1,309 matches
-
pentru a sugera continuitatea de profunzime a poeticii sale (printre Imaginile de pe strada Kanta întâlnim, bunăoară, un căutător de gunoaie "îmbrăcat la costum și cravată/ (toate luate de la Second Hand)/ cu ochelari fumurii". Tot nou este scenariul entropiei spre care converg sensurile celui mai lung poem din carte, Nunta câinilor, amestec bine dozat de himeric și cotidian tratat verist, de alegorie și confesiune denudată de artificii. În celelalte texte cu miză identitară, se mizează fie pe imagistica tare, de extracție expresionistă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acestor clase: prelegerea școlară, dialogul euristic, studiul individual în clasă, lecția-dezbatere ș.a.; în evoluția procesului de instruire s-a pus accentul pe capacitățile de muncă intelectuală, folosindu-se seminarul, colocviul, activitățile aplicative ș.a. În general, cercetările din domeniul tehnologiei didactice converg spre următoarea concluzie: școala de astăzi, deși continuă să utilizeze metode practicate în învățămîntul tradițional, acordă prioritate tehnicilor euristice, celor operaționale îmbinate cu elemente de programare. Se militează pentru o metodologie complexă și combinatorie care să cuprindă un registru larg
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Delimitările și Formele care pun capăt Confuziei. Dumnezeul iudeo-creștin creează toate lucrurile prin Cuvînt. Dacă există Logos, acesta este consubstanțial cu Dumnezeu. În viziunea greacă, toate lucrurile purced din Physis, inclusiv Zeii, iar Logosul este consubstanțial cu Cosmosul. Cosmologia grecilor converge asupra Naturii (Physis) și a Logosului, în vreme ce cosmologia creștină converge asupra lui Dumnezeu. Astfel, revenirea la sursele grecești dă naștere unui curent naturalist care se asociază curentului raționalist, acestea devenind antinomice în raport cu concepția iudeo-creștină asupra lumii. În vreme ce în aceasta din
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
toate lucrurile prin Cuvînt. Dacă există Logos, acesta este consubstanțial cu Dumnezeu. În viziunea greacă, toate lucrurile purced din Physis, inclusiv Zeii, iar Logosul este consubstanțial cu Cosmosul. Cosmologia grecilor converge asupra Naturii (Physis) și a Logosului, în vreme ce cosmologia creștină converge asupra lui Dumnezeu. Astfel, revenirea la sursele grecești dă naștere unui curent naturalist care se asociază curentului raționalist, acestea devenind antinomice în raport cu concepția iudeo-creștină asupra lumii. În vreme ce în aceasta din urmă statutul omului se definește în raport cu Dumnezeu, care l-a
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nimic nu îl perturbă pînă în 1973. De acum înainte țările europene își experimentează, fiecare în felul său, dar în același ritm, dezvoltarea culturii juvenile (1960-1968), revoltele studențești (1967-1968), puseul stîngist, contra-cultura, mișcarea ecologistă, cea a femeilor (1970-1980). Astfel, toate converg către pacificarea și sincronizarea proceselor inter-europene. Axa națională se deplasează radical dinspre militar spre economic. Totul se petrece ca și cum noile condiții ar fi înlăturat obstacolele majore aflate în calea constituirii unei unități federative europene. Însă dacă factorii negativi se atenuează
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
într-un cer ca smoala, pe care ne-o dezvăluie imaginea televizată transmisă de pe Lună. Ea află că în ciuda diversității raselor, etniilor și mai ales a indivizilor, specia umană este una singură din punct de vedere genetic și cerebral. Toate converg așadar spre a determina Omenirea să conștientizeze comunitatea sa de destin, căreia celelalte comunități de destin, printre care și cea europeană, i se subordonează și i se asociază. Ne aflăm în planetă, iar acum planeta se află în noi, așa cum
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în bună parte. Corpul uman devine obiect al unei protecții tot mai stringente, asistența medicală un imperativ. Se luptă contra focului, se luminează orașele, se întăresc măsurile de poliție. Avutul celui bogat e pus sub protecție, diverse forme de solidaritate converg spre același scop securizant. Funcțiile statului sporesc pe seama amintitei nevoi de siguranță. Leibnitz compara, de aceea, statul cu o navă al cărei echipaj e solidarizat de existența riscului comun. Deja atunci, la începutul secolului XVIII, se imaginau forme de sprijin
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Investigația studiului de caz • se ocupă de situația tehnică distinctă În care variabilele de interes vor fi mult mai numeroase decât punctele de date, iar ca prim rezultat, • se bazează pe surse multiple de dovezi, existând necesitatea ca datele să conveargă conform unui proces de triangulare, și ca al doilea rezultat, • beneficiază de elaborarea anterioară a unor ipoteze teoretice, În scopul de a dirija colectarea și analiza datelor. Altfel spus, ca strategie de cercetare, studiul de caz presupune o metodă atotcuprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
