3,539 matches
-
că mitul instituie un model exemplar. Mitul în sine e o poveste, e drept, dar asta nu înseamnă că e rupt de realitate. E o poveste care explică origini, comportamente, situații, stări de fapt, o poveste care face, din haos, cosmos. Adică ordonează, reglementează. Parafrazând o lege din sociologie: dacă definești o situație ca fiind reală, ea devine reală prin consecințele ei. Mitologia românească a genezei lumii, implicând cosmogonia și rânduiala făcută apoi de Dumnezeu și Sf. Petru, e fascinantă și
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
Universului Infinit IMAGINAR ȘI FANTASTIC - Cartea și Sala de Lectură - Catedrala Timpului Etern Prezent - Prințul din Palatul de Marmură Albă - Zgomot de Pași prin Spațiul Sacru al Tăcerii MINTE ȘI CORP „Emthini Eokuphila” și Miracolul Vieții - Digestia Alimentelor și Geneza Cosmosului MIRACOLUL EXISTENȚEI - Atracția Irezistibilă a Necunoscutului - Camera Video din Sala de Spectacole - Călători pe Banchetele Înghesuite ale Lumii - Melodia Autorului Anonim pentru Solistul fără Nume - Mesajele Engimatice de la Malul Mării - Străinul Ascuns în Adâncul Sufletului REALITATE ȘI ILUZIE - Călătorie prin
CUPRINSUL VOLUMULUI „ÎNTÂMPLĂRI PE TĂRÂMUL ILUZIEI” de OCTAVIAN LUPU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340060_a_341389]
-
minuni a lumii” - sau Lumină lină de Tudor Arghezi, ne-am întoarce, atavic fie, la Eminescu, pe răspunsul verbal al unui editor: nonviolentă e Rugăciunea unui dac. Dar ahimsa finalului din Călin (Kali/dasa), sărbătorindu-se contrapunctic, nuntă interregn, în cosmos jain? Dar prefacerea, ca-n Ramayana lui Valmiki a durerii-soka în verset-sloka - “...greieri, șoareci,/ Cu ușor măruntul mers,/ Readuc melancolia-mi,/ Iară ea se face vers” ? Valmiki iar (?): “O pasare plutește cu aripi ostenite,/ Pe când a ei pereche nainte tot
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
Ce privești zâmbind în unde?/ Ești frumoasă, se-nțelege. (Lasă-ți lumea ta uitată) El, bărbatul versurilor erotice eminesciene, este mai întâi portretizat spiritual în Floare albastră, nu fizic, întrucât ea,”Mititica”, îl percepe ca spirit gânditor, preocupat de tainele cosmosului și ale istoriei. În poezia Făt Frumos din tei apare și conturul fizic al eroului masculin, care se conformează prototipului folcloric:“De murmur duios de ape/ Ea trezită-atunci tresare,/ Vede-un tânăr, ce alături / Pe-un cal negru stă călare
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
vieți,/ Cu ale tale brațe reci/ Inmărmureai măreț.” Poezia are forța transfiguratoare a sculpturii în marmură, chiar depășind-o pe aceasta, dacă amintim motivul tratat de Shakespeare în Sonete. Puterea dragostei pure este atât de mare, încât ea sporește frumusețea Cosmosului, unde se nasc prin iubire noi astre. Spre deosebire de Dante, care vedea în dragoste o putere dinamică a Universului, ultimul romantic european, românul Eminescu, concepea o iubire absolută, în stare să-l regenereze pe acesta.” Invitată la cuvânt, doamna prof. Doina
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
unde păsări își cântau liniștea; el știa, din tată în fiu, cum se fac muncile respective, din hărnicia personală având ocazia de a ridica un rai minor, adică o gospodărie cum se cade. Avea timp să vadă mișcarea naturii, a cosmosului. La un asemenea rai terestru, cu mult mai înainte, râvnea Vergiliu. Când e vremea cositului, în grădina verde, sub amurg, îmi aduc aminte de sfaturile poetului latin, că iarba, înmuiată de rouă, se cosește mai bine la ultimele raze ale
Despre muncă, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339355_a_340684]
-
