1,993 matches
-
a Treia Republică va reuși să se impună. Mai mult decât atât, ea va cunoaște o longevitate excepțională: șaptezeci de ani (până pe 10 iulie 1940). 29 Clara Malraux, Le Bruit de nos pas. Apprendre à vivre, Grasset, Paris, 1963. 30 Contesa de Pange, Comment j'ai vu 1900, Grasset, Paris, 1962. 31 Edward Shorter, La Naissance de la famille moderne, XVIII-XXe siècle, Seuil, Paris, 1977. 32 Conversație cu autoarea, 14 noiembrie 1996. 33 Catherine Pozzi, Journal de jeunesse, 1893-1906, Lagrasse-Verdier, Paris, 1995
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
că liniștita cetate brăneană ar fi fost un cuib al vampirilor. În fapt imaginația bolnavă a părintelui vampirilor, un irlandez din Dublin, regizor de teatru, care avea în ascendența sa și o ramură hindusă, a fost probabil alimentată de cazul "contesei sângeroase", pe numele ei adevărat Erzsebet Batory cunoscută în istoria crimei, ca făcând baie în sângele fecioarelor sacrificate pentru acest scop. Nu este mai puțin adevărat că în unele basme ale Românilor apar așa numiții vârcolaci, care pot fi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
duce, de exemplu, la Bugaz? Nu mai există restricții, frontierele sunt deschise, ar putea face foarte bine o scurtă călătorie ca să revadă Bugazul. Bugazul? Dar Bugazul nu mai există, vreți poate să spuneți Karolin-Bugaz? Nu, nu, dimpotrivă, vorbesc de Bugaz. Contesa voastră, Carolina Sobaiska, născută Rzevodska, rudă cu Balzac și prietenă cu Pușkin, exilată la Bugaz, are desigur și alte merite pe lângă acela de a fi posedat mari proprietăți în Basarabia, achiziționate în contextul colonizării rusești. Asta nu justifică atașarea prenumelui
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
face că, pentru a compromite identitatea locului, n-ați găsit nimic mai bun? Nicio personalitate ucraineană care să-și fi lăsat urma cizmei pe acest nisip fin, niciun hatman, niciun cazac, nicio mustață à la Taras Bulba? În acest caz, contesa Carolina disimulează destul de prost adevărata referință istorică, și singura de care dispuneți: tovarășul Stalin. Totuși el este acela care a hăcuit Basarabia, divizând-o între o fictivă republică moldovenească, așa-zis autonomă, și, la sud, o mică regiune alipită Ucrainei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
arată că este vorba de un simbol religios. Poate nu știți că un poet suedez din epoca romantică, Atterbom, a publicat în 1824-1827 un mare poem „universal” numit Lucksalighetens ö (L’île de la félicité), inspirat de o poveste franceză a contesei d’Aulnoy, ȘHistoire d’Hyppolite comte de Douglasț, publicată pentru prima oară în 1690 și tradusă de timpuriu în suedeză, unde a devenit o veritabilă poveste populară, în ciuda originii sale recente. Se spune că textul contesei d’Aulnoy are origine
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o poveste franceză a contesei d’Aulnoy, ȘHistoire d’Hyppolite comte de Douglasț, publicată pentru prima oară în 1690 și tradusă de timpuriu în suedeză, unde a devenit o veritabilă poveste populară, în ciuda originii sale recente. Se spune că textul contesei d’Aulnoy are origine celtică, în orice caz povestea se aseamănă cu alte descripții celtice ale lumii de dincolo. Există cel puțin o mare monografie Ș(în suedeză) Ț despre acest poem, dar presupun că dvs. cunoașteți tot ceea ce are
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Eminescu la care faceți aluzie, p. 13, nota 3. Știți, poate, că poetul nostru romantic, Atterbom, a scris în 1827 un mare poem, Insula fericirii, inspirat dintr-o poveste populară care derivă dintr-un text scris mai întâi în franceză (Contesa d’Aulnoy, Histoire d’Hippolyte comte de Douglas, 1690), dar care a devenit o adevărată poveste populară în Suedia. Tema centrală este insula fericirii veșnice, unde nu există timp, fericirea și voluptatea necunoscând limite (Atterbom a vârât aici întreaga filosofie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Itc "Lucien Gerschel către Stig Wikander* I" 34 rue Voltaire Levallois-Perret (Seine) FRANCE 31 decembrie 1957 Dragă domnule Wikander, Nu e greu să vă închipuiți deosebita plăcere pe care mi-o produce scrisoarea dvs. Firește, îi voi scrie de îndată contesei de Rantzau și îi voi trimite articolul meu: vă mulțumesc pentru detaliile interesante pe care mi le comunicați, vă mulțumesc că mi-ați dat adresa ei! La rândul meu, permiteți-mi să vă trimit toate urările mele de Anul Nou
