KorAP: Find »[drukola/base=contrariu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...126 >

3,136 matches

Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607

coexistență care echivalează cu armonia contrariilor, se realizează pe de o parte prin unitate, pe de alta prin opoziție. Devine astfel o forță motrice, iar rezolvarea lor este identică cu schimbarea calitativă (alterarea în sens aristotelic sau trecerea de la un contrariu la altul) a obiectului sau procesului, cu apariția unor noi contrarii. 2.4. Identitatea sau unitatea contrariilor este o medietate, o legătură, o sinteză: unirea într-o unitate a tezei și antitezei. Premisa unității contrariilor este coapartenența la un anumit

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
2.4. Identitatea sau unitatea contrariilor este o medietate, o legătură, o sinteză: unirea într-o unitate a tezei și antitezei. Premisa unității contrariilor este coapartenența la un anumit gen, este furnizată prin conferirea a ceea ce este propriu, definitoriu unui contrariu celuilalt contrariu, prin trecerea în esența celuilalt, printr-un schimb necontenit al propriului care determină apariția, ființarea și esențializarea (adică dobândirea și conferirea esenței) unui nou element, proces, fenomen, etc. care, deși identic cu sine, este sintetic în sine. 2

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
Identitatea sau unitatea contrariilor este o medietate, o legătură, o sinteză: unirea într-o unitate a tezei și antitezei. Premisa unității contrariilor este coapartenența la un anumit gen, este furnizată prin conferirea a ceea ce este propriu, definitoriu unui contrariu celuilalt contrariu, prin trecerea în esența celuilalt, printr-un schimb necontenit al propriului care determină apariția, ființarea și esențializarea (adică dobândirea și conferirea esenței) unui nou element, proces, fenomen, etc. care, deși identic cu sine, este sintetic în sine. 2.5 La

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
teoria conflagrației universale ), însă mereu și în orice ipostază identic cu sine, simbolizează armonia ascunsă ce unifică principiile contrare nu numai în cadrul ordinii cosmice, ci și în destinul sufletului uman. La Heraclit funcția contrariilor este mai nuanțată: noțiunea însăși de contrariu presupune distincții, ierarhie și prin urmare ordine, însă o ordine dinamică (fr.26, 51); coincidentia oppositorum este o relație mobilă, implică schimbare reciprocă (fr.36; D.K.22, A.5), armonia contrariilor este susținută de  unitatea lor esențială și invizibilă. Războiul

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
indistincte, imperceptibile și infinite cantitativ și calitativ (fr.1). În cadrul devenirii anaxagoreice se găsesc aceleași dynameis milesiene (cald-rece, umed-uscat), precum și elementele empedocleene ( și semințele   (fr.4). Platon, în Phaidon (70c-72e) își construiește întreaga teorie despre devenire ( prin trecerea de la un contrariu la altul, ca și Aristotel (Phys.188a-189b). Lumea devenirii, sensibilul se raportează la lucruri, nu este altceva decât înlocuirea într-un subiect a unei forme prin contrariul ei, filozoful îi atribuie termenul de  dotând categoria contrariului cu atributul circularității. El

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
în Phaidon (70c-72e) își construiește întreaga teorie despre devenire ( prin trecerea de la un contrariu la altul, ca și Aristotel (Phys.188a-189b). Lumea devenirii, sensibilul se raportează la lucruri, nu este altceva decât înlocuirea într-un subiect a unei forme prin contrariul ei, filozoful îi atribuie termenul de  dotând categoria contrariului cu atributul circularității. El propune o reprezentare geometrică în care procesul stă la "mijloc" într-un cerc descris de ipostazele sale contradictorii, genesis devine astfel medietatea, centrul, jumătatea a două tendințe

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
prin trecerea de la un contrariu la altul, ca și Aristotel (Phys.188a-189b). Lumea devenirii, sensibilul se raportează la lucruri, nu este altceva decât înlocuirea într-un subiect a unei forme prin contrariul ei, filozoful îi atribuie termenul de  dotând categoria contrariului cu atributul circularității. El propune o reprezentare geometrică în care procesul stă la "mijloc" într-un cerc descris de ipostazele sale contradictorii, genesis devine astfel medietatea, centrul, jumătatea a două tendințe sau acțiuni contrare (creșterea și descreșterea:  ). Lumea sensibilă se

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
în care procesul stă la "mijloc" într-un cerc descris de ipostazele sale contradictorii, genesis devine astfel medietatea, centrul, jumătatea a două tendințe sau acțiuni contrare (creșterea și descreșterea:  ). Lumea sensibilă se conduce după legea alternării (schimbarea sau trecerea unui contrariu în celălalt), legea nașterii periodice a unui contrariu în celălalt (71d ) și mișcarea circulară a contrariilor ( sau   în opoziție cu mișcarea rectilinie ( sau   de neconceput întrucât ar provoca fixarea, imobilizarea fenomenelor, proceselor la un moment dat (72 b). Lumea sensibilă

