7,769 matches
-
după colț sub constrîngerea observațiilor: telescopul nu poate detecta direct forța, dar vede că lucrurile se petrec de parcă nu ar fi singure, ci însoțite de o stihie aflată după colț, care le impune un anumit curs. Dovada supremă în favoarea „cameleonului cosmic“ a fost oferită de observarea telescopică a coliziunii a două roiuri de galaxii în 2006, a căror parte vizibilă era deformată de presiunea unui halou întunecat care venea din exteriorul galaxiilor. Haloul întunecat de pe fotografiile oferite de telescop era chiar
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
oferite de telescop era chiar forța ce ghida stelele, „întunecat“ fiind de fapt epitetul menit a surprinde lipsa unei forme distincte pe fotografii: „Era ca și cum vagoane de materie întunecată din ambele roiuri ar fi străbătut, ca niște fantome, epava trenului cosmic.“ (p. 220) Să recunoaștem, cînd „vagoane de materie întunecată“ trec „ca niște fantome“ prin „epava cosmosului“, am ieșit de mult din fizică și facem proză metafizică. Oricum, din cele 96 de procente din universul la care nu avem acces, fizicienii
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
mașinile morții și femeile/ la dispoziția mea” (XX. Jigodia disperată în care a sperat mama). E poate cel mai bun text al volumului: o uimitoare elegie (post)modernă, în care dragostea disperată, concentrată într-un singur punct, explodează în jerbe cosmice. Repetițiile, refrenul, acumularea și eliberarea tensiunii, creșterea temperaturii poemului pînă la punctul în care materia lui ajunge să fiarbă - toate acestea le-am putut întîlni și în volumul de debut, reprezentînd o amprentă a liricii lui Ianuș. O lirică preponderent
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
urmă, căci ea deschidea perspectiva fructificării energiei apelor de către mintea umană. Aveam șansa unui mod special de a ne apropia de cascadă, cu spectacolul ei grandios. Acolo am simțit totala nepăsare Împărătească a naturii, Măria Sa, față de micimea omului ca realitate cosmică. M-a salvat de umilință cugetarea lui Blaise Pascal care definea omul ca fiind doar o trestie, dar o trestie gânditoare. Cu greu mi-am desprins gândul de lecția Cascadei Niagara. Da, săptămâna culturală de la Hamilton va continua cu alte
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
Speranța TV. Iuri Alexeevici Gagarin a fost un cosmonaut sovietic. La 12 aprilie 1961, el a devenit primul om în spațiu și primul pe orbita Pământului. A primit numeroase medalii în diferite țări pentru călătoria sa de pionierat în spațiul cosmic.
Maria Grapini, gafă la televizor. Ce a spus ministrul Turismului () [Corola-journal/Journalistic/32099_a_33424]
-
în spate umbra nu are apă/ are doar cîrcelul/ și în el amintirea// mama se ferește de ea/ cum s-ar da jos din moarte// ploaia asta e grea, spune” (oglinda vede). Fenomenologia care circumscrie moartea e, în inefabile proporționări, cosmică și totodată domestică: „vîntul e deodată lucrul ei de mînă/ își trage picioare de nuntă/ dar mîinile rămîn afară// mama întreabă cînd se face ziuă/ vîntul pleacă din piele și ea întreabă/ cu depărtarea din lîna spălată/ din lîna toarsă
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
Troia. Ifigenia lui Eliade își acceptă cu seninătate moartea transformată în sacrificiu creator. Legenda elină e autohtonizată prin relevarea legăturilor cu folclorul românesc: jertfa Ifigeniei se înrudește cu a Anei lui Manole și cu moartea ciobanului mioritic, transfigurată în nuntă cosmică, atitudinea aparent pasivă a eroilor dovedind înțelegerea superioară a destinului. Piesa ilustrează astfel preocuparea constantă a istoricului religiilor pentru problematica morții rituale. Prin transfer în alt spațiu cultural, schema uzuală a tragediei eline capătă valențe noi. Conflictul tragic clasic al
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
cu înfățișare de sihastru cerșetor, călătorind pe nori spre a căuta balaurii cerului. „Imaginea zborului solomonarului prin văzduh pe spinarea balaurului-norilor este și ea definitorie. Ea apare subînțeleasă în numele preoților traci kapnobatai, care, probabil, imitau astfel gestul suveran de ordonator cosmic al zeului autohton al furtunii, și ulterior, aceeași imagine se regăsește în «drumul prin nori» al Sf. Ilie. Așa cum am avut prilejul să constat, această imagine nu e una decorativă. este un atribut definitoriu al zeilor uranieni (Indra, Baal-Hadad, Iahve
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
și cînd coriul, de osteneală, au fost închis spre somn toți ochii lui, atîta cît nici luna nu priveghiia, nici una din stelele cele mai mici avea deșchise tîmplele lor cele de argint..." Se pare că Antim vibra intens la dimensiunea cosmică a existenței, rezultatul fiind o particulară disponibilitate pentru receptarea sensibilă, estetică a lumii. Succesiunea prosopopeică, prin care soarele, cerul, luna și stelele capătă mirabile atribute însuflețitoare, prilejuiește un cert efort poetic. Ceea ce însă îl individualizează deplin pe Antim, definind, tocmai
