1,180 matches
-
prin care interzicea circumcizia, citirea cărților sfinte evreiești, precum și sărbătorirea sabbath-ului; practic se interzicea exercitarea cultului iudaic și se dorea împlântarea unui nou pilon român în lumea iudaica, prin introducerea creștinismului în Palestina urmărindu-se subordonarea spiritualității evreiești cu cea creștină; cucerirea Ierusalimului de către români și încercarea de a imprimă un profund caracter non-evreiesc noului oraș (Elia Capitolina) va declanșa în plan cultural implicații puternice, iudaismul cunoscând în acestă perioadă un proces de accentuare a trăsăturilor radicale. 302 Dragoș Ilinca, op.
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
împreună, avem o misiune, probabil că a intuit care este intenția Autorului. Nu ne putem permite să pierdem timpul revendicând «roluri» și tradiții actualmente lipsite de sens. Putem folosi timpul mai cu folos: întrucât suntem depozitarii unei forme de viață creștine pe care nimeni nu a putut să o reducă la tăcere, însă care riscă să se automutileze și să se laicizeze, nu ne este îngăduit să fugim de responsabilitatea de a o schimba într-un instrument de lumină și de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
suntem datori să trăim. Într-un cuvânt, pentru ca nenumăratele reguli ce trebuie respectate în viața monastică să poată fi în mod convenient înțelese, trebuie să avem în minte mereu adevăratul sens al monahismului». Viața consacrată, pentru a fi cu adevărat creștină, trebuie să fie o prelungire a întrupării Cuvântului, nu o spiritualizare în sensul de des-trupare sau de fugă de exigențele și strânsorile istoriei. Până nu demult - în unele locuri chiar și în zilele noastre - intrarea în viața consacrată însemna «părăsirea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
tip sunt piesele Demiurgul, unde un medic experimentează modificarea firii unor animale, și La pragul minunii, care relevă drama unui tânăr evreu înapoiat de peste Nistru în târgul natal. Nesatisfăcut de răspunsurile date întrebărilor capitale de legea mozaică și de cea creștină, Ițic îmbrățișează ateismul și începe să lupte cu îndârjire împotriva tuturor confesiunilor. Însă în loc de a contribui la eliminarea credinței, redevine credincios el însuși, predicând o religie a înfrățirii universale, înăuntrul căreia să coexiste armonios toate cultele. Cu publicarea în 1966
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
apropie cu multă delicatețe și finețe de tulburătoarea meditație asupra responsabilității, pe care o propune filosoful, mergînd pînă la sacrificiul subiectivității pentru a permite substituirea sa cu celălalt, pe fondul unui dialog fertil cu spiritualitatea iudaică, dar și cu cea creștină. Poate că cea mai evidentă, deși diafană și greu sesizabilă întîlnire dintre teoria lévinasiană și transdisciplinaritatea în cheia căreia autoarea a ales să o citească, stă într-un cuvînt esențial: trecerea, sau altfel spus, în trei prepoziții-prefixe definitorii: spre (sau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rămînînd totuși în limitele dramei ideologice. Prometeu e un umanitarist care se sacrifică pentru o omenire ingrată în care totuși crede. Către sfârșitul tragediei el se și confundă cu Isus. Tocmai această analogie de succesiune între mitologia păgână și cea creștină alcătuiește miezul valabil al piesei. Întors la basm, dramaturgul regăsește tot farmecul din Înșir'te, mărgărite. Tebaida, Atrizii sunt reluări foarte spectaculoase de teme tragice cu lăudabilă tehnică teatrală, Don Juan reinterpretează pe celebrul erou ca un inamic al fariseismului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pentru a-și extinde teritoriul, ar putea fi găsit în secolul al XIII-lea când au avut loc evenimentele cunoscute sub numele de cruciadele albigenziene. Albigenzii (numiți astfel după orașul Albi din sudul Franței) erau o ramură a unei secte creștine numite catară (din grecescul katharoi, însemnând " cei puri"). Bazele lor principale erau în sudul Franței, în parte, în regiunea numită astăzi Languedoc-Roussillon, care în acele vremuri nu se afla sub dominația monarhiei franceze. Zona aceasta, astăzi denumită Occitania deținea o
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
atunci când vede persoane așa de importante căzând atât de jos? Într-adevăr, cine dintre predicatorii și prelații din Universitatea din Paris, sau dintre clerul întregii Franțe, putea să se compare cu un om ca Grigore de Napoli? Cine, în toată lumea creștină, a fost mai stimat și renumit decât fratele Elia? Cu toate acestea, primul dintre aceștia și-a meritat închisoarea pe viață, iar cel de-al doilea a fost excomunicat de suveranul pontif pentru neascultare și apostazie. Totuși, amândoi, deși târziu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
suprafața insulei. Insula este menționată din perioada romană, cu numele de Melite, din acea perioadă datând ruinele romane de la Pomena, Zare, Pinjevice. Acestora li se alătură, la Polace, o serie de alte ruine ale unor palate și biserici Dubrovnik (Croația) creștine ce datează de la începutul Evului Mediu. Dubrovnik este unul din cele mai importante centre turistice de pe țărmul estic al Adriaticii. Orașul vechi, înconjurat de un zid de apărare de 2km bine păstrat , este inclus pe lista obiectivelor UNESCO încă din
