5,573 matches
-
în Ungaria sau în Cehoslovacia. în viitoarea RDG, după o fază militară deosebit de violentă și marcată de o succesiune de jafuri și de violuri în masă la care s-au dedat trupele sovietice, accederea la putere a comuniștilor nu e contestată, în schimbul unei ficțiuni memoriale: în numele antifascismului* „natural” al populației care s-a opus nazismului, instrument al marelui capital, este îndepărtată introspecția colectivă a trecutului, precum și orice urmă a culpabilității naționale. Iugoslavia și Albania reprezintă cel de-al doilea caz de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Wang Jiaxiang - și al lui Zhou Enlai*, care-i lasă conducerea operațiunilor militare. Este începutul unei ascensiuni politice care nu se va încheia decât în 1945, la cel de-al VII-lea Congres al PCC, dar care încă mai este contestată - Zhang Guotao antrenează mai mulți conducători pe un alt traseu în august 1935. Marșul cel Lung se încheie în octombrie 1935 în partea meridională a regiunii Shanxi, unde face joncțiunea cu detașamentele unei mici gherile locale. în cursul odiseei estimate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nu poate să nu reflecte moderația judecăților noastre morale. 6. Deci diferența între realismul politic și alte școli de gândire este reală și profundă. Oricât de mult din teoria realismului politic ar fi fost greșit înțeleasă și interpretată, nu este contestată atitudinea sa intelectuală și morală specifică în chestiunile politice. Din punct de vedere intelectual, realistul politic susține autonomia sferei politice, așa cum economistul, juristul, moralistul le susțin pe ale lor. Gândește în termeni de interes definit ca putere, așa cum economistul gândește
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
incertitudinii prognozei raționale și a influenței permanente și deseori decisive asupra forței pe care o națiune este capabilă să o exercite în politica internațională. Nu ne preocupăm aici de problema factorilor responsabili de dezvoltarea caracterului național. Ne interesează doar faptul - contestat, dar (ni se pare nouă) incontestabil, mai ales ținând cont de conceptul antropologic al „modelelor culturale” - că anumite calități ale intelectului și caracterului se întâlnesc mai des și sunt mai mult apreciate într-o cultură decât în celelalte. Să-l
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
că însemna diversele rivalități imperialiste care au avut ca punct de întâlnire Peninsula Coreeană și care stabileau acolo un echilibru foarte instabil și, în general, de scurtă durată. În mod tradițional, puterea care controla și proteja Coreea a fost China, contestată periodic și cu mai mult sau mai puțin succes de Japonia. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Rusia a luat locul Chinei în calitatea de competitor al Japoniei pentru controlul Coreei. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
caracterizat ca o abordare generală; a doua examinează în mod special operele principalilor teoreticieni constructiviști. Folosind o macroperspectivă, evaluările constructivismului aparținând practicienilor și criticilor tind să-l caracterizeze, fie explicit, fie implicit, drept liberal-idealist. Mai mult, aceste evaluări sunt rareori contestate. De exemplu, o recentă trecere în revistă a studiului normelor în relațiile internaționale (Finnemore și Sikkink, 1998, p. 916) se distanțează, încă o dată, de utopismul lui Carr, dar consideră că un element fundamental din studiul normelor este „tocmai de a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
despre „relativitatea factorilor personali” și dezavuează practica unor organizații de a căuta „oameni excepționali” a căror prezență ar permite evoluția favorabilă, aproape de la sine, a organizației. Chiar metodologia și procedurile de selecție a liderilor, bazate pe criterii exclusiv psihologice, sunt contestate (Petit, Dubois, 1998, pp. 70‑73). # Schițarea unei liste de trăsături necesare într‑o funcție de conducere și apoi validarea ei duce adeseori la un raționament circular: o anumită conduită este înfățișată ca fiind datorată trăsăturii, iar trăsătura însăși este dedusă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
excedente colective etc.). Consiliile de muncă sunt dominate de sindicaliști activi, membrii lor fiind desemnați prin alegeri sau numiți de sindicate și chiar de conducere. În țările în care există sindicate rivale, alegerea membrilor în consiliile de muncă este puternic contestată. Mulți autori au considerat că practica participativă a consiliilor de muncă constituie calea regală în urmărirea intereselor colective (vezi, de exemplu, Dachler, Wilpert, 1978). Există însă și suficiente rețineri față de ele. Se consideră astfel că poziția consiliilor de conducere în cadrul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
victimei; se glumește pe seama vieții private a victimei; se glumește pe seama originii sau naționalității ei; victima este obligată să accepte activități umilitoare; notarea inechitabilă și în termeni rău intenționați a muncii victimei; deciziile victimei sunt puse sub semnul întrebării sau contestate; agresarea victimei în termeni obsceni sau insultători; hărțuirea sexuală a victimei (prin gesturi sau propuneri). 4. discreditarea profesională a victimei nu i se atribuie sarcini de realizat; privarea victimei de orice ocupație și vegherea pentru ca victima să nu-și găsească
