1,557 matches
-
Consiliului Superior Național, iar la ora 1330 a avut loc un dejun, oferit participanților la festivitățile menționate. Sâmbătă, 11 martie. La ora 1500, în gara București Nord, este adus corpul defunctului patriarh și prim-ministru Miron Cristea de la Cannes (Franța). Cortegiul funebru a străbătut Calea Griviței și Calea Victoriei, cu opriri pentru slujbe religioase. Când a ajuns în fața Palatului Regal, mitropolitul Bălan al Ardealului a dat binecuvântarea cuvenită. „La un balcon din aripa stângă a Palatului a apărut atunci M.S. Regele împreună cu Marele
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
M.S. Regele împreună cu Marele Voevod Mihai. Suveranul și Moștenitorul Tronului au salutat pentru ultima oară pe acela care a fost capul Bisericii românești și prim sfetnic al Tronului. M. S. Regele și Marele Voevod au rămas în balcon până ce întregul cortegiu mortuar a trecut.” Marți, 14 martie. Începând de la ora 11, la Patriarhie, se desfășoară ceremonia de înhumare a patriarhului Miron Cristea. După ora 11, au sosit regele Carol al II-lea și Mihai. În jurul orei 12, sicriul - urmat de Carol
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
prezentat condoleanțe soției lui A. Călinescu, apoi a părăsit Ateneul, însă Mihai a rămas. Sicriul a fost scos din Rotonda Ateneului și așezat pe carul mortuar. După membrii familiei, urmau: Mihai, membrii Casei Regale, membrii guvernului ș. a. În această ordine, cortegiul funebru a pornit spre Gara de Nord, la ora 1015. La Gara de Nord, sicriul a fost coborât de pe carul mortuar și dus în vagonul mortuar. În trenul mortuar a urcat și Mihai, membrii Casei Regale, șeful guvernului, patriarhul Nicodim, membrii familiei Călinescu etc.
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
trenul mortuar a pornit spre Curtea de Argeș, unde a ajuns la ora 1445. Mihai a asistat și el la serviciul religios oficiat de episcopul Grigore al Argeșului. Sicriul a fost coborât din vagon și așezat pe carul mortuar. S-a organizat cortegiul funebru în aceeași ordine ca la București. Cortegiul a pornit spre cimitirul din deal al Bisericii Sf. Nicolae, unde sicriul a fost coborât în cavoul familiei Călinescu, după un nou serviciu religios, urmat de discursuri, rostite în numele țăranilor, minorității maghiare
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ajuns la ora 1445. Mihai a asistat și el la serviciul religios oficiat de episcopul Grigore al Argeșului. Sicriul a fost coborât din vagon și așezat pe carul mortuar. S-a organizat cortegiul funebru în aceeași ordine ca la București. Cortegiul a pornit spre cimitirul din deal al Bisericii Sf. Nicolae, unde sicriul a fost coborât în cavoul familiei Călinescu, după un nou serviciu religios, urmat de discursuri, rostite în numele țăranilor, minorității maghiare, minorității germane. Personalitatea fostului prim-ministru a fost
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
a diverselor lucrări de presaj. Au vizitat apoi Atelierul de Emailaj, atelierele mecanice, tezaurul etc. Mihai a semnat în Cartea de Aur a instituției. În această zi, Mihai a participat la ceremonia prezentării Mesajului Regal în Parlament. La ora 1145, cortegiul regal a plecat de la Palat, ajungând la ora 12 pe Dealul Patriarhiei, la Parlament. Intrând în Sala de ședințe a Adunării Deputaților, Mihai a asistat, iar Carol al II-lea a prezentat Mesajul Tronului, timp de 25 minute, după care
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Încă de la vână toare, Conrad Începu să se Îngrijoreze. Era toamnă și Întunericul se lăsa repede. Trimise slujitori cu făclii În Întâm pinarea ducelui, cu porunca să-l caute și să dea semn din trâmbițe de Îndată ce ar fi zărit micul cortegiu apropiindu se de castel. Nici o surlă nu sfâșie noaptea cu tonurile ei... Neliniștit, Conrad se plimba În sus și În jos prin Încăperile lui, chibzuind ce era de făcut. În cele din urmă se hotărî să plece el Însuși, cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
alte răspunsuri. Așa stând lucrurile, s-a recurs la o inversare a ordinii carelor mortuare. Căruțașul al doilea, în căruța căruia se afla bapțea, a ocolit carul în care se afla Silvica și a oprit înaintea lui. De data aceasta, cortegiul funerar a plecat normal, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Se oprea la fiecare răscruce de drumuri pentru a li se cânta "Doamne miluiește". Aceste 12 întreruperi simbolizau cele douăsprezece opriri pe care le-a făcut Iisus Hristos până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