în care pendularea planurilor dintre terestru și cosmic, uman- fantastic, aduce cu sine explicarea simbolurilor. În primul tablou comunicarea celor doi ( Luceafăr și Cătălina) se face în vis, povestea lor de iubire se petrece atât pe pământ cât și în cosmos. Astrul ceresc „răsare și străluce”, „s-aprinde”, urmărește pe Cătălina cu „recile-i scântei”, se revarsă luminos, pe pământ, pe fața și pe ochi în somnul ei, „alunecând pe-o rază.” În tabloul al doilea cadrul este numai terestru, iar
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
de la crearea lumii și până astăzi au murit peste o sută de miliarde de oameni!). Execuția are loc într-o carieră de piatră, mică, pustie și părăsită pentru că ființa nu poate fi înjunghiată decât în lume. Ori, ce este altceva cosmosul decât o carieră de piatră? Miliarde de planete, de bolovani vagabonzi, de meteoriți și sateliți orbitează în jurul miliardelor de cuptoare de toate mărimile și culorile. În definitiv, ce rost au sorii decât acela de a-și răsfrânge lumina în lamele
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
este absent”. Rugăciunea este neîncrezătoare și deci neputincioasă. Este un reflex condiționat fără obiect. Omul se roagă în pod sau în pivniță: „mă rog în pivniță” („Porcec”). Un astfel de impuls apare și când se află în cârciumă. În acest cosmos cu legi poetice, eul liric râvnește material și jinduiește către un Dumnezeu știut ca „absent”. Aici dacă „transcendența este goală”, cum spune Hugo Friedrich, nu contează. Transcendența este absență: „credința e goală”. Peste lumea simțirii „ca o amară, mare pasăre
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
proiectează într-o altă reverie: visul produce vis; starea de visare generează o visare a stării de reverie. Odată constituit drept mecanism de visare, discursul liric stă la baza unui comportament estetic care extrage reveria din lucruri, din natură, din cosmos. Ca atare reveria poetică are două surse: una internă (reveria sentimentelor ce pornesc din interior) și o alta externă (reveria indusă de caracterele estetice, atrăgător-încântătoare și seductive ale naturii). Reținem ca surse la reverie și șoaptele („Șoapte”), mângâierile („În căutarea
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
lac se iscă, Le vezi stârnind un salt de odalisca, În fumuri moi se leagănă agale, Pe scoici și melci desfășura spirale. Cerescul cerb le poartă sus în coarne Sunt ochiul lui atent când el adoarme. În forma lor tot cosmosul încape. Priveste-le, nebunule, de-aproape ! Zadarnic te-nvârtesti pe lângă poartă. Cât timp problema mea rămâne moartă, Cât mă frământa să-i aflu deslegarea Nu-ți părăsesc, fii sigur, închisoarea. Căci sau sub ziduri, sau sub cer de stele, Înconjurat de
Henry Miller: Tropicul Cancerului () [Corola-blog/BlogPost/339613_a_340942]
-
ale „omului ce va fi” este acela al copilăriei și adolescenței. Este vremea impregnării de valori. Copilul Lucian Boia trăiește „Cei trei muschetari” ca imersiune în mediul prieteniei („ca roman al prieteniei”). Accede în „Contele de Monte-Cristo” ca într-un cosmos „al răzbunării”. „Insula misterioasă” este percepută ca model al ieșirii din naufragiu și a reproducerii civilizației la nivelul naufragiului. În legătură cu această conjectură imaginară a aducerii mediului la nivelul subiectului sunt de amintit cele două ipoteze ale lui Karl Popper despre
DAN C. MIHĂILESCU: Invitaţie ispititoare în paradis, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339636_a_340965]
-
la suflete, că în satul de la Dunăre, noaptea, se face focul în solariu. La ora aceea, totul e deprimant, iar oglinda zăpezii, pe care mai cad fulgi, e spartă de pâlpâirea plină de speranță, a unui foc - singura căldură în cosmos îmi închipui. Îmi aduc aminte, în recile insomnii, de copilărie. În cutia de lemn fixată în perete, ceasul (robust, de tablă, cu sonerie) se auzea tresărind pe o potecă a timpului, numai de el bătută. Mi se părea imposibil ca să
