1,673 matches
-
puterii califale contemporane lor, o muncă întinsă pe o perioadă de mai bine de un secol. Versiunea lui Uthman (cunoscută sub numele "Mushaf 'Uthmăn" "Vulgata lui Osman") organizează revelațiile în ordinea lungimii, cu cele mai lungi capitole (sura) la începutul Coranului și cele mai scurte la sfârșit. În viziunea conservatorilor ordinea capitolelor este stabilită de divinitate. Mai târziu specialiștii au încercat să așeze capitolele în ordine cronologică, și printre musulmani există un consens privind impărțirea capitolelor în cele revelate la Mecca
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
în ordine cronologică, și printre musulmani există un consens privind impărțirea capitolelor în cele revelate la Mecca și cele revelate la Medina. Unele sure (de exemplu Sura XVII - "Al-Isră"‘) au fost revelate în mai multe locuri, în perioade diferite. Deoarece Coranul a fost scris într-un sistem grafic ce nota doar consoanele și care nu poseda încă un sistem de puncte diacritice care să diferențieze literele izomorfe, și deoarece existau tradiții diferite ale recitării, pe măsură ce persoane care nu vorbeau limba arabă
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
care folosesc "puncte" pentru a indica vocalele. Sute de ani dupa Uthman, cărturarii musulmani au încercat să determine aplicarea punctelor și citirea corectă în textul nevocalizat al lui Uthman. În urma cercetărilor, au fost acceptate șapte variante canonice de citire a Coranului (acestea se referă doar la intonare și la decuparea textului - scris fără punctuație - în propoziții), diferențele dintre acestea fiind considerate minore, fără să afecteze textul. Coranul, încă de la începuturile sale, a devenit centrul devotamentului islamic și totodată subiectul controverselor teologice
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
al lui Uthman. În urma cercetărilor, au fost acceptate șapte variante canonice de citire a Coranului (acestea se referă doar la intonare și la decuparea textului - scris fără punctuație - în propoziții), diferențele dintre acestea fiind considerate minore, fără să afecteze textul. Coranul, încă de la începuturile sale, a devenit centrul devotamentului islamic și totodată subiectul controverselor teologice. În secolul al VIII-lea, mu'taziliții au susținut crearea Coranului de-a lungul timpului. Oponenții lor, din diferite școli, au pretins eternitatea și perfecțiunea Coranului
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
scris fără punctuație - în propoziții), diferențele dintre acestea fiind considerate minore, fără să afecteze textul. Coranul, încă de la începuturile sale, a devenit centrul devotamentului islamic și totodată subiectul controverselor teologice. În secolul al VIII-lea, mu'taziliții au susținut crearea Coranului de-a lungul timpului. Oponenții lor, din diferite școli, au pretins eternitatea și perfecțiunea Coranului, existent în ceruri înainte să fie revelat lui Muhammad. Teologia aș'arită (care a devenit predominantă) susține eternitatea Coranului și, ca atare, increarea lui. Unele
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
Coranul, încă de la începuturile sale, a devenit centrul devotamentului islamic și totodată subiectul controverselor teologice. În secolul al VIII-lea, mu'taziliții au susținut crearea Coranului de-a lungul timpului. Oponenții lor, din diferite școli, au pretins eternitatea și perfecțiunea Coranului, existent în ceruri înainte să fie revelat lui Muhammad. Teologia aș'arită (care a devenit predominantă) susține eternitatea Coranului și, ca atare, increarea lui. Unele mișcări moderne din cadrul islamului se apropie însă de poziția mu'tazilită. Incepută în secolul al
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
-lea, mu'taziliții au susținut crearea Coranului de-a lungul timpului. Oponenții lor, din diferite școli, au pretins eternitatea și perfecțiunea Coranului, existent în ceruri înainte să fie revelat lui Muhammad. Teologia aș'arită (care a devenit predominantă) susține eternitatea Coranului și, ca atare, increarea lui. Unele mișcări moderne din cadrul islamului se apropie însă de poziția mu'tazilită. Incepută în secolul al VII-lea, redactarea Coranului se termină abia în anul 1923, când la inițiativa regelui Fuad I al Egiptului, Universitatea-moschee
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
înainte să fie revelat lui Muhammad. Teologia aș'arită (care a devenit predominantă) susține eternitatea Coranului și, ca atare, increarea lui. Unele mișcări moderne din cadrul islamului se apropie însă de poziția mu'tazilită. Incepută în secolul al VII-lea, redactarea Coranului se termină abia în anul 1923, când la inițiativa regelui Fuad I al Egiptului, Universitatea-moschee Al-Azhar din Cairo, tipărește exemplarul rămas de la Osman - Vulgata lui Osman - în mii de exemplare pe care le trimite în toată lumea islamică. Tipărirea în masă
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