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care se orientează finalitatea existenței” (ibidem). Distincția clasică Între factori individuali (psihanalitici sau cognitivi) și factori colectivi ă sau chiar Între factori Înnăscuți și factori dobândiți ă În construcția sentimentelor de sine, de identitate și de apartenență este astăzi puternic contestată. Pentru Muchielli, sentimentul de apartenență Își are originea „În relația primară a sugarului cu mama sa, Întrucât se știe că, În prima fază, sugarul nu face distincție Între sine Însuși și mama sa”, și, În aceeași măsură, În faptul că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Modelul centralizator și uniformizator În stil iacobin, pentru care Franța postrevoluționară este o perfectă ilustrare, dar care a fost utilizat, cu unele nuanțe, pretutindeni În Occident și În toate fostele colonii, dar mai ales În Lumea Nouă, este tot mai contestat. Celebrul creuzet (melting pot) american, al cărui cost uman a fost În permanență minimizat, pare să funcționeze mult mai puțin eficient decât Înainte. Pretutindeni explodează revendicări „etniciste” cu finalitate identitară, solicitând angajarea actorilor sociali pentru obținerea recunoașterii unor entități noi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
avea dreptate astfel să afirmăm că „antiumanismul radical nu restaurează decât În mod fictiv ideea de drept” (ibidem, p. 68). Această constatare trebuie adăugată faptului că, de acum, funcția de reglementare a drepturilor omului nu mai este decât prea puțin contestată. Ceea ce nu Înseamnă Însă că dezbaterea cu privire la conținutul acestora a Încetat, ba chiar dimpotrivă. O extindere infinită? Așa cum remarcă Denis Lacorne, „nu este de-ajuns să proclamăm Drepturile omului, trebuie să le și aplicăm” (Lacorne, 1993, p. 17). Aplicarea Înseamnă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
majoritate și minorități, propuneri care țin seama de faptul că acestea din urmă nu sunt vinovate pentru situația lor minoritară (Van Parijs, 2001). Trecerea În revistă propusă de acest articol arată că minoritățile și drepturile lor sunt teme Încă puternic contestate. Chiar dacă, la nivel internațional, se conturează un consens cu privire la legitimitatea acestora Într-o societate ce se dorește democratică și liberală, arbitrajele necesare, precum și posibila concurență Între comunități continuă să ridice probleme dificile, cum este cea a drepturilor „autohtonilor” În raport cu grupurile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de sens, dar cu un anumit statut de conotație socială (care variază după cultură și după epocă). Aceasta nu împiedică însă distingerea discursului literar ca o clasă autonomă în interiorul unei tipologii generale a discursului, specificitatea literaturii nefiind în nici un mod contestată, deși parametrii ei sînt variabili. V. discurs, limbă literară. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995. RN LITOTĂ. Figură retorică opusă, de obicei, hiperbolei, litota constă în expresia unei intensități reduse față de cea pe care o deține realitatea obiectivă, astfel încît
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
grupuri de limbi, precum cele germanice, asemenea verbe modale sînt unanim recunoscute și constituie un subiect de sine stătător al tratatelor de gramatică. În cazul altor grupuri de limbi însă, precum cele romanice, deși existența modalității astfel exprimate nu este contestată, problema identificării unui grup de verbe modale generează încă puncte de vedere deosebite. Din acest motiv, se poate afirma că un inventar al verbelor modale este greu de realizat și lasă mereu posibilități de contestare și că acest inventar variază
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
asemănare, de tipul metaforei. Prin urmare, așa cum stabilea Quintilian, sinecdoca este transferul de denumiri între noțiuni care se integrează una în alta, adică un termen desemnînd un obiect se referă la alt obiect legat de primul pritr-o relație de incluziune. Contestată uneori ca figură de stil (sau semantică) de sine-stătătoare, după majoritatea teoreticienilor, sinecdoca este o varietate a metonimiei, ce grupează mai multe raporturi de incluziune: relații partitive (întreg-parte), relații numerice (plural-singular) și relații înglobante (ansamblu-component), acestea realizîndu-se între entități, iar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Tipul limbajelor juridice este specific codurilor de legi și dezbaterii judecătorești, avînd printre specii limbajul juridic oratoric al pledoariei judiciare (avocățești). Limbajul legilor este foarte apropiat de limbajul administrativ al instituțiilor. Existența unui stil publicistic (sau gazetăresc) a fost deseori contestată, căci paginile publicațiilor periodice întrunesc texte ce pot avea trăsături specifice celorlalte stiluri funcționale ale limbii. Aici nu trebuie incluse, desigur, publicațiile literare și cele de specialitate, precum periodicele științifice, care se repartizează în mod firesc stilului beletristic și, respectiv