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
cerc descris de ipostazele sale contradictorii, genesis devine astfel medietatea, centrul, jumătatea a două tendințe sau acțiuni contrare (creșterea și descreșterea:  ). Lumea sensibilă se conduce după legea alternării (schimbarea sau trecerea unui contrariu în celălalt), legea nașterii periodice a unui contrariu în celălalt (71d ) și mișcarea circulară a contrariilor ( sau   în opoziție cu mișcarea rectilinie ( sau   de neconceput întrucât ar provoca fixarea, imobilizarea fenomenelor, proceselor la un moment dat (72 b). Lumea sensibilă (   , supusă efemerității, multiplicității elementelor, unui schimb continuu de

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
fizică, cum ar fi cea a mișcării ( Categ.14, Phys. III), definită ca orice tip de schimbare (), ea include nașterea și distrugerea (), adică schimbarea potrivit substanței (), creșterea și descreșterea, modificarea cantitativă, alterarea () și nealterarea, modificarea calitativă, adică trecerea de la un contrariu la altul, deplasarea (); în domeniul eticii pentru definirea virtuților ca medietăți între două extreme (= contrarii); în metafizică pentru elucidarea unei probleme, ca de pildă a substanței complete, o ființă individuală (): o astfel de substanță este (  corp animat, însuflețit compus dintr-

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
fi un mijloc de definire a devenirii și de a reprezenta diferența maximă (Tusc.V, 50: contrarium est, quod positum in genere diverso ab eo, cui contrarium dicitur, plurimum distat ut frigus calori, vitae mors); necesitatea logică a adevărului unui contrariu și a falsității celuilalt (Tusc.IV, 53 necesse est ... in rebus contrariis duabus... alterum verum esse, alterum falsum); armonia contrariilor (De finibus bonorum et malorum, IV, 20 res..concurrent contrariae; sic omnia nimia...in contraria fere convertuntur R I, 68

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
putea elimina întru totul teoria contrariilor, el admite unitatea lor (De Benef. 5,10,1 duo contraria in unum coeunt), ciclicitatea și eternitatea Universului se fondează pe contrarii (Ep.107, 8 contrariis rerum aeternitas constat), lupta, continua schimbare a unui contrariu în altul se dezvăluie atât la nivelul genesis-ului (nat.6,13,2 frigidum et calidum semper in contraria abeunt una esse non possunt, dial.3,3,8 mutantur in contrarium), cât și la cel uman: confruntarea dintre necesitățile fizice și

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-se atât la forma, cât și la esența lucrurilor. Contrariile prezintă legi proprii de acțiune și dezvoltare, o cauzalitate unică, ele conferă individualitate funcțională obiectelor, relațiilor și fenomenelor. 1.2. Legitatea contrariilor presupune: 1.2.1. nașterea periodică a unui contrariu din celălalt și imposibilitatea genezei opusului din două calități similare (II, 15, 7-8 lentoarea sau rapiditatea mișcării, prin urmare calitatea ei, este cea care determină ca un sunet să fie ascuțit sau grav; II, 14, 3). 1.2.2. alterarea

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
calități similare (II, 15, 7-8 lentoarea sau rapiditatea mișcării, prin urmare calitatea ei, este cea care determină ca un sunet să fie ascuțit sau grav; II, 14, 3). 1.2.2. alterarea contrariilor, modificarea calitativă a obiectelor, conferirea specificului unui contrariu celuilalt (mișcarea sferei celeste, de rotație în jurul propriei axe definită prin identitate și mișcarea planetelor, de revoluție cu deplasare în spațiu definită prin diferență I, 17, 6-7). 1.2.3. dinamica, tensiunea contrariilor care implică o mișcare circulară, continuă, eternă

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
7), alăturarea și influența reciprocă a mișcării planetelor și mișcării sferei stelelor fixe (II, 18, 4) confirmă regularitatea și periodicitatea mișcărilor astrale accentuând ideea de ordine și armonie universală. 1.4. Relativitatea contrariilor este o trăsătură definitorie și necesară, un contrariu nu-și poate îndeplini funcția și finalitatea separat de perechea sa contrară, nici nu poate fi definit: sunetul ascuțit nu poate fi ascuțit decât în opoziție cu cel grav, iar gravul cu cel ascuțit (II, 4, 21). În absența relației

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
tradus și Ion Acsan, publicîndu-l în revista "Secolul XX", nr. 11, 1972, pp. 11-13. ** Macrobius, Saturnalia, traducere cu studiu introductiv și note de Gh. Tohăneanu, Editura Academiei, București, 1969. 1 Există anumite excepții, de ex. în cadrul numerelor, parul are drept contrariu imparul, neexistând o specie intermediară (principiul terțiului exclus). 2 Teoria lui Anaximenes a fost reluată un secol mai târziu de Diogenes din Apollonia (Metaph. A 3 983b-984a). 3 Heraclit este numit de Aristotel alături de Hippassos din Metapontum ca având drept