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
metafizica clasică și de dogmatica creștină, supraconștientul este, conform lui Paul Diel, realitatea ,,care creează imagini metafizice ale miturilor, dintre care cea mai importantă este simbolul "divinității""34. 2. Simbolistica testamentară a divinității în variantă psihologică Divinitatea, nu neapărat cea creștină, a constituit subiectul unor analize speciale din partea filosofilor religiilor, a psihologilor, sociologilor și istoricilor interesați de simboluri, mituri și mistere 35. La rândul său, Paul Diel extrapolează simbolismul și mitologia create în jurul lui Dumnezeu cu ajutorul instrumentelor psihologiei. Teza sa este
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și controverse: Europa așa cum se impune ea conștiinței noastre culturale actuale reprezintă rezultatul unei tradiții și al unui patrimoniu de valori spirituale comune milenare. Unii l-au definit printr-o imagine tridimensională: Europa este elină în adâncime, latină în extensiune, creștină în înălțime. Alții vorbesc de un corp istoric, de caractere comune, de un tezaur, de un conservatorio etc. etc. Dar toți, fără excepție și nu putem să nu le dăm dreptate , revendică o tradiție și o identitate culturală comună, de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
termeni: patrimoniu comun, comunitate a spiritelor creatoare, izvoare și idealuri comune, într-un cuvânt unitate culturală. Ea este asigurată de o serie de valori specifice. Cultura europeană este, în esență, s-a spus mereu, latină în extensiune, elină în adâncime, creștină în înălțime. Aceste valori des invocate de toți teoreticienii Europei literare (exemplul cel mai tipic este oferit de E.R. Curtius) nu sunt în exclusivitate valori vest-europene. Limitele lor sunt efectiv fluide, dar ele nu se reduc în nici un caz la
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
unui bătrân alături de care se ocupa de primirea oaspeților și a străinilor (cap. 3 - 6). Partea sublimă a Cărții a IV-a se află în capitolele 33-43 care arată ce este în realitate monahismul și este cunoscută în toată lumea creștină. Ea este redată ca aparținând starețului Pinufius, și fiind rostită la primirea în mănăstire a unui frate, ea se încheie cu o interesantă schemă (scară) a desăvârșirii. ,, Ascultă, deci, în câteva cuvinte ordinea prin care te poți ridica la cea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
învățături pentru înțelegerea pascaliei în numeroase ,,spițe sau în stâlpi”. Mai des decât acestea, Psaltirea arăta anii bisecți, „nașterea luminii lunilor”, „știrbirea luminii lunilor”, data praznicelor împărătești, începutul și durata posturilor etc.. Dintre cele aproximativ 200 de ere cunoscute, era creștină comună sau dionisiană este astăzi cea mai cunoscută. Cum grecii și, în general, orientalii aveau propriile lor instrumente de cronologie, latinii au îmbrățișat-o mai întâi decât toți. Analiștii și cronicarii au făcut în general uz de ea înainte de a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în anul 7054, de la nașterea lui Hristos 1546”. Pentru a deosebi anul erei bizantine de acela al erei lui Iisus Hristos, românii s-au folosit în Evul Mediu de noțiunile de „văleat” și, respectiv, de „milesim”. Generalizarea occidentală a erei creștine dionisiene poate fi observată și din formulele ei în documente și, mai ales, din varietatea lor: „anno Incarnationis”, „anno ab incarnatione Domini”, „Dominicae incarnationis, trabeationis, ab incarnati Verbi mysterio”, „anno Domini”, „a nativitate Domini”, „orbis redempti”, „salutis gratiae”, „anno gratiae
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
istorice proprii a cărei răspundere avea să o poarte de aici înainte. Cu acest criteriu unic al lui Hristos, stăpânitorul veacurilor, cronologia cea nouă nu se mai raporta numai la Vechiul Testament, ci cuprindea și unea într-o viziune universală Roma creștină, cultura europeană și, ulterior, întreaga lume. Fundamentarea teologică a concepției după care Dionisie Exiguul se conduce în aplicarea sărbătoririi pascale are la bază fidelitatea față de Sfânta Tradiție. Pentru cuviosul monah, încorporarea evidentă și sigură a vieții Duhului în Biserică este
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și cultural. • Biserica are o contribuție majoră la realizarea educației moral-religioase a adulților, fiind inițiate, în acest sens, o serie de demersuri cu caracter educativ adresate credincioșilor: înființarea unor așezăminte religioase, organizarea unor manifestări diverse, în conformitate cu valorile spiritual-morale și cultural-artistice creștine, dar există și o serie de inițiative caritabile, de servicii comunitare educaționale și sociale derulate de centre sau ONG-uri aparținând diferitelor culte. Biserica rămâne, în continuare, un pol de educație moral-comunitară. • Partidele politice au înființat propriile departamente și fundații
