1,176 matches
-
și cântarea trecutului în felul lui Bolintineanu: evocarea vremurilor de bărbăție pentru a îmbărbăta prezentul 4 - o stare sufletească caracteristică mai degrabă la scriitorii munteni decât la cei moldoveni -, ni se va lămuri, în sfârșit, figura lui Odobescu: sinteză de criticism și de patruzecioptism pur. Sinteza aceasta e simbolizată chiar prin publicațiile în care-și începe cariera sa de scriitor. Ca critic, l-am văzut că se alipește la România literară din Iași. Ca "patruzecioptist", îl vedem colaborator al Românului lui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
aproape toate articolele, de care ne-am folosit mai sus. Această alipire a lui Odobescu la aceste două publicații ne dă, ea singură, fizionomia specială, și unică dintr-un punct de vedere, a acestui om, și ne arată posibilitatea sintezei criticismului moldovenesc cu patruzecioptismul muntenesc. 1 Ibidem, III, p. 466, 469. 2 Ibidem, p. 483, 485. 3 Ibidem, I, p. 24 ă"Muncitorul romîn"î. 4 Ibidem, p. 27 ă"Odă Romîniei"î. Această dualitate - care, în realitate, este o armonie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
acest punct de vedere spiritului din Muntenia (vezi reflexe la Cîrlova și Alexandrescu). Moldova, rece și critică (pentru că Moldova n-avea burghezie, ca să dăm, iarăși, numai cauza principală), nu se putea influența de lirismul și spiritualismul lui Lamartine. Răceala și criticismul au făcut pe moldoveni să cultive cu predilecție proza, și anume genul epic (dezgroparea trecutului trebuia să fie atunci la ordinea zilei!) și, în versuri, mai mult poezia obiectivă - și iată de ce Moldova s-a influențat mai mult de poetul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a adus nimic nou față de vechiul spirit critic al vechii școli moldovenești din jurul "Daciei literare", crede Ibrăileanu, Eminescu și socialiștii au făcut critică socială extremă, radicală. Dintre munteni, Ibrăileanu se ocupă doar de Odobescu și Caragiale, primul considerat sinteză de criticism și pașoptism, al doilea - critic social extrem, ca și Eminescu. Spiritul critic al muntenilor s-ar datora înrîuririi școlii critice moldovenești, îndeosebi Junimii, la care Odobescu și Caragiale s-au raliat. Lui Maiorescu, Ibrăileanu îi consacră un articol obiectiv mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
instituțional renunțând în același timp la sensul său revoluționar fundamental: revoluția globală. A sucombat în fața moralității "burgheze" sau, mai bine spus, a adoptat-o cu bucurie și a abandonat simultan "centralismul democratic", principiul leninist conform căruia, în cadrul unui partid bolșevic, criticismul și dezbaterile sunt permise, chiar încurajate până la un anumit punct, dar numai până la luarea unei decizii. După aceasta, criticismul este strict interzis deoarece slăbește partidul și "unitatea [sa] de acțiune", creează dezorientare și îl îndepărtează gradual de la scopul său final
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
bine spus, a adoptat-o cu bucurie și a abandonat simultan "centralismul democratic", principiul leninist conform căruia, în cadrul unui partid bolșevic, criticismul și dezbaterile sunt permise, chiar încurajate până la un anumit punct, dar numai până la luarea unei decizii. După aceasta, criticismul este strict interzis deoarece slăbește partidul și "unitatea [sa] de acțiune", creează dezorientare și îl îndepărtează gradual de la scopul său final: revoluția și, în cele din urmă, revoluția globală. În siajul colapsului sovietic, Gorbaciv a desființat până și PCUS; în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Partidului Comunist Albanez din aprilie 1956, unii participanți, încurajați de deciziile adoptate cu ocazia celui de al XX-lea Congres al PCUS, au pus întrebări legitime și la obiect în legătură cu neajunsurile economice, nivelul de trai scăzut, absența oricărei forme de criticism sau nepotismul omniprezent în administrația și sistemul politic albanez. Hoxha, care nu s-a prezentat la conferință în prima zi, probabil pentru a putea identifica vocile cele mai critice la adresa sa, s-a lansat, susținut fiind de către membrii Biroului Politic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sentiment de jenă nu numai printre reprezentanții statelor occidentale, ci chiar și printre cei ai statelor socialiste, de care s-a disociat, așa cum scrie Vladimir Socor, prin conținutul ideologic consistent al argumentelor pe care le-a utilizat pentru a rezista criticismului și propunerilor occidentale. A susținut, de exemplu, că problema emigrării era folosită de Vest pentru a obține un "furt al creierelor"; că problema naționalităților a fost rezolvată odată pentru totdeauna în socialism (vom vedea cum într-un viitor subcapitol, n.m.