Despre munca eficientă: Trebuie să existe o anumită concordanță între acțiuni și planuri, dacă vrem să scoatem din ele toate roadele pe care le pot da. Lucian Blaga () [Corola-blog/BlogPost/339668_a_340997]
-
este absent”. Rugăciunea este neîncrezătoare și deci neputincioasă. Este un reflex condiționat fără obiect. Omul se roagă în pod sau în pivniță: „mă rog în pivniță” („Porcec”). Un astfel de impuls apare și când se află în cârciumă. În acest cosmos cu legi poetice, eul liric râvnește material și jinduiește către un Dumnezeu știut ca „absent”. Aici dacă „transcendența este goală”, cum spune Hugo Friedrich, nu contează. Mai exact, transcendența este absență, iar „credința e goală”. Peste lumea simțirii „ca o
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
proiectează într-o altă reverie: visul produce vis; starea de visare generează o visare a stării de reverie. Odată constituit drept mecanism de visare, discursul liric stă la baza unui comportament estetic care extrage reveria din lucruri, din natură, din cosmos. Ca atare reveria poetică are două surse: una internă (reveria sentimentelor ce pornesc din interior) și o alta externă (reveria indusă de caracterele estetice, atrăgător-încântătoare și seductive ale naturii). Reținem ca surse la reverie și șoaptele („Șoapte”), mângâierile („În căutarea
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
scrisă vreodată de Abraham Lincoln”. Imaginea lui Robert Richarsdon e „clasică”, în tonurile roșiatic-maronii ale marilor westernuri de demult, fără procesări digitale, în ciuda multelor efecte speciale și are momentele ei de grandoare, încadrând spațiul teatral, hanul lui Minnie, într-un cosmos american al iernii stâncoase - omagiu lui The Searchers, John Ford. Ca să nu mai vorbim de diligență... În sfârșit, mai avem un personaj, al nouălea ticălos: muzica lui Ennio Morricone, care mai trăiește ca să-și fi pus, din nou, după decenii
The Hateful Eight – Optarul de inimă neagră sau The Force Afakens () [Corola-blog/BlogPost/339015_a_340344]
-
integral după „A New Hope”... O deosebire fundamentală între vechile S.W. și „Force Awakens” este ritmul narativ. Old SW are interesante „pauze” de liniște, de contemplație (Luke în mlaștina lui Yoda de pe Dagobah, , aparițiile lui Obi Wan, Leia privind Cosmosul prin hublourile Millennium Falcon) care pregătesc secvențele de acțiune. Fawk o ține tot într-o mișcare, gălăgie, trepidație, toată lumea gâfâie, fuge de colo-colo, se duce ca să aibă de unde veni. Și totuși, scenele nu se leagă, par înșirate, o succesiune de
Forța Întunericită () [Corola-blog/BlogPost/339001_a_340330]
-
dar și momente de rugăciune, de comuniune cu natura și divinitatea... De o frumusețe divină este liedul 25, în care poetul dorește să intre în comuniune cu natura, abordând motivul fântânii, ca simbol al creației eterne, în armonie perfectă cu cosmosul: „Aș putea să fiu o fântână/ în care luna-și spală trupul/ moțăit în cearcănele copacilor”. Cu astfel de imagini lirice, superbe, putem spune (vorba d-lui acad. Păun) că poetul domnișan se ia „la braț cu Eminescu”... Imaginați-vă
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Publicat în: Ediția nr. 2016 din 08 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Mă numesc Dorel Dănoiu , sunt din Bușteni . Autori preferați : Mihai Eminescu , George Topârceanu , Ion Minulescu , Ion Pribeagu . Îmi place să citesc despre fenomenele paranormale , enigme ale Terrei și Cosmosului , dezleg cuvinte încrucișate . Ascult muzică de toate genurile ( nu manele ) . Îmi place umorul , gluma și bancurile bune . Iubesc muntele cu tot ce are mai bun și frumos , floră , faună , aer curat , legendele lui . Mulțumesc celor care citesc încercările mele literare