da, sigur că da! Era o cruce ușoară, din lemn de brad, pe care se putea citi scris cu cerneală albastră: "Butu Nuși 72 de ani". Am luat-o în mâini, dar nu știam precis unde să mă așez în cortegiul funerar. Măi, băiatule, mergi în fața noastră, așa, cam la vreo 5-6 pași. Să fii atent: când vei vedea că ne oprim noi, să stai și tu. Ai înțeles? Da, părinte, am înțeles! Și am pornit. Era un cortegiu funerar inedit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
așez în cortegiul funerar. Măi, băiatule, mergi în fața noastră, așa, cam la vreo 5-6 pași. Să fii atent: când vei vedea că ne oprim noi, să stai și tu. Ai înțeles? Da, părinte, am înțeles! Și am pornit. Era un cortegiu funerar inedit. Cele câteva persoane mergeau în spatele unei căruțe din care nu se vedea absolut nimic. Loitrele fiind înalte, acopereau sicriul în întregime. Dacă n-ar fi fost crucea și popa din fața căruței, oricine putea presupune că bieții oameni, rămași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
zeu al bucuriei și dansului, al nepăsării și poeticului, frate cu Eros prin care, Însă, abia mai târziu mi-am dat cont, prin care Însă acea zeitate ascunsă și insuportabilă pentru ochii noștri umani, Prezentul, Își face apariția. Poate În cortegiul său, al lui Dionysos, printre fauni, nimfe, delfini, nereide, driade și alții, se strecoară și el, modest, dar... ce mai Înseamnă acest epitet la unul dintre atotputernici?! Și, ca și Eros, stăpân și peste cei mai puternici, peste zei, Iisus
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
totul dirijat de noi Într-o cămăruță de la etajul unu. Când am coborât În ateliere și m-am referit la ministru, inginerul șef și maeștrii din jur au izbucnit În hohote de râs, acoperindu-l pe distinsul eseist cu un cortegiu de Înjurături pitorești. Dar, după ce, a doua zi, i-am adus „șefului” unul dintre romanele mele cu dedicație, respectul față de cultură s-a restabilit și eu am putut decide data și condițiile apariției și tirajului. Tot În aceeași lună, mi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
provincii istorice, false entuziasme, false valori!...Ă, dar și lucruri pozitive, fără Îndoială. Am devenit cumva „mai bătrâni”, mai sceptici față de propriile noastre puteri sau energii, dar, după cum o aminteam mai sus, acest „simț realist” a degenerat până acolo Încât cortegii de tineri iau calea străinătății, când obosesc a injuria, În țară, valorile reale și efortul făcut În acești cincizeci de ani pentru păstrarea vechilor valori, criterii, și a „amintirii” celor care ne-au fost Înainte. Deoarece această luptă s-a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numim, În artă și știință - operă. Iar În viața indivizilor „normali”, medii, statistic vorbind, bucuria de a vedea la „poalele lor” adunîndu-se fiii și nepoții, uneori nepoții-nepoților! Ceea ce Unamuno numea „eternitatea de carne”! Sigur, bătrânețea vine aducînd cu sine un cortegiu de incoveniente, mai grave sau mai puțin grave, și nu am să le enumăr aici deoarece diferă de la un climat la altul, de la un individ la altul. CÎnd eram tânăr, mi-am exprimat părerea ficțională și metaforică despre senectute Într-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
norocul meu omenesc”, cum Îl numește autorul lui Zarathustra, bucuria de a fi, de a simți natura și propria-mi materie vie, de a avea memorie și imaginație fertilă, puternică, de a fi descoperit cuvântul, logosul, apt de a Îngheța cortegii și zidiri ale minții ce ne Înalță nu numai deasupra celorlalte viețuitoare, dar ne și rup, ne salvează de cosmosul gigantic de piatră, foc și gaze; cuvântul care poate da un sens Întregii acestei mișcări a materiei, deschisă nouă, prin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lucru” în diverse puncte ale României, luând cu sine și pe unii „maeștri ai culturii și artei”. (Eu, personal, nu am fost niciodată invitat!Ă Dar, la una din aceste „vizite”, l-a întrebat pe Nichita, care făcea parte din cortegiu, „dacă luase parte la ședința lui Iliescu?!...”. Nichita i-a răspuns negativ și, într-adevăr, nici Nichita și nici alți colegi ai noștri, tineri scriitori de vârf, simțind probabil că Păunescu pregătește o ședință „incendiară”, nu au venit. Nota bene
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și Nicolas Poussin, atunci când l-a situat pe Sfântul Ioan al său botezându-Și poporul într-un cadru vergilian, pictând drept fond al pânzei sale povârnișuri acoperite cu stejari și cu mesteceni și de unde nu lipsesc, la urma urmei, decât cortegiile de nimfe și de paranimfe pentru a aparține de-a binelea stilului academic greco-roman. Haideți mai bine să recunoaștem că locurile care i-au servit ca model au fost Campania romana sau Les Andelys din Normandia. Țara Sfântă datorează mult
