5,191 matches
-
Dumnezeul meu“. Apostolul Toma, care se mai numea și Geamănul, n-a fost un om necredincios, așa cum lumea îl socotește și cum unii îi folosesc numele când vor să arate pe cineva care-și ascunde credința. În fața atâtor întâmplări cutremurătoare, copleșit de grozăvia morții pe Cruce a Învățătorului, lângă un mormânt pecetluit și păzit de ostași, credința lui s-a clătinat și îndoiala i-a cuprins firea. De aceea s-a dat deoparte, s-a rupt de viața Apostolilor și a
Agenda2005-19-05-1-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283674_a_285003]
-
controversata psihokinezie există în realitate. Ambii, susținând că dispun de reale capacități paranormale, au recurs la un experiment care viza ridicarea unei simple mese de la podea. Madaras spune că experimentul a reușit doar parțial, deoarece unii participanți erau stresați și copleșiți chiar de probleme cotidiene. Experimentul rămâne pentru moment doar un exercițiu de voință, spune el... Parapsihologii timișoreni încearcă de mai multă vreme să-și convingă auditoriul, de altfel destul de numeros, peste 2 000-3 000 de participanți la o întrunire, că
Agenda2005-23-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283782_a_285111]
-
se deschide și intră Adolf Hitler (interpretat de Bruno Ganz). Femeile se ridică în picioare, iar Führer-ul le întâmpină, rând pe rând, cu o strângere de mână și le întreabă de unde provin. Traudl este aleasă pentru post și tânăra e copleșită de bucurie la gândul că își va servi țara alături de Führer-ul său. Berlin, 20 aprilie, 1945: Hitler s-a retras în-tr-un sistem de buncăre construit sub Cancelaria Germaniei. Traudl Junge doarme în camera ei, ascunsă adânc în subteran. Este trezită
Agenda2005-23-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283788_a_285117]
-
nevoie de liniște! Învățătoarea ieși. Florica rămase consternată. Mintea ei încă nu era în stare să priceapă. Ce a vrut să spună învățătoarea? Nu se putea liniști. Nu se putea ridica de pe scaunul pe care stătea. O tristețe imensă o copleși. Își văzu tinerețea, își văzu copiii, îl văzu pe El, bărbatul, cel ce i-a adus mai multă nefericire decât bucurii. Și totul se trăgea din acea zi blestemată, când s-a lăsat prostită, cum zicea ea. Nu ar fi
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
intrarea mamei. Se înroși de teamă, de emoție. Nu auzise ce au discutat cele două, dar a auzit țipetele mamei. Dar mama, nu spuse nimic. Se așeză tristă în fotoliul rămas liber, privea spre ecranul televizorului, fără să vadă. O copleși rușinea! De ceea ce făcuse! De crima ce o pusese la cale împreună cu Constantin. Copiii mei au rămas fără tată! Se ridică brusc în picioare! Merg la biserică, îl caut pe preot, să mă spovedesc, să-i destăinui, lui fapta mea
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
face o călătorie în Sfântul Munte Athos, pe care o prelungește de la două-trei luni până la opt luni. În această călătorie întâlnește mulți părinți îmbunătățiți, rugători, oameni smeriți - ba chiar, el, care avea o oarecare mândrie intelectuală, spune că a fost copleșit de smerenia și ascultarea deplină cu care niște călugări erudiți, cu două-trei facultăți, de la o mănăstire athonită, îl slujeau pe Starețul care stătea paralizat la pat și care doar șoptit le spunea ce să facă fiecare. El a observat și
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
de băiețași de vârstă preșcolară. Mâncau cuviincios. Nu scoteau nici o vorbă, doar se ițeau grozav de curioși la cine venea ori pleca. Când m-au reperat cu demâncarea-n mână, mi-au dorit poftă bună! Surprins, le-am mulțumit mașinal, copleșit de asemenea urare corală. Totdeauna m-am simțit stânjenit să mănânc în public. Dar atunci, nu! Eram în largul meu, înregimentat în colectivul acela firesc, contaminat de-un substrat ludic. Și gustarea mi se părea mai bună! După intervalul de
MULŢUMIM, DOMNULE! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384994_a_386323]
-
și i-a dat-o colegei sale de suferință. Aceasta a amplasat-o strategic în zona ei vulnerabilă, dar s-a dovedit a fi insuficient. Îi rămâneau atâtea forme expuse și frigul, obraznic, o înfășura cu adierile lui , până a copleșit-o cu atenții ce duceau spre declanșarea unui soi de suferințe exterioare. A luat atunci mai mute frunze și le-a înșirat pe conturul corpului ei și în felul acesta s- a inventat îmbrăcatul. La bărbat, necesitatea era pe vremea
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