DOREL DĂNOIU de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340972_a_342301]
-
inflexibil. Cred că cel mai mare dușman al nostru, al omenirii, rămâne acest TIMP, deși dacă mă gândesc bine, noțiunea de „timp” este cam abstractă, întrucât noi am inventat-o, ca să ne ghidăm viața, trecerea anilor, după ea. Timpul, în cosmos, nu există. Timpul, este o eternitate, este fără consistență, este vid, este o infinitate de clipe peste care poți să zbori cu puterea gândului, este fără început și fără sfârșit, este nemărginit în spiritualitate și finit în materialitate. În lumea
TIMPUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341354_a_342683]
-
ființă, sunt un fel, De a fi patrie în lume! De-a fi lumină într-un veac, Asemeni erei pe pământ, Materie ce clipocește, Suflet în vânturi fluturând! Un fel de vis, de imn țipând, De muzică sfâșietoare, Aer și cosmos înflorind, În nebunia de-a fi floare! E o lumină aici pe munte, Curge ca fluviile anume, Nu mai sunt ființă sunt un fel, De a fi patrie în lume! OH, CUM SE PRIVEAU EI ÎNFIORAȚI! (Elogiul 3: Scriitoarei argentiniene
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
sărut de ape în care femeile își înmoaie glesnele de bronz sânii și umerii într-un iordan binefăcător botezându-se a doua oară se-aud harfe ciudate vuiet de ape cerul prădat de cântecele gâzelor care au luat în stăpânire cosmosul și-l descîntă mângâindu-l o evadare triumfală a vieții ca un puls al naturii spre reverie tot mai vale e pe vale și pădurile foșnesc a cai murgi și a haiduci a cerbi și căprioare care zburdă prin omătul
REÎMPRIMĂVĂRARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342085_a_343414]
-
zi când a prins viață, este azi, când e greu și va rămâne cât timp va continua să fie teatru în România, un castel al artei spectacolului, ctitorit în fiecare zi cu noi creneluri spre libertatea spiritului, sus, la atingerea cosmosului. Astăzi, Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” translează din vremuri aurorale ale spectacolului, tradiția teatrului și îi făurește în continuitate istoria lui, comparabilă și în cadență cu istoria României. Nimeni nu i-a fixat și nu îi fixează valorile și limitele
TEATRUL DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE . CASTEL AL ARTEI SPECTACOLULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342083_a_343412]
-
va fi și pe Perla-22 când va ajunge Katy acolo? Katy, îngerul meu, la ce te gândești tu acum? Cum vor fi parcurile tale frumoase? Te gândești la cei dragi de acasă? Sau poate la mine, la aventurile mele prin Cosmos și la reîntâlnirea noastră? Recitesc de zeci de ori ordinul meu de plecare în misiunea de cercetare cosmică. A venit timpul să mă gândesc și la experimentele care le voi face în lupta cu timpul, cu gravitația strivitoare a planetelor
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342107_a_343436]
-
sunt, de fapt, ale condiției umane. Nu putem fi liberi pe deplin atâta timp cât rămânem ființe biologice, cu trup supus legilor vieții și legilor universului înconjurător și interior. Singura libertate întreagă este cea a sufletului nostru, căci acesta este infinit, asemeni cosmosului pe care îl poate cuprinde prin puterea gândului omenesc. Harul unirii cu Mântuitoruleste un dar liber al iubirii divine. Unireaeste întâlnirea între două libertăți; cea a lui Hristosși cea a omului. Omul trebuie să aleagă. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
HRISTOS ÎN MINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342121_a_343450]