a sentimentelor de teamă privind depersonalizarea, înstrăinarea și confuzia. Ea nu mai recunoaște nici oamenii, nici pe ea însăși, se simte împiedicată să se manifeste, controlată de o forță. Încearcă în acele momente să se regăsească cu ajutorul
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
urgență cu un psiholog. Această convorbire se desfășoară în condiții materiale adesea dificile, „la patul bolnavului”, într-o mică încăpere alăturată, în sala infirmierelor. Adesea, adolescentul mai are încă, înfipt în braț, acul perfuziei și în timpul convorbirii este absorbit în contemplarea acestui tratament „picătură cu picătură” reparatoriu; în alte cazuri, asistenta tocmai l-a eliberat din această strânsoare pentru „a merge să vorbească” cu psihiatrul/psihologul. Deci climatul nu este întotdeauna cel ideal și nu îndeamnă la o relaxare favorabilă reflexiei
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
aflăm că, asemenea lui Leucime (sic) - Jean-Paul Dumont susține că ar fi vorba de Leucip (clasarea fragmentului în doxografia leucipiană o certifică...) -, crede că bucuria autentică e scopul sufletului și că o obținem din relația cu lucrurile frumoase și din contemplarea lor. Posterioară cu peste cinci secole, judecata lui Clement pare foarte... platoniciană! Prada e cam slabă... Nu știm nimic despre această bucurie, cum poate fi ea autentică și ce anume pot însemna lucrurile frumoase... De altfel, ce ar fi o
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sale fiziologice, acest animal nu poate să-și ridice capul și să contemple cerul. Așadar, nu are cum să devină un animal platonician în stare de o ascensiune dialectică prin care să se transforme într-o vietate extatică orientată spre contemplarea ideilor pure; el rămâne o creatură grosieră, condamnată să râme cu râtul în pământul cel mai murdar, scârbos și plin de gunoaie, hrănindu-se cu excrementele în care se bălăcește. În bestiarul filosofic, porcul e condamnat să rămână legat de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ori mă violezi, fără să-ți scoți măcar armura. Și acum, rezervând tuturor acestor lucruri un spațiu pe peretele interior al turnului de pază, pictorul de război Încerca să reproducă nu fresca teribilă a lui Orozco, ci senzația pe care contemplarea ei Împreună cu Olvido, vorbele sale și contactul cu mâna ei i-o imprimaseră de mult În inimă și În minte. Erau subtile și foarte stranii, gândea, legăturile ce se puteau stabili Între lucruri În aparență fără legătură Între ele: picturi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vieții. Lumea fizică, tranzitorie, este guvernată de suferința cauzată de dorința de reîntrupare, deasupra căreia omul se poate ridica prin gândul bun, cuvântul bun, fapta bună, viața corectă, prin starea mentală adecvată care îi permite detașarea de lumea fizică și contemplarea efemerului. INCLUDEPICTURE "http://www.himalayanacademy.com/resources/books/hbh/images/06 SYM Confucian.jpg" \* MERGEFORMATINET Confucianismul - cod etic, filosofic și religios, politic și economic, răspândit în China, Japonia, Coreea, Vietnam - se bazează pe analectele (proverbele, aforismele) lui Confucius. Valorile fundamentale ale confucianismului
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]