1,366 matches
-
spun iarăși, că nu strică: nu am înțeles niciodată mania (i.e. nebunia) noastră de a ne judeca maniheist, dinspre prezent, trecutul. Pretutindeni ori-ori, mai niciodată și-și. Numai disjuncția (dezbinarea, destrămarea, desfigurarea) ne satisface apetitul sadomasochist. Con juncția (coagularea, armonizarea contrariilor) ni se pare dovada impardonabilă a spiritului căldicel, împăciutorist. De ce oare eram obligați la școală să optăm invariabil pentru Gherea în defavoarea lui Maiorescu, deși e limpede că numai simbioza perspectivelor oferă soluția justă și eficientă? De ce-o fi sfredelit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
prin perversiunea Parfumului lui Suskind. Ce frumos era gestul lui Gellu Naum, când îl ducea pe Dan Stanciu să pipăie coaja copacilor! Cum îți poți educa simultan gustul estetic și jubilația papilară, opțiunile artistice prin ceremonialuri pe vălul palatin. Alchimia contrariilor: educația senzorială și carnalitatea ideii. „Bine, Mircea, vin!“ am exclamat voios după mica dezbatere interioară. Cum era și firesc, realitatea (turistică, managerială, umană) de pe teren a întrecut cu mult biata mea imaginație culturală. Nu fusesem în Alba Iulia de prin
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și dulce împlinire estetic-metafizică, echivalând activismul cu autoa nihilarea. Pentru noi, idealismul va fi fost o rupere strategică de capacitatea de decizie. Sinuciderea ca salvare. Pri matul esteticului. Pentru cei de azi, pragmatismul, relativismul, fripturismul sunt cadre eficace pentru amestecul contrariilor, brasajul ideologiilor, metisajul doctrinar. Iar acum, când, vorba lui Blaga, ni s-ar deschide zările, dăm de o realitate subistorică, sufocată de aliajul etatism infracționalitate și mafiotlâcul de stat, când orice energie dornică de legalitate eficientă devine automat primejdie generală
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fie Umbra, servitoarea muncită, prohibită, arsă pe rugul rațiunii? Cine, cum și cât ar fi în stare să amestece benefic planurile, infuzând duh în febrilitatea senzorială și dulci răceli reflexive în creuzetul epidermic? Întrebări tipice adolescentului năuc, pentru care coincidența contrariilor și teoriile sufismului au impus cu înfiorare sinteza lumânare-flacără ca închipuire a relației trup-suflet. Una fără cealaltă, ca plinătatea fără suportul golului, nu pot supraviețui în bogată conlucrare. Booon. Vă scutesc de teoria chibritului și vin la țenchiul voroavei. După ce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
L. Boia, astfel procedează G. Călinescu în istoria personală. În cea de la capătul perioadei proletcultiste (Istoria literaturii române, I, 1964), E. Negrici observă și sancționează "zbaterea dramatică a geniului speculativ călinescian, devenit inept și confuz în încercarea de a acomoda contrariile" (254). Ce impută E. Negrici criticii literare, criticilor? Percepția globală ajunge aceea că, dacă ar fi avut din ce să selecteze criticii noștri, am fi clădit o altă literatură. (161) Va să zică, slăbiciunile creației literare le-au născut pe ale criticii
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
și disoluție, între imaginea unei lumi reduse pînă la detaliul ei constitutiv și rigoarea absolută pe care o salvează memoria unui antropocentrism structural, chiar dacă uneori esențializat, alteori aluziv sau numai difuz. Oximoronică în viziune și în limbaj, fundamentată riguros pe contrarii multiple, masculină și feminină în egală măsură, pictura lui Dumitru Ivan este un adevărat sistem vizual în care lumea sensibilă și proiectul existențial se afirmă și se susțin cu aceeași îndreptățire. Cu îndreptățirea firească pe care o impune puterea de
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
Personalitate lirică puternică, Nicolae Prelipceanu se joacă cu forța sa conținută, așa cum un individ cu merite evidente ar afișa o stare de mare modestie, știind că nu-l va crede nimeni. Dar se petrece un fenomen neașteptat. În virtutea atracției dintre contrarii, discursul în cauză își depășește într-un fel revolta avangardistă, puseele nihiliste, făcînd loc unui peisaj al reechilibrării, al acalmiei. Înlăturat fiind patetismul întors pe dos (un strat artificial, însă în care persistă obsesia factorului recuzat), apare priveliștea unui univers
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
de călătorie liniștită, a doua zi în zori, intrăm în Bosfor, cerul se luminează și ochii ni se desfată cu priveliști verzi și însorite de pe ambele maluri. Când și când vasul vibrează parcă ar fi scuturat de friguri la curentele contrarii de apă, ce se produc îndeosebi în timpul iernii. Se lasă ceață, navigăm încet și mereu huind sirena, apoi ca o cortină se împrăștie negura și ne apare, în toată frumusețea, Constantinopole, ajunsesem în unul din cel mai frumoase orașe ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