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
evolutive mai degrabă decât ca o sincopă aflată într-un raport de discontinuitate cu trecutul propriu. Merită amintit aici faptul că, în 1984, la o ședință a Biroului Politic al PCUS, ministrul de externe Andrei Gromîko condamna tocmai reformele și criticismul "antipartinic" al lui Hrușciov ca aflându-se la baza dezvoltării ulterioare a eurocomunismului (Bukovsky: 2010, 74). Originile ideii eurocomuniste coboară însă în timp, ajungând la disputa sovieto-iugoslavă ca moment fondator (Burks în Schwab: 1981, 33-54; Dinerstein în Asparturian, Valenta, Burke
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
efectiv, dar eficient și rezonabil, în mod reflexiv și critic este o abilitate factual realizată, propulsată de o atitudine în consecință (nevoia imperioasă de a reflecta/de a lua o poziție critică). În timp ce îndeobște adulții stăpânesc tehnica reflecției și a criticismului, mai puțini dintre ei sunt asortimentați și atitudinal sub acest aspect, la un nivel pertinent, „trebuința interioară de a reflecta și a critica” oscilând cu ușurință spre extreme neavenite (diminuare până la absență sau, dimpotrivă, exces paroxistic). Și mai grav este
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
efectiv, dar eficient și rezonabil, în mod reflexiv și critic este o abilitate factual realizată, propulsată de o atitudine în consecință (nevoia imperioasă de a reflecta/de a lua o poziție critică). În timp ce îndeobște adulții stăpânesc tehnica reflecției și a criticismului, mai puțini dintre ei sunt asortimentați și atitudinal sub acest aspect, la un nivel pertinent, „trebuința interioară de a reflecta și a critica” oscilând cu ușurință spre extreme neavenite (diminuare până la absență sau, dimpotrivă, exces paroxistic). Și mai grav este
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Revoluției Franceze din 1789, Adunarea Național] Francez] a emis o Declarație a Drepturilor Omului și ale Cet]țeanului recunoscând dreptul la libertate și proprietate, dar ad]ugându-l și pe acela al siguranței și rezistenței împotriva asupririi. Pentru a r]spunde criticismului lui Burke la adresa Revoluției, Tom Pâine a publicat în 1791 cartea The Rights of Mân [Drepturile Omului]. Declarațiile contemporane ale drepturilor omului au fost, în mod considerabil, mult mai detaliate și mai cuprinz]toare, luând forma unor acorduri internaționale, unele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
m doar asupra actului în sine al „mâinilor murdare”, dar ignor]m iminentă și capacitatea de schimbare a circumstanțelor care au făcut ca acel act s] aib] loc. Chiar aceste circumstanțe au nevoie de cele mai multe ori de evaluare moral] și criticism, iar schimb]rile care ar urma unui asemenea criticism pot elimina „necesitatea” acelor tipuri de acte de corupție. Putem deduce c] filosofii și alți teoreticieni s-au compl]cut de fapt în a atribui și accepta neutralitatea și lipsa de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dar ignor]m iminentă și capacitatea de schimbare a circumstanțelor care au făcut ca acel act s] aib] loc. Chiar aceste circumstanțe au nevoie de cele mai multe ori de evaluare moral] și criticism, iar schimb]rile care ar urma unui asemenea criticism pot elimina „necesitatea” acelor tipuri de acte de corupție. Putem deduce c] filosofii și alți teoreticieni s-au compl]cut de fapt în a atribui și accepta neutralitatea și lipsa de schimbare a acestor circumstanțe care de fapt genereaz] alternativele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
one of the essential values for the human being, is only directly associated with the judgment from logical forms revealed by the old and new logic. Analytical and dialectical settlements, as expressions of the judicative, are also an object of criticism in this study. But is there anything beyond the limits of this phenomenon, something that could achieve meaning even on the established grounds of philosophy and logic? The answer is affirmative. In order to constitute the "new" phenomenon we have
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Alberto Gonzalez și Dolores V. Tanno încearcă să identifice și să confrunte provocările în ceea ce privește criticile acțiunii retorice atunci când studiul conține tradiții și practici culturale, dorindu-se crearea de posibilități critice interculturale. Perspective critice specifice (postmoderne, etnografice, istorice) sunt relaționate cu criticismul retoric intercultural. În Handbook of International and Intercultural Communication, 2001, editorii Gudykunst și Bella Mody explorează comunicarea cross-cultural, interculturală și internațională, și dezvoltarea comunicării. În 2003 a apărut Cross-Cultural and Intercultural Communication, editat de Gudykunst, în care se preiau și
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