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294

indiferentă la laude sau la critici și exprimă foarte puține emoții. La prima vedere, poate da impresia că totul este la locul său, dar, discutând cu ea, se poate observa că de fapt ceea ce spune nu este adevărat, ci chiar contrariul realității. Religiozitatea acestui tip de penitent este caracterizată de izolare, singurătate, refugiu în rugăciune și detașare de acțiunile caritabile. El este convins că Dumnezeu este „undeva, departe” și indiferent, fără să se mai preocupe de oameni. Simte îndoieli puternice cu privire la

Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă (2013) [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583

de bine psihologic și fizic și este caracteristică persoanelor ce au suferit o experiență traumatică. Lerrner (1975) a propus teoria conform căreia oamenii ar avea nevoie să creadă într-o lume bună și dreaptă; astfel, dovezi care ar indica tocmai contrariul par amenințătoare, iar oamenii dispun de o serie de strategii pentru a reduce astfel de amenințări. Nedreptatea percepută motivează răspunsuri de furie și compasiune, dar pe de altă parte cercetătorii au constatat că reacții încă mai frecvente sunt cele de

Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei (2014) [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330

un păpușar undeva care ne joacă zilele ca pe niște răni care se-nchid afară și se deschid înăuntru. O soluție la toate ar putea fi uitarea, fiindcă infernul înseamnă să nu uiți, dar poemele-confesiune ale lui Florin Dochia demonstrează contrariul: că uitarea ar fi de rău augur, fiindcă nu e vorba de amintirea seacă a unor fapte, gesturi etc., ci de memoria care poate fi convertită, ca aici, în artă, fiindcă, altfel, scriitorul, cu inseparabila notă de ironie care-l

Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586

din cele arătate mai sus; voi vorbi de Ludovic, și nu de Carol, deoarece, el fiind mai multă vreme stăpân în Italia, se poate observa mai bine felul în care a procedat; și veți vedea că Ludovic a făcut tocmai contrariul a ceea ce trebuie făcut pentru a păstra stăpânirea asupra unui teritoriu din afara statului peste care domnești. Regele Ludovic a fost adus în Italia de ambiția venețienilor, care, prin această venire a lui, au vrut să cucerească o jumătate din Lombardia

PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI (1954) [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
Biserică, alții de venețieni, erau mereu nevoiți să stea alături de el; căci, prin intermediul lor, el putea cu ușurință să ia toate măsurile de apărare împotriva acelora care continuau să fie puternici. În schimb, de-abia ocupase Milanul și făcu tocmai contrariul, dând ajutor papei Alexandru pentru ca acesta să poată ocupa Romagna. Nu-și dădu seama că prin această hotărâre își micșora propria lui putere, deoarece își îndepărta atât prietenii, cât și pe aceia care i se aruncaseră în brațe, și, pe

PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI (1954) [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
deoarece ceilalți nu au autoritate față de popor, și, după cum înainte de victorie învingătorul nu putea să și pună nădejdea în ei, tot astfel, după victorie, el nu trebuie să se teamă de ei. În statele guvernate după exemplul Franței se întâmplă contrariul: într-adevăr, este ușor să pătrunzi în această țară, câștigând de partea ta pe un mare feudal, deoarece există oricând atât oameni nemulțumiți, cât și dintr-aceia care vor schimbări în țara lor. Aceștia, din motivele arătate, îți vor deschide

PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI (1954) [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
în așa fel încât oamenii să te considere darnic îți este dăunătoare. Într-adevăr, dacă o practici în mod chibzuit și așa cum trebuie, nimeni nu va ști despre această însușire a ta și nici nu vei înlătura reputația rușinoasă a contrariului ei. De aceea, dacă vrei să-ți păstrezi între oameni faima de om darnic, nu va trebui să lași deoparte nici un fel de măreție costisitoare; într-atâta încât un principe de felul acesta va ajunge să-și cheltuiască bogăția cu

PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI (1954) [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
un principe trebuie să-i prețuiască pe cei mari, dar să nu se facă urât de popor. Poate că mulți dintre aceia care au cercetat viața și moartea unor împărați romani ar putea să aibă impresia că exemplul lor dovedește contrariul celor susținute de mine, întrucât ar constata că unii dintre aceștia au săvârșit întotdeauna numai fapte nobile și au dovedit mari însușiri, pierzând, cu toate acestea, imperiul, său fiind uciși de aceia care au conspirat împotriva lor. Pentru a răspunde

PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI (1954) [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
oamenii procedează în moduri diferite pentru a atinge scopul pe care fiecare și l-a propus, și care este gloria și bogăția. Unii procedează cu grijă, alții năvalnic; unii cu violență, alții cu meșteșuguri pricepute; unii cu răbdare, alții cu contrariul ei; și fiecare poate să-și atingă scopul urmând unul dintre aceste drumuri diferite. Dar se constată de asemenea că, din doi oameni care procedează cu grijă, unul ajunge la ținta pe care și-a propus-o, iar celălalt, nu

PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI (1954) [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]