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
Noica: Iar cine își numește trupul "fratele porc", distingîndu-l de sine și disprețuindu-l cu oarecare tandră și indulgentă condescendență uită ce abisuri de abjecție poate conține sufletul uman". Petru Creția schițează și o întemeiere metafizică sau, mai bine zis, cosmică a eticului, o coincidență sau o concordanță (ca la stoici) între determinările etice și principiile cosmice. Astfel, afirmarea prerogativelor suverane ale individualității, afirmația după care ,,renunțarea la principiul de individuare" înseamnă o abdicare de la etic își au temeiul în principiul
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
tandră și indulgentă condescendență uită ce abisuri de abjecție poate conține sufletul uman". Petru Creția schițează și o întemeiere metafizică sau, mai bine zis, cosmică a eticului, o coincidență sau o concordanță (ca la stoici) între determinările etice și principiile cosmice. Astfel, afirmarea prerogativelor suverane ale individualității, afirmația după care ,,renunțarea la principiul de individuare" înseamnă o abdicare de la etic își au temeiul în principiul cosmic al individuării sau individuației: ,,Direcția de mișcare a lumii se desfășoară către instituirea individualului (subl
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
a eticului, o coincidență sau o concordanță (ca la stoici) între determinările etice și principiile cosmice. Astfel, afirmarea prerogativelor suverane ale individualității, afirmația după care ,,renunțarea la principiul de individuare" înseamnă o abdicare de la etic își au temeiul în principiul cosmic al individuării sau individuației: ,,Direcția de mișcare a lumii se desfășoară către instituirea individualului (subl. lui P. C.), către realizarea unui principiu de individuație. Și, pe de altă parte, corelativ, către cea mai mare diversificare cu putință... Iubirea nu e
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
mare diversificare cu putință... Iubirea nu e altceva decît capacitatea noastră de a ne transcende în altul, într-un alt individual ireductibil și inefabil pe care să-l putem iubi ca atare: (Studiu introductiv la Banchetul lui Platon, 1995). Rostul cosmic al iubirii este acela ,,de a consacra ireversibilitatea principiului de individuație". (subl. lui P. C.) În aceeași ordine de idei, autorul celor 50 de gînduri despre bine și rău subliniază că nu tot binele din lume provine din opțiuni morale
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
a potențelor creatoare ale Logosului, dar și prin exhibarea, generatoare de catharsis, a Turnului Babel reprezentat de imaginație, poetul se înfățișează umanității ca un Ales, chemat să aducă la lumina conștiinței, din magma obscură a inconștientului, proiecții fantasmatice ale "unității cosmice originare" sau ale "sufletului universal". Riscul inevitabil presupus de un asemenea demers, într-o modernitate ce ocultează sistematic Invizibilul, Necunoscutul - în pofida alibiurilor numite psihanaliză, pop art etc. - constă în multitudinea de concepte conotate negativ și care însoțesc, invariabil, evaluarea operelor
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
toate acestea ar fi trebuit să fie mult mai reale gustul morții-ntre dinți cum altdat gustul de iarbă și palmele mele în jurul cărora creștea ne-ncetat sîngele sîngele ocolind relieful atingerii tale cum răul împresoară și ocolește binele și noaptea cosmică împresoară mărunta noastră zi această zi aruncată-n cazane, fierbînd colcăind cu magma stelară laolaltă, iată toate acestea ar fi trebuit să fie mult mai reale și despre vină se poate vorbi și despre ispășirea mereu amînată cu neputință îți
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
ură în loc de plăgi și iată-mă transformat într-o ciudată sperietoare de ciori împărțind verdicte nu întotdeauna drepte cu un rîs idiot lățit pe fața mea întreagă pînă la acel grad al delirului unde și crima părea îngăduită în hohotul cosmic, el însuși criminal asist la destrămarea timpului și-a tuturor aparențelor lovesc fereastra dulapul și patul sînt țandără dau să te iau în brațe și te transformi în puțină ceață aurie impregnată în palma mea dar despre aparența lucrurilor am
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
Aderca: spirit ironic și autoironic, îmbinând luciditatea cu candoarea, agitat de răbufniri vitaliste, de inflamările unui eu care se decomprimă în dese și fulminante experiențe erotice, subiectul predilect al rememorărilor. Este și plin de sine acest Istrăteanu, crezându-se persecutat cosmic, toată povestea cu arestarea și ancheta, cu atragerea în labirintele judiciare punând-o în seama unor forțe răuvoitoare de sorginte obscură, malefice, urmărindu-l cu o inexplicabilă tenacitate. De aici și reprezentarea kafkiană pe care și-o face despre odiseea