muncă. Un lucru ce trebuie Înțeles este că cercetarea se concentrează asupra Întrebărilor, nu neapărat asupra răspunsurilor. Dacă sunteți tipul de persoană pentru care o tentativă de răspuns duce imediat la o Întreagă serie de noi Întrebări, și dacă acestea converg În cele din urmă spre o investigație semnificativă despre cum sau de ce lumea funcționează așa cum funcționează, probabil că știți Într-adevăr să puneți Întrebări bune. „Ascultarea” În cercetarea cazurilor, „ascultarea” Înseamnă obținerea informațiilor prin modalități multiple - de exemplu, făcând observații
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
surse care solicită cunoașterea unor proceduri metodologice diferite. În afara atenției acordate fiecărei surse, câteva principii de prioritate sunt la fel de importante pentru efortul de colectare a datelor. Sunt incluse aici (a) sursele multiple de dovezi (două sau mai multe surse, care converg spre aceleași descoperiri), (b) o bază de date (este vorba de ansamblul dovezilor adunate, nu de raportul final de studiu) și (c) o succesiune logică de dovezi (legături explicite Între datele colectate, Întrebările adresate și concluziile la care se ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
asupra aceleiași serii de date (triangulare de teorii), și 4. metodelor (triangulare metodologică). Discuția de față se referă doar la primul dintre aceste patru tipuri (triangularea datelor), Încurajându-vă să colectați datele dintr-o multitudine de surse, dar care să conveargă spre confirmarea acelorași fapte sau fenomene. În legătură cu adoptarea unor astfel de strategii, figura 4.1 face distincție Între două ipostaze - 1) atunci când ați triangulat Într-adevăr datele (partea superioară) și 2) atunci când ați folosit surse multiple În același studiu, Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
rapoartelor. Aceste dosare sunt În continuare o bogată sursă de dovezi care poate fi refolosită, fie și doar ca parte a unui alt studiu. Într-o asemenea situație, fiecare răspuns reprezintă o Încercare de a integra dovezile disponibile astfel Încât să conveargă În direcția problemelor studiate sau Înspre o tentativă de interpretare. Procesul este de fapt de natură analitică și constituie Începutul analizei studiului de caz. Formatul răspunsurilor poate fi considerat analog cu cel al unui examen cuprinzător folosit În cursurile universitare
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
interpretărilor" se complică, așadar, în momentul în care se interpune clientul (ca persoană, grup, comunitate), care va reinterpreta spusele ghicitorului, dar va analiza și el însuși semnele pe baza unui cod stabilit prin experiență personală. În unele cazuri, concluziile pot converge, dar, de cele mai multe ori, rezultatul final este rodul unui efort de interpretare comun. Cât la sută din acesta reprezintă adevărul? Greu de răspuns. Doar confruntarea cu faptele și evenimentele concrete ar putea să decidă acest lucru. Mult mai simplu stau
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și a con strucțiilor sintactice de tipul cauză-efect, proces-scop etc. - Coerența semantică se referă la înlănțuirea logică a ideilor: enunțurile au același referent (sunt coreferențiale), secvențele textuale, marcate prin alineate, se asociază logic, rețeaua de idei, unitățile logice ale textului converg spre un mesaj unitar (sensul global al textului). Orice text reunește patru paliere constitutive: a. nivelul fonetic: textul lingvistic actualizează limba prin semne vocalarticulate (text oral) sau prin semne grafice (textul scris); b. nivelul lexicosemantic: orice text lingvistic are un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cunoașterii, a creației, a destinului, a războiului, tema lui Faust, a lui Don Juan etc.). La nivel textual (perspectivă intratextuală), tema este un principiu de organizare ce conferă un sens global textului, este un centru ideatic de control spre care converg mo tivele literare și simbolurile imaginarului artistic. Indici textuali tematici: - termeni cu grad mare de conceptualizare, enunțați în titlu/în incipit (Iubire de L. Blaga; tema timpului în incipitul din Moromeții de M. Preda, de pildă) - câmpuri semantice principale pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tradițional, ca succesiune cronologică, lineară, de evenimente/ca serii progresive de situații dramatice (climax) sau modern, ca progresie generată de „evoluția“ spirituală a personajelor, de succesiunea stărilor de conștiință (obsesii, angoase, coșmaruri). - Punctul culminant este foarte bine marcat, spre el convergând toate evenimentele „fabulei“. Dramaturgul modern multiplică momentele de maximă încordare a relațiilor dintre personaje, ori de irepresibilă tensiune în conștiința protagoniștilor, dispersând aceste momente după un desen epic sinusoidal. - Deznodământul ia forma anticlimaxului, sau a epilogului, urmând rapid punctului culminant
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