termină abia în anul 1923, când la inițiativa regelui Fuad I al Egiptului, Universitatea-moschee Al-Azhar din Cairo, tipărește exemplarul rămas de la Osman - Vulgata lui Osman - în mii de exemplare pe care le trimite în toată lumea islamică. Tipărirea în masă a Coranului în arabă și traducerea în alte limbi sunt considerate facilități moderne. Pentru musulmani, limba arabă ca mijloc de expresie a Coranului, Cuvântul lui Dumnezeu, este perfectă ca și Coranul însuși. Când se vorbește despre perfecțiunea acestei limbi, se scot în
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
Osman - Vulgata lui Osman - în mii de exemplare pe care le trimite în toată lumea islamică. Tipărirea în masă a Coranului în arabă și traducerea în alte limbi sunt considerate facilități moderne. Pentru musulmani, limba arabă ca mijloc de expresie a Coranului, Cuvântul lui Dumnezeu, este perfectă ca și Coranul însuși. Când se vorbește despre perfecțiunea acestei limbi, se scot în evidență elemente prezente în apologiile tuturor limbilor: muzicalitate, logică, bogăție sinonimică, simbolismul sunetelor, concizie, și mai ales motivarea ce ar exista
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
pe care le trimite în toată lumea islamică. Tipărirea în masă a Coranului în arabă și traducerea în alte limbi sunt considerate facilități moderne. Pentru musulmani, limba arabă ca mijloc de expresie a Coranului, Cuvântul lui Dumnezeu, este perfectă ca și Coranul însuși. Când se vorbește despre perfecțiunea acestei limbi, se scot în evidență elemente prezente în apologiile tuturor limbilor: muzicalitate, logică, bogăție sinonimică, simbolismul sunetelor, concizie, și mai ales motivarea ce ar exista în relația formă sonoră-conținut semantic. Perfecțiunea acestei limbi
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
permanent în lucrările autorilor musulmani consacrate inimitabilității - "al-’i‘ğăz" (termen tradus și cu „miracol” sau „minune”) - textului coranic, manifestată atât la nivelul expresiei, cât și al conținutului. Factorul declanșator al acestei apologii a limbajului coranic se află chiar în Coran, ca o sfidare aruncată deopotrivă oamenilor și "ginnilor" (spiritelor) de a produce ceva asemănător acestui text: Conceptele continuu repetate care cristalizează esența mesajului coranic sunt: Discuțiile asupra traducerii Coranului, în mediile islamice, au început, chiar din timpul vieții profetului Muhammad
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
declanșator al acestei apologii a limbajului coranic se află chiar în Coran, ca o sfidare aruncată deopotrivă oamenilor și "ginnilor" (spiritelor) de a produce ceva asemănător acestui text: Conceptele continuu repetate care cristalizează esența mesajului coranic sunt: Discuțiile asupra traducerii Coranului, în mediile islamice, au început, chiar din timpul vieții profetului Muhammad, continuând, apoi, secole de-a rândul, fără să se ajungă la o hotărâre definitivă în acest sens. În ceea ce privește traducerea substitutivă, cea care ar trebui să înlocuiască textul coranic arab
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
traducerea informativă, cea menită doar să comunice sensurile textului coranic, este aprobată de autoritățile islamice, cu anumite condiții, și care există în momentul de față în mai toate limbile lumii, inclusiv în română. Din punctul de vedere al dreptului canonic, Coranul constă din "nazm" - "compoziție" și "ma'nă" - "semnificație". Acestea sunt aspectele esențiale fără de care Coranul nu ar mai putea fi Coran. Adepții dreptul canonic se concentrează asupra descrierii compoziției, și aceasta nu pentru că nu ar da atenție semnificației, ba dimpotrivă
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
cu anumite condiții, și care există în momentul de față în mai toate limbile lumii, inclusiv în română. Din punctul de vedere al dreptului canonic, Coranul constă din "nazm" - "compoziție" și "ma'nă" - "semnificație". Acestea sunt aspectele esențiale fără de care Coranul nu ar mai putea fi Coran. Adepții dreptul canonic se concentrează asupra descrierii compoziției, și aceasta nu pentru că nu ar da atenție semnificației, ba dimpotrivă, ei vor ca semnificația să nu fie absolut deloc alterată. Și cum singura cale prin
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
în momentul de față în mai toate limbile lumii, inclusiv în română. Din punctul de vedere al dreptului canonic, Coranul constă din "nazm" - "compoziție" și "ma'nă" - "semnificație". Acestea sunt aspectele esențiale fără de care Coranul nu ar mai putea fi Coran. Adepții dreptul canonic se concentrează asupra descrierii compoziției, și aceasta nu pentru că nu ar da atenție semnificației, ba dimpotrivă, ei vor ca semnificația să nu fie absolut deloc alterată. Și cum singura cale prin care se poate realiza acest deziderat
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
