1,373 matches
-
la imaginile tremurate, care abia puteau să facă față firmelor de neon și luminilor de pe fațadele hotelurilor și cluburilor de noapte. Frînturi din sunetele amplificate răsunau ca bubuitul tunurilor peste zgomotul traficului. El Începuse războiul privind jurnalele de actualități În cripta Catedralei din Shanghai și Îl termina acum sub aceleași imagini care se repetau - mitraliori ruși Înaintînd prin ruinele Stalingradului, marinari americani care Își Îndreptau aruncătoarele de flăcări asupra apărătorilor japonezi ai unei insule din Pacific, avioane de luptă ale Forțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să se deschidă mormintele pentru ca fantomele să iasă la lumină, pentru ca morții să se scoale din somnul lor de veci. Forțe asemănătoare celor ale Medeei, magiciana în stare să poruncească firii, dar și să-i scoată pe răposații strămoși din criptele lor. Așadar, în spatele magiei inofensive de pe insula lui Prospero sunt posibile stafii; în spatele farselor puse la cale de Prospero și de Ariel se află reversul înfricoșător al convocării fantomelor. Începând din acest moment, tema fantomei se va plasa, la Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
astfel putea rămâne credincioasă iubirii sale pentru Romeo. Acceptând să mimeze moartea, acceptând să interpreteze „cumplita scenă” a unui fals deces, cu toate riscurile ei, Julieta își asumă teribila confruntare cu grozăvia morții, cu spaima stârnită de „hidoasa gură” a criptei, prin care nu va pătrunde niciodată o suflare de aer proaspăt. Pregătindu-se să simuleze moartea, Julieta trăiește experiența morții reale, trăiește groaza de a se afla în curând într-un sumbru lăcaș: Sub bolta căruia de veacuri zac Străbune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fantome răzbunătoare, rămâne neîndoielnic cea din Romeo și Julieta, învăluită, ca nici o alta până acum, într-o lumină orbitoare. Chiar din clipa în care Romeo îl culcă pe Paris în cavou, frumusețea Julietei, cruțată de atingerea distrugătoare a morții, preschimbă cripta într-un „palat scânteietor”. Mai târziu, după adevărata moarte a lui Romeo, călugărul Lorenzo zărește, în momentul sosirii lui, o lumină ce străbate din interiorul cavoului și care nu vine doar de la făclia rămasă aprinsă a lui Romeo, ci pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Ideea unei opere a cărei grandoare e strâns legată de moarte are la Genet un dublu aspect. Ea privește mai întâi relația dintre sentimentul pe care i-l inspiră statuile lui Giacometti și teroarea resimțită în fața statuii lui Osiris din cripta de la Luvru: „Mă cuprinsese frica, pentru că nu încăpea îndoială că era vorba despre un zeu”. În fața unor statui de Giacometti, trece printr-o stare asemănătoare, simte „o emoție foarte apropiată de acea teroare și o fascinație aproape la fel de intensă”. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
visat cu ochii deschiși”, spre „marea construcție fantasmatică”. O construcție în care teatrul confruntării cu fantoma a arătat cât de dificilă este trasarea unor granițe între realitatea exterioară și realitatea psihică sau, altfel spus, între apariția efectivă și fantoma dinăuntru. Cripta deschisă pentru a lăsa să iasă strigoii este și cripta interioară de unde ies obsesiile noastre 1. Cu mult înainte ca modernitatea să afirme triumful fantomelor lăuntrice, întâlnirea dintre apariție și viziunea interioară (acea fantomă pe care o vede „ochiul minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în care teatrul confruntării cu fantoma a arătat cât de dificilă este trasarea unor granițe între realitatea exterioară și realitatea psihică sau, altfel spus, între apariția efectivă și fantoma dinăuntru. Cripta deschisă pentru a lăsa să iasă strigoii este și cripta interioară de unde ies obsesiile noastre 1. Cu mult înainte ca modernitatea să afirme triumful fantomelor lăuntrice, întâlnirea dintre apariție și viziunea interioară (acea fantomă pe care o vede „ochiul minții”, cum spune Hamlet) a fost prezentă în marile forme teatrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