să nu mai poată fi separată de Însuși fenomenul măsurat, adică cercetat; descrierea devine și În artă descriere a „situațiilor de observare”, cu aplicarea necesarelor corecții de „aparat”, iar evenimentele rezultă din probabilitatea lor potențială, Înțelegerea lumii ține de tensiunea contrariilor. Încadrat inițial În literatura psihologică și În cea a autenticității, a experienței, romanul lui Blecher a fost reevaluat În ultimii ani prin nuanțări sensibile. Ov.S. Crohmălniceanu vorbește de un realism „fantastic”, Nicolae Balotă observă că n-ar fi vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
artistul explorează, baconian, și alte tipuri de carnalizare. În „Aripi“ peștele este înlocuit cu două hălci de carne de porc, iar subiectul, așa cum îl caută Midvichi, nu se alterează. Sau atunci când se suprapun peștele și femininul. Când culorile glisează în contrarii, când lumina se mișcă tot spre est, acolo unde e spațiul formator al lui Laurențiu Midvichi, înseamnă că ați ajuns la expoziția lui din interiorul Casei Poporului. Ca Iona în burta balenei, dar să nu exagerăm. Până pe 11 ianuarie. Ayako
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
se uita la clienți cu ochiul lui de ciclop și aceștia priveau din nou la sânii fetei, la talia ei subțire, se uitau când la Ellie, când la țipar, când la Ellie, când la țipar, și erau curentați de nunta contrariilor. Carmen era transsexuală, bărbat transformat În femeie, În fază preoperatorie. Era din Bronx. Micuță, cu osatura delicată, era foarte pedantă În ce privește conturul de ochi și rujul. Ținea tot timpul cură de slăbire. Se ferea de bere, de teamă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
imboldurile căruia n-aș fi scris niciodată nici un articol. Ca să îl afli, concentrează-te asupra siglei binecunoscute IBM. Bun. Acum schimbă M cu L. Consider că ți-am dat destule elemente ajutătoare. Constatând eu, deci, că două gânduri, nu necesarmente contrarii, își dispută, cu forțe identice, spațiul ființei mele, a) ce să fac cu vederile rămase ca să nu-mi pară rău după mărcile mele, și b) cum Dumnezeu să fac articolul despre postmodernism, 87 mi-a venit o idee mai frumoasă decât
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
va spânzura? Avea părul zburlit și o haină gri." Vântul hai-hui simbolizează un timp diluat, un timp pe care poetul nu reușește să îl densi-fice. Ironia, persiflarea, ludicul accentuează contrapunctic gravitatea situației (se știe bine, alternanța ironie-gravitate, ca tensiune a contrariilor, este un mecanism generator de sensuri deschise în scriitura modernă, ca și în cea romantică). Amănuntele vestimentare, superflue într-o situație-limită, ca și limbajul popular ("părul zburlit") duc la un pince-sans-rire specific scrierilor lui Emil Botta. Gnomii, ursul, licornii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
părerile celor ceși îmbracă ideile întro formă mai atrăgătoare“ (XII, 10, 1075 a). Așa îi apare ideea că „toate lucrurile își au obârșia în elemente contrarii“. Doar că, observă imediat, unele lucruri, precum cele cerești sau cele divine, nu au contrarii și nu cunosc generare. Ceea ce în seamnă că ideea de mai sus e absurdă, întrucât se atribuie o caracte ristică temporală celor atemporale. Astfel de nonsensuri urmează a fi supuse discuției și respinse pe cale logică. Pe de altă parte, logica
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
anularea legităților obiective, prin instituirea altor dimensiuni afective și spirituale care să certifice Libertatea FIINȚEI. Răzvrătirea echivalează cu o renaștere sau o metamorfozare, o întoarcere permanentă la arhetip: , având conștiința în-ființări. în structura Universului, armonizarea nu mai poate fi realizată, contrariile nu mai coincid: , asumare a universului nou creat, unde legitățile sunt inversate. Iona taie în podul palmei o bucată de piele, pentru a scrie cu sânge un bilet pe care-l pune într-o bășică, iluzie a libertății. Neatent, o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
alarmant, este creșterea fără precedent a necinstei, a acestei mentalități care acceptă necinstea ca pe o povară naturală, ca pe un dat necesar al profilului uman. E drept că, dacă vorbim de cinste, dreptate și adevăr, nu putem deloc exclude contrariile lor. Numai că necinstea a devenit exponențială, un fel de factor de progres și îndrăzneală. Evidența ei a devenit puternică. Ea este privită, întâi, ca un factor de realizare; și, apoi, ca o atitudine fertilă, fără de care reușita pe orice
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