atenție semnificației, ba dimpotrivă, ei vor ca semnificația să nu fie absolut deloc alterată. Și cum singura cale prin care se poate realiza acest deziderat constă în păstrarea intactă a compoziției, ca atare, în viziunea lor, ideea traducerii substitutive a Coranului nu este acceptabilă, iar cele câteva tentative făcute au fost anihilate. În ceea ce privește traducerea informativă, pozițiile sunt împărțite în funcție de școlile juridice. Reprezentanții celor patru mari școli juridice sunnite (hanefită, șafeită, malekită, hanbalită) au puncte de vedere diferite și nu de puține
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
formă concretă de manifestare a arhetipului său, "al-kalăm al-nafsī" „cuvântul spiritual”, cuvântul-esență aflat din preeternitate în ceruri pe "al-Lawh al-Mahfūz" „Tabla Păstrată”. Prin revelația avută de profetul Muhammad, cuvântul-esență se materializează în cuvântul rostit care este însăși expresia arabă a Coranului. Și numai această formă concretă de manifestare, cu sensurile ei exoterice, poate fi tradusă pentru cei ce nu cunosc araba, ca un prim pas în apropierea lor față de acest text. Într-o tradiție rămasă de la profetul Muhammad, se spune că
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
și maximum șaptezeci - aflate într-o perpetuă mișcare precum valurile mării. Sensul exoteric, de suprafață, este singurul care poate fi exprimat într-o altă limbă, celelalte sensuri, ascunse, rămând legate de textul original. În limba română există două traduceri ale Coranului. Prima traducere a fost realizată de Silvestru Octavian Isopescul, la începutul secolului XX, iar a doua, de profesorul universitar George Grigore, în anul 2000. Edițiile tipărite ale Coranului: Citatele din Coran sunt preluate din "Coranul", ediție bilingvă arabă-română, traducere: George
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
rămând legate de textul original. În limba română există două traduceri ale Coranului. Prima traducere a fost realizată de Silvestru Octavian Isopescul, la începutul secolului XX, iar a doua, de profesorul universitar George Grigore, în anul 2000. Edițiile tipărite ale Coranului: Citatele din Coran sunt preluate din "Coranul", ediție bilingvă arabă-română, traducere: George Grigore, Çağrı Yayınları, Istanbul, 2003. Observație: în cazul citatelor din Coran, cifra romană indică sura, iar cea arabă, versetul.
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
textul original. În limba română există două traduceri ale Coranului. Prima traducere a fost realizată de Silvestru Octavian Isopescul, la începutul secolului XX, iar a doua, de profesorul universitar George Grigore, în anul 2000. Edițiile tipărite ale Coranului: Citatele din Coran sunt preluate din "Coranul", ediție bilingvă arabă-română, traducere: George Grigore, Çağrı Yayınları, Istanbul, 2003. Observație: în cazul citatelor din Coran, cifra romană indică sura, iar cea arabă, versetul.
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
română există două traduceri ale Coranului. Prima traducere a fost realizată de Silvestru Octavian Isopescul, la începutul secolului XX, iar a doua, de profesorul universitar George Grigore, în anul 2000. Edițiile tipărite ale Coranului: Citatele din Coran sunt preluate din "Coranul", ediție bilingvă arabă-română, traducere: George Grigore, Çağrı Yayınları, Istanbul, 2003. Observație: în cazul citatelor din Coran, cifra romană indică sura, iar cea arabă, versetul.
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
începutul secolului XX, iar a doua, de profesorul universitar George Grigore, în anul 2000. Edițiile tipărite ale Coranului: Citatele din Coran sunt preluate din "Coranul", ediție bilingvă arabă-română, traducere: George Grigore, Çağrı Yayınları, Istanbul, 2003. Observație: în cazul citatelor din Coran, cifra romană indică sura, iar cea arabă, versetul.
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
devin mixte. În 1903 ia ființă prima grădiniță publică. Copiii de naționalitate turcă urmau cursul de religie pe lângă geamia din localitate, unde, din spirit „conservator”, musulmanii își creaseră (și la Isaccea) „azil confesional” în care, alături de religie, se preda și Coranul. Închise în timpul primului război mondial, școlile își reiau activitatea în anul școlar 1917 (ianuarie-iunie). După reluarea cursurilor din 1917 populația musulmană a trebuit să intre în noul ritm de școlarizare. În 1949, se construiește la Isaccea „școala de piatră”, la
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
coranice mai puțin a IX-a încep cu o invocație ce cuprinde și acest cuvânt); "nabī" (profet), împrumutat din ebraică; "salăt" (rugăciune, rugăciunea de tip islamic), împrumutat din aramaică; "sirăt" (cale, calea cea dreaptă amintită chiar în prima sură din Coran, al-Fătiha), care a intrat în aramaică din greacă unde fusese împrumutat din latină, "strata"; "firdaws" (paradis, rai) și "ibrīq" (ibric), împrumutate din persană etc. În perioada califatului abbasid, când au fost traduse numeroase cărți din culturile greacă, persană, indiană și
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]