ei și în felul acesta s- a inventat îmbrăcatul. La bărbat, necesitatea era pe vremea aceea mai simplă și așa a rămas mult timp după aceea , femeia însă simțea neceistatea dar nu o înțelegea în totalitate. Astfel pe ea a copleșit-o schimbarea continuă, schimbare care a sfărșit prin inventarea modei. Inițial scopul aruncării ceva pe tine era să nu îți mai fie frig. Apoi să nu mai umbli în pielea goală, că râde lumea. Când s- a inventat dragostea, iubitul
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
că toate întrebările care și le punea se transformau în lupi care se dădeau la el și n-avea cu ce să se apere. Se pomeni că strigă: ajută-mă, Doamne să fac așa cum crezi Tu că e mai bine! Copleșit de întrebări, spre ziuă a adormit. A doua zi, cei de la depozit i-au descărcat imediat camioneta, i-au cântărit sacii, șeful depozitului i-a semnat rapid actele, iar doamna Virginica, numai zâmbete, i-a vizat actul de livrare și
SRL AMARU-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384459_a_385788]
-
În sufletul c-un aport de meditații, De emoții vibratile foarte variate Cu mii de sentimente colorate, Cu simțiri neștiute de conștient, Cănd inima umblă descendent, Dedus-end față de propriul eu, Aburent uitând de interiorul TĂU.. Că, si pre'ades emoțiile copleșesc, Câte universuri în suflet se înghes, Și câte suflete mai mult decât unul, Cuplete de gemete, dorul nebunul.. De amor căscat din căințe înfruptate, Din neștiinți nemotivate de realitate, Doar de o vietate dragă și sublima, De care sufletul plânge
INIMA UMBLĂ DESCENDENT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384495_a_385824]
-
04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Visez c-aș fi nemuritor Reîncarnat într-un condor Zburând pe coama munților Și-n oglindirea apelor. Te-am intâlnit în al meu zbor, Tu condoriță, eu condor, Credeam că vii din viitor Fiind copleșit de al tău dor. Am șuierat atunci în cor- Nimic nu e întâmplător Ne-am mai văzut - eu vânător Tu șoim pe vârful munților. Am mai trăit și am să mor Reîncarnat, nemuritor, C-o dragoste rămân dator Doar ție
NEMURITOR de NELU PREDA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384510_a_385839]
-
iubito! - o mângâie Pătru ca să n-o sperie. - Am ațipit, dar nu-mi amintesc cum am ajuns aici... - Ești încă somnoroasă... Bărbatul o cuprinse în brațe și o sărută cu patimă. Amândoi se afundară în fânul a cărui aromă îi copleși... Unul lângă altul, cu fața în sus, priveau cu nepăsare la norii răzleți care luau cele mai ciudate forme. Fascinați de acea transformare se rupseră de realitate și se lăsară purtați de jocul văzduhului. Deodată Pătru sări în picioare ca
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
vă-ntreb de ce nu vreți? Dacă strofa-i clară, simplă... cum românului îi place; Dragi urmași, e POEZIA!... ce cu inima se face. Dacă-n piept inima voastră bate a clopot dogit... Nu simțiți versul cum cântă, sufletul nu-i copleșit De iubire și plăcere... când ascultă limba sfântă, Mintea nu percepe tonul, strofa-i veșnic întreruptă. Dacă toate ce v-am spus, în urechea voastră sună: Versul vine, strofa curge lin, ca melodia pe strună. Doar atunci se-aștern pe
21 MARTIE ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384678_a_386007]
-
Ciobanu, în care se apleacă asupra mitului Mioriței, pe care îl investighează cu toate mijlocele dăruite de Domnul ființei omenești, și după ce am discutat la telefon cu Domnia sa, am avut și mai clară în minte imaginea unei personalități care te copleșește prin dimensiunea sa omenească, prin truda ei de furnică, aplecată decenii de-a rândul asupra culturii pe care o sporește cu fiecare zi. Domnia sa face parte din oamenii mari pe care i-am întâlnit în lumea aceasta, prea plină de
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE - 23 - ANIVERSARE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2057 din 18 august 2016 Toate Articolele Autorului O zi specială. Aniversarea zilei de naștere. Mira este copleșită de explozia de urări și de flori pe care le-a primit de ziua ei. Vrea sa mulțumească fiecăruia în parte pentru timpul acordat mesajului de „La mulți ani!”. Sacrifică momentele de fericire împărtășită cu familia, pentru a răspunde acestor
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]
-
