202,596 matches
-
nu l-am definit de la început - a fost de a sesiza în lucruri aspectul "trăit", a distruge clișeele, a distruge acest turism stupid de masă, acest mod "tradițional" de a călători. E adevărat că, acum, oamenii călătoresc foarte mult, dar cred că numai 2% sînt cei care înțeleg, cu adevărat, ceva. Sînt oameni care merg în Franța, își fac o listă și bifează ce au văzut. Problema decriptării permanente a codurilor între două culturi m-a interesat foarte mult. Tu, ca
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
Să le explic sensul vieții zilnice a Parisului prin acest simbol, care este cafeneaua pariziană. Și totuși, eu am constatat că, pentru destui români, Parisul înseamnă și cafenele sau, poate, mai ales cafenele. N-aș vrea să mă supraevaluez, dar cred că nu au citit prea multe despre cafenele și, oricum, n-au avut multe înregistrări pe viu, făcute cu ochiul subiectiv al autorului. Ceea ce e altceva decît să găsești niște informații într-un ghid. Oricum, e vorba despre un tip
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
la o mică distanță, privind cum vorbeau între ei. Labiș, înlemnit de un respect... (nu se înțelege, nu descifrez), Păstorel, cam jerpelit, dar în formă, vervă... Între doi scriitori români ceva mai diferit nu mai văzusem. Două lumi, două epoci. Cred că cineva din preajmă precis că trăgea cu urechea, să audă ce vorbesc, mă uitam să văd care ar fi fost... Aerul independent al lui Labiș, independent și timid, ascultător, în timp ce urmărea ce-i spunea Păstorel. Din toată literatura română
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
grase în propagandă și cultură, Schneider, acest inenarabil Schneider, bunătatea în persoană pe pământ, pe care l-am cunoscut și eu și am vorbit cu el și care nu știu din ce trăia, cum rezista; ei bine, drăguțul de Schneider - cred că după ce Labiș își dăduse duhul - moștenise, din senin, o avere colosală. Nu cunosc amănunte. Tot ce pot să spun e că inși ca sărmanul inamic al ploșnițelor bucureștene nu te pot dezamăgi niciodată. Schneider mânca foarte ușor, dimineața. La
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
Răsfoind hârtiile rămase de la soțul meu găsesc o mulțime de însemnări ale unor gânduri notate instantaneu, pe câte o foaie disparată, pe o margine de ziar, pe bilete de intrare sau programe de concert. Evident, nu erau destinate tiparului. Dar cred că tocmai prin forma lor brută, nefinisată, de notații personale, asemenea însemnări disparate se pot constitui în mărturii asupra frământatei vieți interi-oare a soțului meu, adăugând astfel câteva noi trăsături la portretul compozitorului Anatol Vieru. Nina Vieru De unde vine frumusețea
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
filosofului. Timpul merge numai înainte. Când te uiți înapoi, timpul te transportă înainte cu spatele. Aceasta ne înnebunește. Există vreun leac ? Nu e aceasta numai o părere? < 25 iulie 1970 > Din teoria mulțimilor: Omul este ceea ce este - intersectat cu ceea ce crede el că este. Cuvinte tabu pe care le rostim greu, pentru că a rosti înseamnă și a crea, ceea ce ne aduce în față realitatea noțiunii. Gândul e totuși mai palid decât cuvântul, care e materie și lovește urechea. Distanța dintre oameni
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
Nicolae Manolescu N-am răspuns invitației de a participa, cu o lună în urmă, la întîlnirea de la București a Forumului Culturii, manifestare inițiată anul trecut de Președinția României. Motivul refuzului meu este de ordin principial: nu cred în astfel de manifestări la care dificultățile doar se discută și, încă, la grămadă, cu sute de participanți, fără vreo promisiune financiară serioasă, fără cea mai mică sugestie de modificare a legislației în domeniu. Dovada că nu m-am înșelat
De ce n-am participat la Forumul Culturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14964_a_16289]
-
Dacă imobilul tot nu se mai află în parohia lor, ce nevoie mai au de bani? În schimb, devine firească, nu e așa, "suplimentarea bugetului S. G. G." Cinismul Hotărîrii este stupefiant. Citind-o (de două ori, fiindcă nu-mi credeam ochilor), m-am gîndit la toate vorbele frumoase ce se vor fi rostit la Forum pe tema grijii statului față de cultură. Treisprezece milioane de volume intră definitiv la apă, cartea românească se îneacă, așa dar, iar Guvernul se procopsește cu
De ce n-am participat la Forumul Culturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14964_a_16289]
-