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cămile cu clopoței, de scheunături de șacal, de dansatoare cu sprâncenele boite și de vaporașe pentru turiști vopsite în culori țipătoare, decepționat că întâlnesc atâtea redingote europene pe cărarea Regilor Magi (Loti era dezolat încă din 1914 că încheie "lungul cortegiu al pelerinilor misterului"). Degeaba credeam că pe Pământul Făgăduinței curg dintotdeauna râuri de lapte și miere, astăzi ambele produse fiind made in USA, nu mă pot împiedica să mă gândesc că o astfel de "vilă construită în mijlocul junglei" frizează irealul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu piatra. Poate că cele treizeci și două de palisade, grilaje și baraje de sârmă ghimpată pe care le-am putut număra din centrul Kotelului nu sunt decât strălucitoarea epifanie a unei fatalități manifestate de îndată ce ne grupăm, la alegere, în cortegiu, eterie, biserică, școală, club, lojă, partid, etnie, națiune sau comunitate. Marea bucurie a celor salvați presupune și existența unor damnați, termenii in și out pot fi permutați, importantă e linia care nu trebuie trecută: să fii, adică, sau nu pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
răspunde din biserică: „Cine este acesta, Împăratul Slavei?“ Iar preotul: „Domnul Puterilor, acesta este Împăratul Slavei. Deschideți porțile!“ Acest dialog se repetă de trei ori, iar la ultimul răspuns preotul bate cu Sfânta Cruce ușile, care se deschid ca să intre cortegiul și să urmeze slujba până la ziuă. La 8, maicele au revenit pentru liturghie și la 11 am mers cu toții de la biserică la maica stariță, să ciocnim ouă roșii sfințite.]( Ediția I, 1937, pp. 148-150.) [29 martie/11 aprilie - Trei zile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de doi ani, văzui cu ochii visul înfăptuit întocmai. Peste mai multe zile în urmă, un alt vis mă impresionă mult: Eram pe scara casei mele din București, privind spre stradă. Deodată, pe cerul albastru vine în zor înalt un cortegiu impună tor: un vultur colosal cu drapelul francez în cioc, înconjurat de o mulțime de vulturi mai mici care îl escortau, fiecare cu steagul țării sale, prin tre ei și vulturul român. Zburau foarte încet, lin și falnic, până ce au
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Câteșitrei radioși, prințul Carol cam întunecat, prințul Nicolae crescut lung și subțire, principesele apărură ca într-un coș cu flori, atât de încărcată le era trăsura de buchete aruncate de public. Ionel era pe jos, în public. Regele a oprit cortegiul, i-a dat mâna și i-a mulțumit pentru bunele povețe ce-i dedese. [Atunci d. Hălăceanu, locțiitor de primar, le oferi pâinea și sarea. El auzi pe un conservator zicând: „Tot la el trage“. Nici în aceste clipe solemne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la zilele de fericire de mult năzuite. D-nii Maniu, Popovici, Goldiș, Cicio-Pop etc. hotărâră să-i urmeze. Doamnele ardelene, cu care mă vedeam foarte des, îmi propuseră un loc în vagonul lor. Cum însă nu voiam să fac parte din cortegiul regal, la care, de altfel, nu aveam nici un drept oficial, preferai să fiu în public, pentru a mă bucura mai bine de spectacolul măreț ce prevedeam. Mă înțelesei deci cu prietenul nostru d. Emil Petrescu și pornii în automobil cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
veniți cu auto-uri d-nii Pherekyde, președintele Consiliului în lipsa lui Ionel, Al. Constantinescu și Duca, reprezentând guvernul. Dincolo, pe șosea, mulțimea. Armata cu regele și regina apar în aclamațiile poporului; regele în uniformă, regina în portul național. După revista armatei, cortegiul pornește spre Poarta lui Mihai Viteazul, unde îi întâmpină primarul cu pâine și sare. Mare emoțiune și când, în cuvântarea lui, vorbește de principele moștenitor, pe obrajii regelui curg două lacrimi. Regina stăpânește pe ale ei. Pentru toți, aceasta fu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dumitale“. Și gândul meu se ducea la Ionel. Deodată izbucnesc strigăte de bucurie, muzicile intonează Trăiască regele, din popor, parte același imn, parte Deșteaptă-te, române! sau Hora Unirii, soldații strigau Ura! Ura! țăranii Trăiască. Steagurile fâlfâiau pe cerul albastru, cortegiul se cobora pe piață, cu regele și regina în frunte, lumea îi urma ca un val nesfârșit; batistele, pălăriile se mișcau deasupra capetelor descoperite. Era o vibrațiune imensă de culori, de sunete, de emoțiune, poate unică în viața unei națiuni
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]