eseuri Po-etica. 1973 - i se decernează Premiul revistei NIN pentru romanul Clepsidra. 1973 - este numit lector de limbă sîrbă și croată la Universitatea din Bordeaux pentru o perioadă de trei ani. 1976 - Îi apare unul dintre cele mai apreciate romane, Criptă pentru Boris Davidović (Grobnica za Borisa Davidoviča). 1978 - publică volumul-pamflet Lecția de anatomie (Čas anatomije). 1980 - este lector la Universitatea din Lille, unde va rămîne timp de patru ani. 1980 - obține premiul orașului Nisa „Grand Aigle d’Or“. 1983 - Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Prosveta din Belgrad Îi publică seria de Opere complete În zece volume: vol. I - Mansarda; vol. II - Psalm 44; vol. III - Suferințe timpurii; vol. IV - Grădină, cenușă; vol. V - Clepsidra; vol. VI - Noapte și ceață (Noć i magle); vol. VII - Criptă pentru Boris Davidović; vol. VIII - Lecția de anatomie; vol. IX - Homo poeticus; vol. X - Enciclopedia morților (Enciklopedija mrtvih). 1984 -marele premiu literar „Ivo Andrić“ pentru volumul de povestiri Enciclopedia morților. 1986 - este distins cu titlul de „Chevalier des Arts et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din călcîie și Îi oferi tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvîntul meu de onoare, nu-i tremura mîna mai mult decît Îmi tremură mie, cînd țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca-n cripta unui sfînt dintr-o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste cîmpie, și atunci aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
când până și norii parcă sângerau, și În amurg a ajuns la un cimitir. Domneau acolo un miros greu, visător, de flori, duhul lunii noi pe boltă și umbre pretutindeni. A simțit imboldul de a Încerca să deschidă ușa unei cripte de fier, construită pe versantul unei coline, o criptă curățată de ploaie, năpădită de flori nou-crescute, plângătoare, de un albastru acvatic, flori de felul celor ce ar putea Încolți din ochii morților, lipicioase la atingere și cu o mireasmă grețoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a ajuns la un cimitir. Domneau acolo un miros greu, visător, de flori, duhul lunii noi pe boltă și umbre pretutindeni. A simțit imboldul de a Încerca să deschidă ușa unei cripte de fier, construită pe versantul unei coline, o criptă curățată de ploaie, năpădită de flori nou-crescute, plângătoare, de un albastru acvatic, flori de felul celor ce ar putea Încolți din ochii morților, lipicioase la atingere și cu o mireasmă grețoasă. Amory ar fi dorit să se simtă „William Dayfield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
băieților lui de mingi. Danny se duse înspre mașină, văzând negru în fața ochilor. Coborî din parc pe Los Feliz și Vermont, oprindu-se la un telefon public, de unde îl sună pe doctorul Layman și îi spuse că doi tovarăși de criptă de-ai lui Goines erau pe drum și că trebuia să-i înhațe cu orice preț pentru autopsie. Un minut mai târziu mașina lui Niles și breakul medicului legist se îndreptau spre sud fără lumini sau sirene, într-un cortegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pășit în eternitate un mare suflet de român, Ioan Alexa din Iași, în vârstă de aproape 97 de ani. Buna și devotata sa soție, Elisabeta, cu care a parcurs peste 70 de ani de viață împreună, l-a urmat în cripta veșniciei la doar șapte zile. S-A PRĂBUȘIT UN STEJAR La 16 ianuarie 2007 a trecut în neființă un mare român, din îndurerata și înstrăinata noastră Basarabia, pe nume, Vadim ștefan Pirogan, un om care a trăit o viață de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mine, de-ai învinge pe cei ce-au tot vrut să mă elimine, ținându-mă la distanță, umilindu-mi familia, uneori, inși aflați pe atunci în funcții decizionale, acum atinși de uitare și boli, ori încă lingând ultimele blide ale cripto și neocomuniștilor, aș pleca în orice clipă din Botoșani, dar, în aceeași clipă m-aș întoarce. Am avut dese încercări de-a pleca, însă am rămas, având în spinare un proiect, ori o iluzie care-mi dădea speranțe că ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cu penel de vis subțire Crești în patru zări: grădină, Prag sfințit de mănăstire, Bucovina, Bucovina... Mă adun în amintire Și te-aud plângând străină, Până-n stepele sibire, Bucovina, Bucovina... Buga de la Putna sună De străbate tot norodul; Geme-n cripta lui străbuna Domnul Ștefan Voevodul... De când alții te prădară N-avem soare, nici hodina, Fără ține n-avem țară, Bucovina, Bucovina... Cand întindem hora mare Să le fie de pomina, Din hotare în hotare, Bucovina, Bucovina...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93267]
-
Iași, episcopul Ipolit Vorobchievici, arhimandriții Vasile Stan din Sibiu, Valeriu Moglan al Mănăstirii Neamț, Ortizie Popescu, Clemente Popovici, o numeroasă delegație de săteni din Stulpicani, care au venit cu buciume și fluiere, o asistență impresionantă. Înhumarea s-a făcut în cripta arhiereilor bucovineni din cimitirul ortodox din Cernăuți. Iată icoana adevărată a vieții lui Nectarie stins prea devreme și în vârstă de numai 60 de ani. A pornit de la brazdă, ridicându-se din acea plămadă a poporului bucovinean din care răsar