stadiu primitiv, accentul simbolic întru esprimarea unor asemenea cuvinte are de-a eleva mai mult elementul articulat, adică mai mult elementul [ne]imitativ decât pe cel imitativ, se-nțelege de sine când o intențiune deosebită a poetului n-ar conditiționa contrariile. Așadar pe treapta aceasta accentul simbolic trebuie să se întrebuințeze cu precauțiune și moderațiune mare, pentru că greutatea pusă pe el ar eleva prea mult elementul sunetului nearticulat. De-aceea nu e rar de-a găsi la actori ordinari cumcă, necapabili
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și puțin la vorbă cere un tempo mai moderat decât Egmont cel sanguinic și fără grijă de nimica; Burleigh cel rece, care reprezintă interesele statului, cere un tempo fundamental mai încet decât Mortimer cel pasionabil și fanatizat. Antiteze mai puțin contrarii cer nuanțe mai fine. Astfel în Tasso princesa ce trăiește mai mult înăuntrul ei, suferindă, voalată de melancolie va trebuie să ia un tempo fundamental mai încet decât Leonora Sanvitale cea lumească și plină de viață. În Don Carlos, pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la altceva ca cauză sau efect și-n fine dacă stă izolat sau într-o atârnare de (reciprocitate) influință reciprocă cu altele în privirea existentei sale, a cumpăni posibilitatea existenței {EminescuOpXIV 428} {EminescuOpXIV 429} sale, realitatea sau necesitatea acesteia ori contrariile acestora, toate acestea aparțin cunoștinței raționale din noțiuni și se numesc filozofice. Dar a determina apriori o intuițiune în spațiu (figura), a împărți timpul (durata), sau a cunoaște generalul sintezei unui ș-aceluiași lucru, și prin urmare mărimea în genere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cât urc spre cer, cu atât scobor mai tare spre pământ. Spiritul, dezlipit de toate, se-ndreaptă cu aceeași tărie în direcții opuse. Nu poți adera la ceva fără să faci o rezervă egală. Orice pasiune trezește simultan antipodul ei. Contrariile sânt substanța respirației omului. Am de partea mea toate direcțiile lumii, de când nu mă mai am. Paradoxul exprimă incapacitatea de a fi firesc în lume. Universul e o pauză a spiritului. Rostul inimii e să devină imn. În ultimă analiză
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
primordial. Dacă Hokma e izvorul, Bina e fluviul care țâșnește, despărțindu-se apoi În diferitele-i brațe, până ce toate se aruncă În marea cea mare a ultimului sefirot - iar În Bina toate formele sunt deja preformate. 4 HESED 23 Analogia contrariilor este raportarea luminii la umbră, a culmii la abis, a plinului la gol. Alegoria, mamă a tuturor dogmelor, e punerea amprentei În loc de sigiliu, a umbrelor În loc de realitate, este minciuna adevărului și adevărul minciunii. (Eliphas Levi, Dogme de la haute magie, Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Stâlpul din Mijloc și că În vârful Stâlpului din Mijloc se află Cărarea Săgeții... și că până și aici sălășluiește Kundalini, vedem că În Daath este taina generării și regenerării, cheia manifestării tuturor lucrurilor prin diferențierea lor În perechi de contrarii și Uniunea lor Într-un al Treilea. (Dion Fortune, The Mystical Qabalah, London, Fraternity of the Inner Light, 1957, 7.19) Oricum, nu trebuia să mă ocup de Manuzio, ci de miraculoasa aventură a metalelor. Mi-am Început explorările prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
secret”. „Dar de ce Salon e invitat aici?” am Întrebat. „Prietene”, răspunse Agliè, „probabil pentru că gazda noastră urmează acea regulă de aur a gândirii sapiențiale după care orice eroare poate fi purtătoarea necunoscută a adevărului. Ezoterismul veritabil nu se teme de contrarii”. „Îmi dați de Înțeles că până la urmă toți oamenii ăștia sunt de acord Între ei”. „Quod ubique, quod ad omnibus et quod semper. Inițierea e descoperirea unei philosophia perennis”. Tot filosofând așa, ajunseserăm În vârful teraselor, apucând pe o cărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spune și numele este limitată de percepția care vine prin organele de simt. Dar în acest foarte sensibil univers, în ciuda aparent considerabilei opoziții reciproce între diferitele elemente care îl constituie, putem, de asemenea observa, dincolo de acest conflict o armonie a contrariilor produsă de Înțelepciunea Atotștiutoare. Astfel se ajunge la o simfonie reciprocă a creației în sine, opoziția reciprocă a naturilor conducând la ruperea lanțului de înțelegere. În același mod, între sensibil și inteligibil are loc și un fel de combinare și
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
instrumentar critic, o platformă program, o ideologie nu am de unde să dau și de asta m-am ținut întotdeauna cât mai departe de catedră. Mă felicit și astăzi că am renunțat la doctorat. „Toată viața am fost obsedat de alchimia contrariilor“ Presa scrie în ultima vreme despre reușitele literaturii române peste hotare, un fapt întărit chiar de Gabriela Adameșteanu într-un număr recent al „Suplimentului de cultură“. Nu avem o imagine prea bine conturată, dar se aude de noi. Sunt semne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]