smulse din visul scurt al existenței lor efemere, de foamea nestăpînită a urșilor bruni. Se mai încăpățânau să răsară printre trupurile căzute ale copacilor și clopoței, îndulcind verdele crud al pădurii. Mira se oprea des. Oboseala fizică însă nu o copleșea. Avea nevoie și de efortul acestui drum, pentru a se liniști. Rămânea, deseori, în urma familiei ei, dar folosea fiecare prilej pentru a face fotografii, sau, pur și simplu, pentru a admira imaginile care o însoțeau și care îi făceau atâta
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
subțirel de domnișoară îi dispăru. Paul o consolă asigurând-o că lui îi place cum arată și o asigură că după naștere talia va reveni la dimensiunile normale. Și ca dovadă că o adoră la fel ca la început, o copleși cu daruri, dar mai ales cu dragostea sa. Trecu toamna cu bunătățile și splendorile sale, trecu și iarna când zburdară printre fulgii mari de nea, se bătură cu bulgări de zăpadă și se plimbară cu trăsura cu zurgălăi prin oraș
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
date de Negru-Cioară și cioroipanii săi. Ajunși față-n față cu Ghiocel și garda sa, se repeziră ca turbații, atacară prin surprindere, încât bieții flăcăi și luptătorii lui Sabie de Raze nici nu se dezmeticiră când fură azvârliți din șa, copleșiți de săgețile de gheață ale luptătorilor lui Viscorilă. Noroc că greoiul Nămețilă se împiedică și rostogoli peste flăcăi un munte de zăpadă, îngropându-i cu totul în nămeți. Înfuriat, Viscorilă sufla ca un turbat, iar soldații săi trăgeau în neștire
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
si sări la gâtul ursului,îl săruta pe fata pe ochi pe gât,...ursul o cuprinse cu brațele lui largi că ale Dunării când se varsă în mare,o strânse cu atâta drag...Argintatos simți cum o căldură intensă o copleșește,o moleșeala amețitoare,o stare de beatitudine pe care o simți pt prima dată ,asa ca niciodată ...îi dispărea parcă toate barierle...și atunci cântă pt prima dată...cântă...însă foarte puțin...... Simți cum se înalță foarte sus,așa ceva nu
CALTORIA LEBEDEI ARGINTII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382413_a_383742]
-
pe mine cazul, își mărturisi el! Și gândul îi fu sugerat fidel de mimică. Ar fi vrut să lucreze cu ea, pentru ea. Când auzi în detaliu: o vârstnică octogenară dispărută de-acasă de-o săptămână, bla-bla-bla, se răzgândi. Îl copleși promptitudinea lui Antonel : -Mă voi ocupa eu, de-mi îngăduie Șefu’ și se-ndreptă spre biroul acestuia c-o hotărâre ce-l uimi pe superior, care auzise ceva-ceva despre cele discutate de sublocotenenți. Și iar un șir de meditații îl
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
vrea să nu te știu, să te uit de tot, Totuși te am mereu aproape lângă mine, Dar oricât încerc să te alung; NU POT. Nu găsesc motive, nici mijloace poate, Chiar de aș găsi, nu sunt de acord, Mă copleșesc ale amintirilor șoapte, Care-mi vin aproape, dar să te uit; NU POT. Tu uită-mă, căci văd că ai resurse, Împotrivă-mi ridică al gândirii complot, Mai știu?Găsi-voi alte și alte muze, Dar pe tine nu te
NU POT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383974_a_385303]
-
de doruri și vise.” ( Risipiri ) Îngenuncheat la picioarele efemerității, Dumitru Marian Tomoiagă privește la curgerea dureroasă a timpului :“Albește vremea peste tâmple,/ Și teama se așterne-n oase,/ De frig privirea mi se umple,/ Din veacul iernilor geroase.” Tristețea îl copleșește din nou și, așezat pe pragul amintirilor, simte doar alinarea fulgilor de zăpadă care s-au așternut în larga imensitate cerșind nemurirea. “Se-adună norii peste frunte,/ Ca amintirea să mi-o șteargă,/ Fulgii zăpezilor cărunte,/ Plâng în imensitatea largă
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Se înserase și în camera de hotel se auzea doar vântul lovind cu putere acoperișul. Natura se dezlănțuise. Brazii, până atunci atât de mândri, acum erau copleșiți de puterea vijeliei și biciuiți de ploaia înghețată. Cerul era tulbure, iar munții dispăruseră sub vălul furtunii. Nici câinii nu mai scoteau nici un sunet. Vuietul văzduhului le amuțise glasul și le amorțise trupul. Mira se învârtea prin cameră. Neliniștea o
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
repede. O zărește în cele din urmă ,stă sprijinită de o balustradă ,cu o cafea în mână și privirea pierdută undeva,în imensitatea mării albastre. „ Doamne,cât este de frumoasă ! ” - Îți mulțumesc că mi-ai dat o șansă ! îi spune copleșit de emoție . - Nu trebuie să-mi mulțumești, nu ți-am dat numai ție,mi-am dat și mie o șansă. O șansă la iubire ! Simțea că e așa .De fapt simțise asta de când fiorul dragostei năvălise peste ei,în spațiul
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]