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe care îl caută nu în inima lor, ci folosind metoda istorico-critică, în mare vogă în tot secolul al XIX-lea. Normal că, din moment ce însăși taina Euharistiei, singurul loc unde l-ar mai fi putut găsi, este desacralizată și chiar contestată, nici Hristos și nici Iisus nu mai sunt de găsit. De această greșeală, teologii erau avertizați chiar de un istoric, Ernst Troeltsch: "Odată ce metoda istorică este aplicată științei biblice și istoriei creștine, ea devine o drojdie care alterează totul până
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
deschis pe Iisus și i-au aruncat în închisoare pe ucenicii Lui, vor dispărea după distrugerea Ierusalimului de către Titus. Dincolo de toate argumentele aduse contra creștinismului, dincolo de desființarea critică a unor texte biblice sau scrieri apocrife, de neconcordanța sau chiar paternitatea contestată a evangheliilor, faptul că astăzi ne aflăm în anul 2010 de la Nașterea Domnului, era creștină, vine să întărească adevărul că Iisus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu, Cel care pentru a noastră mântuire S-a făcut om, a pătimit, s-
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Abney, s-a avansat ipoteza că acordul are propria sa proiecție în GD sau că fiecare dintre trăsăturile implicate în acord ar avea proiecția sa (GNum, GGen). Existența unei proiecții GGen a fost propusă de Picallo (1991), dar este destul de contestată. Este mai general acceptată ipoteza că genul este o trăsătură prezentă pe altă proiecție funcțională, posibil pe număr. Proiecția funcțională a numărului (GNum) este acceptată de mai mulți lingviști (Ritter, 1991, Bernstein, 1993, Farkas și de Swart, 2003, Munn și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Un verb care nu atribuie un rol tematic subiectului nu atribuie Caz (acuzativ) obiectului, și invers − a constituit un punct de interes/de pornire în multe studii. Generalizarea a fost supusă unor reformulări și unor ajustări, dar a fost și contestată. Belletti (1988) nuanțează generalizarea formulată de Burzio. Folosind date din limba finlandeză, în care Cazurile au realizări morfologice specifice − obiectul marcat cu acuzativ are citire definită, iar obiectul marcat cu partitiv are citire nedefinită −, autoarea ajunge la concluzia că, în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pentru inacuzativitate. Alexiadou (2001: 38) arată că în greacă nu există teste standard pentru a distinge între inacuzative și inergative, dar distincția există. Alexiadou (2001: 84) afirmă că rusa nu distinge între inacuzative și inergative. Relevanța testelor a fost și contestată. Mackenzie (2006: 182) − într-o carte care se ocupă chiar de testele sintactice folosite pentru delimitarea clasei incuzativelor − arată că sunt greu de găsit motivații pentru distingerea inacuzativelor de inergative atunci când subiectul este postverbal. Mackenzie (2006: 184) susține că diagnosticele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
scurtă, ca un tirbușon, provoacă mai Întâi o inflamație a mucoasei gastrice și apoi pătrunde prin mucoasă până la nivelul celulelor epiteliale gastrice. Prin lezarea acestor țesuturi are loc subțierea mucoaselor și perforarea substratului. Pentru această descoperire de primă importanță, deși contestată vreme de peste 25 de ani, autorii au primit, ca Înaltă recompensă, Premiul Nobel pentru Medicină În anul 2005, În valoare de 1,29 milioane de euro. Se apreciază că nivelul de risc al infecției cu H.p. este egal cu efectul
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
dispune, între altele, de aura științei (cognitive, sau oricare alta). Și, de altfel, comunicarea este științifică, așa cum știința este comunicativă. Ea dispune încă de susținerea instituțiilor publice cu morbul puterii, într-o societate unde vechea reprezentare politică devine fragilă și contestată, și de sprijinul mediilor de afaceri cu morbul pieței. Ea dispune, în sfîrșit, de instrumentul de tratare a societății, numit psihoterapie și relații umane. Dar trebuie să legăm toate elementele între ele și, în acest scop, să angajăm o cercetare
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
calculează la valoarea bunurilor a caror urmărire se contesta sau la valoarea debitului urmărit cînd acest debit este mai mic decît valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 5.000 lei, indiferent de valoarea urmăririi contestate. În caz de admitere a contestației, taxa se restituie plătitorilor, în temeiul hotărîrii judecătorești definitive prin care s-a admis contestația. Articolul 4 Cererile și acțiunile neevaluabile în bani se taxează astfel: a) cereri pentru contestarea existenței sau inexistentei unui
HOTĂRÎRE nr. 1295 din 13 decembrie 1990 privind taxele de timbru pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi asupra actelor de notariat şi a serviciilor prestate de acestea. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107413_a_108742]