introvertită. Prin intermediul celor două personaje, tată și fiu, romanul pune în dezbatere teme defi nitorii pentru existența satului românesc, surprins din perioada interbelică până în anii ‘50, ai colectivizării forțate, dar și pentru destinul intelectualului întro epocă totalitaristă. Toate liniile tematice converg spre cei doi protagoniști ai romanului, Ilie și Niculae Moromete. Item 2: evidențierea, prin două episoade/citate/secvențe comentate, a mo dului în care evoluează relația dintre cele două personaje Relațiile dintre tată și fiu sunt dilematice și contradictorii, punând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Nietzsche). Tema mitică a arheului, a ființei ce își redescoperă originile și identitatea primordială (mitul Mumelor), se reunește în personajul lui Marin Sorescu cu tema teatrului absurd - „vina tragică de a se fi născut“ (scrisoarea adresată mamei). Toate aceste teme converg către gestul final al eroului. În opinia mea, acest final deschis nu figurează o sinucidere, ci o rezolvare scenică a conflictului existențial. Replica finală (conținând metafora luminii și simbolul ascensio nal), rostită după gestul funest, poate fi un argument în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
este evidența spirituală, căci este evident pentru spirit (care nu este nici el decît un mod de existență) că misterul existenței îi depășește vrînd-nevrînd. Din această evidență spirituală definită astfel vor deriva toate expunerile din această lucrare și spre ea converg acestea, căci din ea au derivat miturile. Omul primitiv lupta împotriva spaimei provocate de mediul ambiant cu ajutorul intelectului său încă rudimentar, care nu era deocamdată decît practic și utilitar (grație căruia el putea de exemplu să-și încropească armele de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ideologică, sunt singurele forme discursive care pot crea o diferență. Această componentă teoretic-critică a studiului de față este dublată de o componentă de analiză aplicată pe domeniul imaginii. Astfel, una dintre premise este că pluralitatea experiențelor corporale și a imaginilor converge cu practicile și conceptele tehnoștiințifice. Spre exemplu, arta corporală, ilustrată prin performările artistului Stelarc sau ale artistei Orlan, încearcă să vadă existența tehnoculturală ca pe o dimensiune estetic-ideologică, socială și politică. O a doua premisă este că hipervizibilitatea corpului în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
gândirii umane nu se poate dovedi practic. Critic al inteligenței artificiale, Penrose proclamă superioritatea minții umane grație faptului că aceasta poate rezolva probleme nerezolvabile în principiu, pe când computerul nu face decât să urmeze un algoritm. Perspectiva rațiunii umane supuse algoritmizării converge cu imaginea omului software supraviețuind în mod informațional, imagine propulsată pe frontispiciul transumanismului, însă criticată pe măsura entuziasmului manifestat. Mintea umană programată într-un mod deopotrivă natural și artificial este un paradox formulat de către Hofstadter (1981Ă: tot ceea ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
om-mașină. Una dintre cele mai cuprinzătoare teorii ale postumanului îi aparține profesoarei Katherine Hayles, a cărei perspectivă materială asupra „subiectului virtual” a fost deja analizată în acest eseu. Studiile despre corpul virtual al cyborgului sau despre identitatea virtuală a avatarului converg în numeroase planuri la teoriile despre condiția postumană a subiectului (vezi Hayles, 1999Ă. Ce înțelege cercetătoarea prin postuman este nu dispariția corpului material, ci pierderea concepției abstracte a trupului ca fundamentare unitară și universală a eului, și anume „sfârșitul” perspectivei
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
al celor doi filosofi capătă imaginea unui „liberalism tehnologic” populat de „corpuri fără organe”, iar mașinăria socială a producției dezirante devine o expresie hedonistă a practicilor consumeriste. Schizoanaliza, continuată de către Guattari (1989Ă în contextul mai apropiat al electronizării ontologic-sociale, poate converge de asemenea, în mod paradoxal, la critica umanistă a lui Virilio. Cel dintâi delimitează o a treia zonă istorică denumită „era computerizării planetare” în condițiile actuale ale emergenței unei subiectivități mașinizate în chip computațional: subiectivitatea umană nu se reteritorializează în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
considerat muzeul un spațiu de afirmare a unor simboluri și de asumare a responsabilităților în vederea transmiterii încrederii și siguranței în valorile unei societăți? Deși în prezent este lesne de observat că funcțiile muzeului sînt destul de ambigue, că apar direcții care converg către ideea desacralizării spațiului muzeal și orientarea acestuia către divertisment, saturarea de semnificații și "goana omului modern" după nou, după "stimulări", ca omogenizare a societății contemporane, sau autosuficiența individului, sîntem încredințați că muzeul păstrează și promovează martorii civilizației culturale și
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
putem demonstra și apoi examinăm demonstrația să vedem ceea ce am demonstrat! Acestea sunt adesea numite "teoreme generate de demonstrație"13. Un exemplu clasic este conceptul convergenței uniforme. Cauchy a demonstrat că o serie convergentă de termeni, fiecare din ei continui, converge la o funcție continuă. În același timp, se cunoștea faptul că existau serii Fourier de funcții continue care convergeau la o funcție discontinuă. Printr-o examinare atentă a demonstrației lui Cauchy, eroarea a fost găsită și reparată prin schimbarea ipotezei
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]