sub titlul Cealaltă obișnuință au, în fond, problematica impulsului creator în paralel cu descifrarea - deja emblematică - a micilor acte de existență în relația bărbat-femeie, "a întîmplărilor însoțite de neîntreruptele bîjbîieli" care compun de fapt o altă "obișnuință", căci "ceea ce noi credem a fi iubire/ nu este altceva decît un raport de forță între doi oameni" ( Încerc să scriu o poesie - V). Tot încercînd să scrie poezie, poetul se îndepărtează de ea de fiecare dată. La un moment dat, poezia atinge un
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
contra, au apărut niște cronici, în care se afirma că poezia mea sună atît de bine și de natural! Deci, se pare că am intrat în miezul acestei limbi, printr-o muncă "herculeană", pentru că una din cronici, de pildă, spune: Credeam întotdeauna că un poet nu poate să scrie decît în limba lui natală și nu poate într-o altă limbă... de adopțiune. Ei bine, iată că m-am înșelat." Și vedeți, așa s-a întîmplat... o înlănțuire de miracole! Am
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
și volumele inițial scrise în englezește, în proprie traducere. N.C.: Bineînțeles. De acum mă traduc singură și nu mai am nevoie de traducător. R.B.: Este o situație ciudată: un poet care se traduce singur, o adevărată aventură! N.C.: Nu, eu cred că este un privilegiu și vă spun de ce: cînd nu găsesc un echivalent perfect, ce fac? Schimb originalul! Fac ce vreau cu mine! (Rîde) Nu pot să-mi permit așa ceva traducînd pe altcineva, dar cu mine fac ce vreau. R.B.
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
ieșit la iveală, mai ales pentru mulți occidentali, și toate atrocitățile comise în numele unei lumi "mai bune". N.C.: Grozăvenia a fost ce s-a instalat. Atenție, nu ideile au fost groaznice, ci regimurile. Ideile nu s-au aplicat. Dacă dumneavoastră credeți că a existat comunism fie și o singură zi, fie în Uniunea Sovietică, fie în România - vă înșelați! R.B.: Nu cred așa ceva. Ceea ce vreau să spun este că în fond aveam de-a face cu o pseudo-religie. Mircea Eliade a
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
ce s-a instalat. Atenție, nu ideile au fost groaznice, ci regimurile. Ideile nu s-au aplicat. Dacă dumneavoastră credeți că a existat comunism fie și o singură zi, fie în Uniunea Sovietică, fie în România - vă înșelați! R.B.: Nu cred așa ceva. Ceea ce vreau să spun este că în fond aveam de-a face cu o pseudo-religie. Mircea Eliade a dezvăluit rădăcinile mitice ale comunismului, le-a demonstrat caracterul mesianic, aspirația spre acea pace universală care s-ar instala în cele
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
ce trebuie și trăiesc din ce-mi trimite un fost prieten al tatălui meu, care este un om foarte bogat și mai primesc ceva din moștenirea verișoarei mele. Este de fapt amoral, eu n-am muncit pentru banii aceștia. R.B.: Credeți într-o lege a compensației? N.C.: Nu știu...
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
de nas ca să nu inspir mirosurile de putrefacție, de descompunere, înnecăcioase și contagioase, cu mîinile peste pleoape ca să nu văd cum mișună viermii, prin saci de gunoaie abandonați, răvășiți în voie de cîini, pisici și aurolaci. Duminică, 28 iulie, am crezut că o nouă eclipsă poate fi urmărită de la noi din țară. Cerul negru apăsa, tăcut la început, cu burta peste oraș. La un semn, pe care l-am pierdut, s-a dezlănțuit potopul. Apa curgea de peste tot și nu găseam
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
nu mă convinge varianta �veștede viole" (care sugerează vegetalul). De aceea rămân glossele traducătorului atât de interesante. Fiindcă oferă uneori formulele și chiar gramajul substanțelor întroduse în Athanor. Iată, de pildă, cum comentează Șerban Foarță După-amiaza unui faun: �Intraductibil, pe cât cred, �acompaniamentul muzical", cum îl numește Mallarmé, al poeziei: �pianotajul" paralel mai fiecărui vers, adică - și care face alexandrinul să �se ivească doar la zile mari". Pe lângă, așadar, umoarea de Magna Grecia a eclogei (nu prea ușor nici ea de prins
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
frumoasă văduvă, admirată de cei doi căutători, îi idolatriza amintirea, și care se dovedește a fi fost un groaznic criminal de război. Oasele lui le sunt aruncate la picioare, de către mama unei victime, în timpul unei nunți la care participă neinvitați, crezând în împăcarea definitivă între popoare. (Eros și Thanatos, ca într-o baladă albaneză care amintește de finalul �Mioriței"!). Dându-și seama de realitate, generalul, rușinat de un astfel de compatriot, îi aruncă oasele într-o prăpastie (chiar dacă apoi visează să