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
în umbre. Și tu iar călător torturat, fără de călăuză în beciurile tainei încerci să ascunzi numai polenul din aripi fără a doborâ pasărea umbrei. Perle negre Umbra mi-a arătat din nou colții vertebrele transparente emană un munte de cranii cosmică aglomerare de perle negre fluviu peste care nici o corabie nu se încumetă să treacă vâsle abandonate, țărmuri fără sfârșit poate fi Styxul dincolo de orizontul nebănuit numai că umbra-mi înjumătățește privirea câinii aleargă bezmetici să alunge fiarele umbrei, pânză de
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
de marxism-leninism. Timp de trei ore tovarășa profesoară ne-a explicat cu un patos molipsitor că Dumnezeu nu există că până acum nimeni nu l-a văzut că nici marii cosmonauți sovietici nu l-au zărit pe undeva prin spațiul cosmic. Ajuns acasă i-am comunicat vestea plin de entuziasm bunicului meu care se ruga, retrograd, pe rogojina roasă din colț i-am strigat pur și simplu tovarășa profesoară ne-a spus „Dumnezeu nu există”. A continuat netulburat să se roage
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/2728_a_4053]
-
de lumina a Arhanghelului apare micuța Pasăre a Paradisului, care in „Hora incerta” ne duce sufletele din cușcă, pe ramul celest al Pomului Vieții. În timp ce bătrânețea, complice a morții, Fierăstruiește încet, în tăcere, gratiile, Ronțăit de dinții mărunți ai orologiului cosmic, trupul meu de carne se fărâmă în pulbere de stele. Ne-om despărți, fragil trup al meu, pătruns pe ascuns de rele viclene, Dar mereu alinat cu degete blânde de Zeița Fortuna, Având parte de miracolul dezmierdărilor adorabilei mele soții
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
paradoxală. Dacă dispariția filozofiei din programele școlare, de pildă, poate fi înțeleasă - evident în logica sistemului moscovit -, deoarece materialismul dialectic și istoric era considerat de sovietici știința supremă conținînd adevărurile ultime și cheia infailibilă pentru dezlegarea tuturor problemelor umane și cosmice, cele două limbi și culturi de mult apuse, aparent nu aveau de ce să-i deranjeze pe ideologii marxist-leniniști. Cu toate acestea, vigilenții cenzori aveau dreptate, evident tot în logica sistemului moscovit: filologia clasică este o știință europeană prin excelență prin
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
era ea, securitatea, pe vremuri. Ca o furnică. Și noi eram ocrotiți prin lege de tot, acum ofițerii au subsuori ignifuge și se ocupă de americani, de alții, trăim în miezul unui ev aprins, par flăcările unui jaf de proporții cosmice, ne-au uitat. Sîntem liberi să plecăm în străinătate. Mai plecăm, ne mai întoarcem, dar nu vom mai fi în veci aceiași oameni. Ca jurnaliștii răpiți în Irak. Acum au dispărut. Au apărut crima din strada Primăverii. Romanița cu coafură
Stejar, extremă urgență! by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11086_a_12411]
-
tabiet meditativ, o propensiune spre marile (încă) întrebări ale ființei: ,pe Olimp/ tronul lui Zeus mai adevărat/ decât orice așezare omenească" (Note de drum). Solilocvii dramatice, dacă nu tragice, ele se alcătuiesc plasmatic, de regulă, la țărmul mării, în decor cosmic, țesând cu o voce mică, sfielnică, friabilă, broderii vocale în jurul spaimelor singurătății, dar și al transparenței, al principiului, deopotrivă luminos și numinos, al existenței. Aparțin gândirii ,slabe", părții de umbră a ființei, feminității, domeniului vin al ontologiei. De aici, omniprezența
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
să-și facă un rost, să aibă o carieră. [...] Individul, urmărindu-și propriul interes, a fost cel care și-a apărat ființă, familia și cariera prin tăcere, supunere, acceptare, turnătorie, devotament și, uneori, revoltă. Comunismul nu a fost o forță cosmică, ci un produs al unor indivizi ale căror fapte el însuși vrea să le șteargă urma, gest prin care ține să fie ideologia crimei perfecte, a culpei fără inculpați, a vinii fără vinovați."6 Dacă ideologia și regimul comunist au
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
toată" (E întuneric ca în demon). După ce notifică, tulburat, că ,Noaptea petrec călare pe negresă/ după ce-am făcut dragoste cu ea dîndu-i bice, epuizînd-o", poetul trage în jos fermoarul poeziei, eliberînd-o prin mijlocirea cîtorva imagini magnanim proiectate pe ecranul cosmic: soarele și luna răsar din fabuloasa negresă ca oul din găină, luna și astrele pîlpîie cum viermii îngrășați în carnația aceleiași negrese, vastă cît o casă și pe deasupra aptă de-o enigmatică așteptare pe răstimpul a mii de ani... S-
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]