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Nichita de la Ploiești, tenace comentator al filmului românesc la Contemporanul lui Ivașcu deja. Pentru gustul literaților români, obișnuiți cu reviste literare tip magazin, cum e România literară, profilul Contemporanul-Ideea europeană, sever, de tip german - vezi Die Zeit al formidabilei contese Donhoff de la Hamburg -, cu coloanele sale severe, puține ilustrații și studii ample, „seci”, poate părea „plicticos” și e cu siguranță „ne-vandabil”. (Revista Viața Românească supraviețuiește de aproape un secol cu același profil și e doar vina, slăbiciunea financiară a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dvs. special, iată, cum se spune pe la concursuri, o Întrebare de o sută de puncte... , provocată de această notă din agendă la 26 iunie 1939: „Franciscanul Frențiu de la Huși, curioasă informație (seminarul franciscan de la Hălăucești - universit. franciscană la Linza Călugărească ). Contesa de Noailles. Articolul meu din 1906 cu Barici. Vrea informații.” Există vreo pistă de informare pentru: a. „franciscanul Frențiu”; b. „seminarul franciscan de la Hălăucești”; c. „universit[atea] franciscană de la Linza (lecțiune foarte nesigură!!) Călugărească”? Cât despre „articolul meu cu Barici
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Familiei” din Estoril. Regele Carol al II-lea al României a stat și el un timp la Estoril, unde a avut o casă-palat numită „Marea și Cerul”. De asemenea, s-au odihnit în mai multe rânduri la Estoril contele și contesa de Barcelona, o pereche foarte apreciată pentru stilul ei modern de viață. Mircea Eliade, atașat cultural la Ambasada română din Portugalia, a locuit în 1942 la Cascais, pe strada Saudade nr. 13. În pliant sunt reproduse fișa de înregistrare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în această sensibilitate afișată a mulțimii. Și nici nu-ți mai pare atât de vulgară. Câteva săli cu pictură spaniolă. Nu văd Velázquez. Rețin un Murillo, Tânărul cerșetor, splendid. Goya, câteva lucrări din celebra și strălucita lui serie de portrete. Contesa de Carpio seamănă mult cu o mătușă a mea pe linia mamei, Maria, cu origini grecești, care s-a înecat la treizeci și ceva de ani împreună cu soțul ei, un bogat armator grec, „proprietar de vapoare”, cum își amintește cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
paululo patrimonio comportă. Mangiato che ho, ritorno nell'hosteria: quivi è l'hoste, per l'ordinario, un beccaio, un mugniaio, dua fornaciai. Con questi io m'ingaglioffo per tutto dì giuocando a criccha, a triche-tach, et poi dove nascono mille contese et infiniți dispetti di parole iniuriose, et îl più delle volte și combatte un quattrino, et siamo sentiti nondimanco gridare da Sân Casciano. Così, rinvolto entra questi pidocchi, traggo el cervello di muffa, e sfogo questa malignità di questa mia
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Romă, 2002, 2: 764, care scrie: "La solidarietà fraterna con îl Moro e con l'operazione dinastica da lui [i.e. Ascanio] compiuta scattò nel cardinale proprio nel momento della catastrofe che piombò addosso a entrambi, dopo una vită di infinite contese". [Solidaritatea fraterna cu îl Moro și cu operațiunea dinastica de el (Ascanio) perfectata a fost ruptă de cardinal în chiar momentul catastrofei care a căzut asupra amândurora după o viață de luptă fără sfârșit]. 52 Dionisotti, "Machiavelleria ultima", pp. 24-25
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
după băiatul meu, „Tătoi“ sau „Tololoi“, afară de una singură, cea mai veche, ofensată de a fi aflat, după peste patruzeci de ani, de berbantlâcurile mele notorii și care stăruia, pân-oi muri, să-mi spună, ca prin romanele foileton cu contese fudule și ca și când s-ar adresa unei armate de valeți cu peruci pudrate și cu pulpe false, de mucava: „Domnul Beldie“. (Cine-o fi Învățat-o, Dumne zeule mare?) ... Cunoașteți cumva teoria bunului „tătic“? Nici eu, dar o să-ncercăm. „Tăticul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
preoți, dar majoritatea vor rămâne „frați laici”; însuși sfântul întemeietor nu a acceptat să fie preot, ci a rămas toată viața doar diacon. După trei ani, în 1212, tânăra Clara Sciffi, fiică a contelui și cavalerului Favorino Sciffi și a contesei Hortulana născută în nobila familie Fiumi, destăinuie lui Francisc intenția și dorința de a duce și ea o viață asemănătoare cu a lui. Ajutată de către ilustrul său concetățean face jurământul de a trăi toată viața în „ascultare, sărăcie și castitate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
un concurs organizat în vederea creării Orchestrei Cinematografiei, concurs la care reușise, s-a întors din nou la București și s-a mutat într-o cameră de pe strada Spătarului, în plin centru al Bucureștilor, pe care o subînchiria doamna Popovici, născută contesă de Roma și măritată cu fostul soț al Vioricăi Dragalina - prietena Augustei (ce mică e lumea!). Sâmbătă, 29 mai 1952 Seara, precedat de Navarra și de Aranjuez, precum și de un amic - militar în termen -, Mihai își făcu intrarea la Saragossa