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
logica sa. Șeful pesedist știe că în ciuda optimistelor, prea optimistelor rezultate din sondajele - mai mult sau mai puțin măsluite - există riscul ca în 2004 să piardă puterea. O va pierde, după cum începe să se vadă cu ochiul liber, în favoarea extremiștilor. Cred, prin urmare, că dl. Năstase a fost sincer atunci când a pus umărul la calmarea liberalilor. Orișicâtuși, una e să tratezi cu un Stolojan (că doar nu întâmplător l-a priponit Iliescu premier într-un moment de cumpănă a vieții politice
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
de a ascunde falimentul prin organizarea de fastuoase petreceri și aruncarea de bani pe fereastră. Falsa imagine n-a păcălit pe nimeni. Dimpotrivă, bănuit a tăinui averi uriașe, Altân-bey - prințul aurului - Constantin Brâncoveanu, și-a pierdut capul pentru că ceea ce se credea despre dânsul era adevărat. Atât de capricios operează imaginea, de la un pol la altul! Chiar figuri ale unei singure direcții - cel Bun, cel Rău, cel Mare, cel Groaznic dispun de un regim de ambiguitate, după unghiul în care ne situăm
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
flamuri, de tăblii purtând un singur chip. În acele largi spații minuțios pregătite pentru delirul la ordin a admirat ca-n vis Ceaușescu arta de a acoperi cu cântece, jonglerii, marșuri și urale, imaginea realității. Poate că nu s-a crezut zeu, ci numai prea mare pentru o țară așa de mică, dar atunci a început construirea acelor vaste clădiri, mai late decât Cnossosul și Coloseul roman, printre care o Bibliotecă Națională în ale cărei caturi încap larg cele șaptezeci și
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
să te descurci, să faci cît-de-cît carieră, dar atunci!... Cum spunea Ițic, mi se pare, cînd vorbea cu Șloim de tinerețile lor: - Ah, Auschwitz, ci vremuri!..." Este bine expusă problema scriitorului român afirmat în anii '60-'80, scriitorul care a crezut că este luptător și care s-a trezit după '89 că nu știe prea multe despre literatură, că și-a dus lupta cu arme extrem de rudimentare, cum ar fi metafora, parabola... Blestemul cel mai greu care apasă pe umerii personajelor
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
din opera lui I. L. Caragiale, mai mult sau mai puțin cuprinzătoare, mai mult sau mai puțin structurate pe o temă anume, determinate de o ocazie anume, o restituire în 2000, și încă una "integrală", sună frumos, dar mai greu de crezut că și încurajator. Și totuși, titlul de mai sus, din capul locului apreciere, vine cu toate meritele conținute să statueze profilul ediției critice I. L. Caragiale Opere, în trei volume. Nu orice fel de volume, dacă ne gândim că numără 1835
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
lumea lui Jupân Dumitrache dispare, în schimb, ficțiunea, "creația unei imaginații excepționale", este nemuritoare. Am mai descoperit și două distanțări de la discuția critică propriu-zisă. Un paragraf autobiografic, legat de întâlnirea lui Eugen Simion cu Const. Noica, atunci când filosoful întrebat ce crede despre critică, îi înmânează o scrisoare în care s-ar fi aflat răspunsul. Și un comentariu, pe care îl privesc deosebit de interesată, vizând ponderea cercetării științifice în efectuarea unei ediții critice, caracterul acesteia de lucrare pornită de la documentare și concentrată
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
de percepere sensibilă a unei opere, cu lumea ei deconcertantă, de natură să pună cele mai grave probleme deopotrivă subteranelor sale neștiute, cât și suprafețelor asupra cărora, nu numai criticul și istoricul literar, ci și cititorul, s-a deprins să creadă că i-a dibuit esența. Fără a mai vorbi de dialectica tenace a minților care au constituit armătura interpretărilor spirituale, încordate, dure, nicicând neutre, începute din timpul vieții lui Caragiale, înmulțite și proiectate în articole și volume, semnate de G.
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
aude acum enunțat de mine, cei patru profesori însărcinați cu partea istorică cea mai puțin delicată și-au zis: cum merge asta?" Cum desemnarea redactorului Voinței Naționale frizează absurdul, Maiorescu, împreună cu istoricii nominalizați pentru capitolele de istorie veche și medievală, crede că "d. Colescu-Vartic e acolo numai o figură interpusă, poate numai ca un scriitor în sensul material al cuvântului: și că îndărătul lui e un alt om, acela în adevăr cunoscător al istoriei contemporane sau, după cum afirma d-sa cu
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]