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și cultural. • Biserica are o contribuție majoră la realizarea educației moral-religioase a adulților, fiind inițiate, în acest sens, o serie de demersuri cu caracter educativ adresate credincioșilor: înființarea unor așezăminte religioase, organizarea unor manifestări diverse, în conformitate cu valorile spiritual-morale și cultural-artistice creștine, dar există și o serie de inițiative caritabile, de servicii comunitare educaționale și sociale derulate de centre sau ONG-uri aparținând diferitelor culte. Biserica rămâne, în continuare, un pol de educație moral-comunitară. • Partidele politice au înființat propriile departamente și fundații
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
aceea, Biserica creștin] își încheie rug]ciunile cu sintagma: „Domnul nostru Iisus Hristos”. Chiar și termenul de „înviere”, care indic] biruința lui Hristos asupra morții, provine din ebraica ultimelor secole ce preced] venirea lui Hristos. Inițial, în cadrul primelor comunit]ți creștine, înv]ț]turile lui Iisus s-au transmis pe cale oral], iar mai tarziu, au fost incluse în cele patru Evanghelii, a c]ror form] de prezentare este diferit]. Evanghelia dup] Marcu deține primatul cronologic, ea fiind scris] în jurul anului 64
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oral], iar mai tarziu, au fost incluse în cele patru Evanghelii, a c]ror form] de prezentare este diferit]. Evanghelia dup] Marcu deține primatul cronologic, ea fiind scris] în jurul anului 64. Epistolele Sfanțului Apostol Pavel c]tre diverse comunit]ți creștine, întemeiate de el, au fost scrise înaintea Evangheliei dup] Marcu. Aceste epistole prezint] atât aspecte de etic] și de credinț] creștin], cât și soluții date de Pavel diverselor probleme de ordin etic ap]rute în viață comunit]ților respective. A
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de ordin etic ap]rute în viață comunit]ților respective. A fost nevoie de trei sau patru secole pentru că Biserică s] stabileasc] definitiv c]rțile care urmau s] între în componență Bibliei, așa cum o știm noi ast]zi. Sursele eticii creștine includ, de asemenea, reflecțiile de ordin moral enunțate de Biseric] de-a lungul secolelor sau detalii legate de diverse probleme cu care aceasta s-a confruntat. La baza acestor surse st] conștiința (sau puterea de a cugeta asupra problemelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la toate problemele etice care apar în lume. Mai degrab], exist] o varietate de posibilit]ți, dintre care unele se exclud. Recunoașterea ambiguit]ții alegerii reprezint] o parte din sarcina eticii creștine. îi. Iisus Revenim la r]d]cinile eticii creștine în timpul propov]duirii lui Iisus, în special la înv]ț]tură conținut] în așa-numitele evanghelii sinoptice, a lui Marcu, a lui Matei și a lui Luca. A patra, a lui Ioan, poate fi privit], cel mai bine, ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la perfecțiune și al preceptelor. Astfel, pan] la sfârșitul perioadei Noului Testament, tensiunea creatoare generat] de Hristos s-a descompus în elemente disparate, deși a r]mas mereu o surs] a înnoirii în Biseric], încurajând schimbarea. iv. Critici la adresa eticii creștine Problemele privind trecerea de la Biblie la lumea modern] conținu] a fi cercetate, la fel ca diversele tradiții legate de aspectele etice dezvoltate pe parcursul istoriei creștine. Între acestea, este de menționat includerea dreptului natural în etică creștin] (vezi capitolul 11, „Etică
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Între acestea, este de menționat includerea dreptului natural în etică creștin] (vezi capitolul 11, „Etică Evului Mediu și a Renașterii” și capitolul 13, „Dreptul natural”). Este necesar s] mențion]m câteva dintre criticile contemporane ce se aduc, de obicei, eticii creștine. 1) Etică creștin] este intolerant] și alimenteaz] intoleranță. Exist] multe dovezi în sprijinul acestei acuzații. Toate tradițiile confesionale majore s-au atacat reciproc. Într-adev]r, doar la Conciliul Vatican ÎI (1962-1965) Biserică romano-catolic] a abandonat, în cele din urm], poziția
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
geografică, elemente alogene neintegrabile, conștiința decăderii politice și economice; valoarea istorică, domnii militari, diplomații și cărturarii, critica severă a condițiilor de existență; "Renașterea și sentimentul european; modelele modernizării" − misiunea europeană a românilor (stavroforia, ideea de "barieră" împotriva păgânilor, critica Europei creștine pentru nesprijinirea suficientă a bastionului de la Dunăre), modelul românesc; "Statul și structurile politice" − absolutismul monarhic, statul boieresc, natura puterii, originea etnică a domnului − domn pământean, domn fanariot, domn european −, durata domniei, imaginea domnului, puterea judecătorească, adoptarea de pravile; "Politica internă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]