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
există la acea oră un tren spre Galați. La vremea aceea, Giglio-Crin fusese numit regizor la Teatrul de Stat din Galați și ne invita mereu să-i facem o vizită. Locuia chiar în centru, într-o cameră mobilată, în casa contesei de Roma, mama proprietăresei lui Mihai. (O, Doamne, ce mică e lumea!) Când am ajuns acolo, Crin tocmai ieșise. Doamna de Roma mă întâmpină însă foarte amabil, mă conduse în camera lui, îmi oferi un ceai fierbinte și mă culcă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Bicaz, apartamentele superbe din cartierele pentru muncitori, creșele, școlile, spitalele, bibliotecile, institutele pentru promovarea științelor și artelor, ar lăcrăma pentru plugul de lemn și pentru bordei, ni s-ar părea slab la minte ca și bietul general care zicea naiv: «Contesă, asistăm la ruina unei țări.»“ („7 Noiembrie“, Contemporanul, 7 noiembrie 1958) G. Călinescu între sublim și ouă (nota V. I.) „La bunurile de îmbrăcăminte e deajuns a semnala că va curge în 1965 o cataractă de mătăsuri, un miliard jumătate
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
la douăzeci de ani după moartea lui Iosif Teleki, strănepot al «vânzătorului de principate» Mihail Teleki, consemnată pe coperta interioară a Strajnicului bisericii din Streza, văduva acestui mare acaparator de domenii și în general de tot felul de bunuri materiale, contesa Johanna Roth, solicită celei mai înalte magistraturi a Imperiului Habsburgic, clarificarea tuturor posesiunilor soțului decedat, contele Iosif Teleki, în scopul, probabil al unei departajări în favoarea ei și a fiilor săi Ladislau și Iosif. Împăratul Francisc al II-lea dispune printr-
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
unei acțiuni de conscripție privind averea defunctului. Pe baza respectivului ordin au fost delegați în mod special nobilii Sigismund Császár și Moise Bilai, secretari jurați ai Tablei regale din Transilvania, să organizeze și să urmărească întocmirea conscripției solicitate de doamna contesă. Amploarea ce a luat această acțiune ordonată de împărat, ne face să ne dăm seama cât de imens era volumul posesiunilor conților Teleki de Szek. Pentru bunul mers al lucrărilor, în scopul unei cât mai evidente corectitudini a inventarierilor ce
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Sorestely, etc., moșii mari și rentabile, fără a cunoaște care dintre ele sunt moștenite sau ipotecate, fiindcă acele localități sunt foarte departe, motiv pentru care subcomisia nu le poate specifica în amănunțime. În schimb subcomisia cunoaște foarte bine moșiile Excelenței sale Contesa și ale Conților exponenți, care se întind pe pământul Țării Făgărașului, la Streza Cârțișoara, Oprea Cârțișoara, Arpașul de Jos, Arpașul de Sus, Scorei, Teleki Recea, precum și Noul Român (Olahüjfolviresz) din județul Alba. Apoi subcomisia întră în amănunte de specialitate, luând
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de flori, în care se află un soi de seră, numerotată cu cifra 3. În procesul verbal al subcomisiei, se descrie apoi cu mult lux de amănunte o altă clădire cu numărul 4., mai veche, locuită cândva de însăși «excelența sa contesa», prevăzută cu camere pentru doamnele de onoare, o cameră pentru secretarul său, alta pentru musafiri și diverse dependințe. La numărul 5. ni se povestește că există o grădină plantată cu roze și alte flori. La numărul 6. se află clădirea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
apa morii, atât cât este nevoie. - un șopron pentru vite cu acoperiș din paie, - o cocină cu trei despărțituri, deasemenea din bârne și acoperită cu paie. În continuare sunt dispuse sesiile colonilor din Streza, proprietate, drept de moștenire al «măritei contese» și «onor conți», cu toată suprafața sesiunilor (gospodăriilor), cu servitorii și cu toate bunurile lor mobile și imobile, dispuse în ordine astfel: prima sesiune: Tănase Cânduleț primarul, cu averea și copiii lui. a doua sesiune: Iuon Căpățână a treia: Matei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Iosif cu sediul în Sărmaș. Acești iobagi nu apar înregistrați cu sesiunile lor, ca și boierii de altfel, dar sunt amintiți cu ocazia delimitării gospodăriilor din sat sau a terenurilor din câmp, pentru cei cuprinși în conscripția ordonată la cererea contesei Johana Roth. Numărul sesiunilor se ridicau la 70, încluzând de data asta și pe cele din Arpașul de Sus și erau împărțite între nobili prin succesiune. Iobagii au fost înregistrați în urbariu sub denumirea de coloni ce îi diferențiază din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]