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
echipei originale Monty Python au publicat un mesaj în care și-au înștiințat fanii că nu se mai lasă jefuiți și că, în schimb, au creat propriul canal YouTube în care oferă totul gratis - „clipuri de calitate livrate direct din cripta noastră“.124 Trei luni mai târziu, scrie Anderson, peste două milioane de oameni văzuseră clipurile de pe YouTube. DVD-urile cu Monty Python ajunseseră pe locul 2 în lista celor mai bine vândute filme și emisiuni TV a magazinului online Amazon.com
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
În clipa aceea, Fima simți toată apăsarea beznei asupra Ierusalimului. Întuneric peste turle și cupole, Întuneric peste ziduri și turnuri, Întuneric peste curțile de piatră și peste păduricile antice de pini, peste mânăstiri și peste livezile de măslini, peste moschei, cripte și peșteri, peste mormintele regilor și ale profeților adevărați sau mincinoși, Întuneric pe străduțele bătute de vânt, Întuneric În clădirile guvernamentale și peste ruine, peste porți, peste câmpurile de piatră și terenurile virane, Întuneric peste comploturi, pofte și viziuni nebunești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
odăița lui proastă și prea depărtată, și nemaigăzduind pe la prieteni din prudență, dormea foarte adesea în camera lui mister Whip, ce i se părea culmea confortului. Palatul de marmoră cu omul cadaveric îi era urât, îi amintea capelele funerare cu criptă, văzute în unele duminici din trecut, când se plimba ! CÎ Bellu pe vremea liliacului, pe atunci când duduia Mari locuia prin partea locului. Ada, în schimb, cunoștea bine camera, adesea complezentă fără știrea lui, a lui mister Whip. Uitase de vreo
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
bizuită, și s-a prăbușit totuși. . . Numele Lidiei, a acelei surori-idol a lui Nory, lăsa totdeanua în urma lui un spațiu tăcut și trist. - Așez ceaiul în sufragerie, le strigă de dincolo Lina. . . . După ce respectă tăcerea, solemnă ca lespedea unei cripte, în care ar fi fost închisă chiar sora ei, Lidia, Nory arătă spre ușa lui Rim: - Gloria asta chinuiește pe nenorocita de Lina, cu capriciile, maniile și pe deasupra mojiciile lui. Hamal afară din casă! Hamal în casă ... pe când Domnul Profesor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fel de bordeiaș cu țoale din cordele pe jos și un miros de odaie veche, specific pentru casele foarte îmbătrânite de la țară...Când dau să intru , observ că trebuie să cobor trei trepte, acoperite cu hârtie albastră, ca într-o criptă răcoroasă.Gazda avea un băiat de varsta mea. Lucra pe la Botoșani, pe șantier. Făcea naveta și în fiecare dimineață venea în sala de la odaia mea pentru a lua ceva. Nu știu ce lua. Dar știu că odăița mea avea ușa cu geam
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de vina pe ele pentru prostiile pe care le fac. Cum să fiu? Aș vrea să mă întrebe mai degrabă ce disprețuiesc. Doar poți cunoaște foarte bine omul și așa... Mi-e frică însă ca disprețul să nu lovească nenumăratele cripte ale iubirii mele. Să nu mă lovească înăuntru, unde-i cald. Nu pot să-i dau decît un răspuns provizoriu. Un drum; o cale. „-Vreau să fiu un căutător, urcător odată cu lumea“-mă pomenesc că-i răspund. Doctorul zîmbește din
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Ionescu primește telegrama: „Caragiale a murit”, iar Cella Delavrancea menționa în scrisoarea din 29 iunie către București: „Caragiale e mort, mort... lungit la pământ cu gura deschisă, palid, cu privirea fixă... a murit subit.” La 27 iunie e coborât în cripta cimitirului din apropierea locuinței în prezența fiului mai mare Mateiu, a lui Vlahuță, Delavrancea, Gherea cu soția, Dumitru Gusti din Iași, Cerna și Ivașcu. Mărinimia guvernului care subscrie darnic pentru funeralii este luată în derâdere. Trupul neînsuflețit al lui Caragiale este
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de subsol în istoria atroce a Marelui Război. Războiul și zborul revin în textul pe care Pratt îl dedică celui care moare fără ca vreodată trupul său să se găsească în liniștea încremenită a unui cavou - prăbușit în mare, adăpostit de cripta apelor peste care a zburat de atâtea ori, Saint-Exupéry devine, în Le dernier vol, personajul ce sfidează sfârșitul prin contopirea cu reveria și visul. Ca și frații Bronzi ori Tristan Melrose, Saint-Exupéry aparține familiei de spirite tulburate și damnate, spirite
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]