un derizoriu existențial. Aceste elemente, deși perturbatoare și denigratoare, atacatoare și infame, devin incapabile de a mai ridica moralul și cultura unei societăți. Ele se autosatisfac cu atacuri nihiliste și gratuite, instrumenta lizate de grupuri de interese și de un "criticism" haotic și impotent pentru o perspectivă a pluralizării cunoașterii. Totodată, aceste elemente intelectuale se autoflagelează cu un soi de verbiaj intelectualist pentru a obține "cât mai multe efecte" negativizante, conform unei retorici naziste. În cazul acestor intelectuali (români) distructivi, invidioși
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
radical psiho-". Nebunul e cel care critică și cel care nu acceptă adevărurile leadership-ului modern (intelectuali + politicieni). Întotdeauna intelectualii și politicienii confruntați, în exercițiul social al puterii lor, cu o serie de critici ("ai sistemului") sau cu o serie de criticisme de tip jurnalistic au reacționat prin negativizarea celorlalți pe ideea: "ceva este în neregulă cu aceștia". Această preconcepție ("în neregulă") caracterizează structura epistemologică și de social praxis a psihiatriei și psihanalizei moderne. Evident că "ceva era în neregulă cu Foucault
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de constituire a individualității moderne, unde opoziția și diferența de limbaj și în acțiune creează identitatea social-politică a omului modern. A te opune și a te diferenția în raport cu ceilalți este o formă prin care rezistența devine acțiune (contra)politică. Ideea criticismului nihilist și a opoziției intrinseci față de tot ceea ce se desfășoară în societate ca forță perpetuează tautologia foucauldiană, astfel că orice putere și instituire a ei sunt blestemate să fie însoțite de o rezistență sau de posibilitatea creării unei rezistențe. Singurul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de lance" ale acestui fenomen intelectual sunt R. Jakobson, Claude Lévi-Strauss și, bineînțeles, Michel Foucault. Stilistica lui Hayden White în raport cu structuraliștii continentali s-a schimbat de la o perioadă la alta spre un acord de concepție cu aceștia. Formalismul lui Bahtin, criticismul lui Barthes, Derrida și Foucault sunt importante pentru devenirea culturală și filosofică a lui Hayden White. Hayden mărturisea că "the thinker dearest to me is Barthes, definitely"245. Teoria reperării "protocolului lingvistic" din finalul cărții Metahistory e de inspirație foucauldiană
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Thought, His Character, Polity Press, Cambridge, 2010. Voegelin, E., Religiile politice, Humanitas, București, 2010. White, H., Metahistory: The Historical Imagination in the Nineteenth-Century Europe, The Johns Hopkins University Press, Baltimore/Londra, 1973. White, H., Tropics of Discourse: Essays in Cultural Criticism, The Johns Hopkins University Press, Baltimore/Londra, 1978. White, H., The Content of the Form: Narrative Discourse and Historical Representation, The Johns Hopkins University Press, Baltimore/Londra, 1987. Abstract Foucault, Knowledge and History This synthesis on Foucault's ideas and
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Considerații privind istoria universală, editura Antaios, Oradea, 1999, p. 117. 18 Jean-Michel Besnier (coord.), Conceptele umanității. O istorie a ideilor științifice, politice, sociale, religioase, filosofice, artistice, Lider, București, 1999, p. 154. 19 H. White, Tropics of Discourse: Essays in Cultural Criticism, Johns Hopkins University Press, Baltimore/Londra, 1987, p. 258. 20 E. Voegelin, Religiile politice, Humanitas, București, 2010, p. 82. 21 Ibidem, p. 103. 22 Ibidem, p. 107. 23 Idem, Boala mentală și psihologia, Amarcord, Timișoara, 2000, p. 6. 24 M.
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
he criticized the attempts of the authorities to violate fundamental rights and freedoms or to establish censorship and the state of siege after 1934. As the Camarila involved itself in governing, the president of the party adopted an attitude of criticism concerning both the sovereign and the Liberal governments. The results obtained during the general elections and the alliances with other political structures represented the object of other analysis realized in the paper. The election results obtained by the Georgists in
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Reader, Routledge, Londra Grimes, Ronald, 1976, Symbol and Conquest: Public Ritual and Drama in Santa Fe, Cornell University Press, Ithaca Grimes, Ronald, 1987, „Procession”, În Eliade, Mircea (coord.), The Encyclopedia of Religions, vol. XII, New York, MacMillan Grimes, Ronald, 1990, Ritual Criticism: Case Studies in Its Practice, Essays on Its Theory, University of South Carolina Press, Columbia Grimes, Ronald, 1995, Beginnings in Ritual Studies, University of South Carolina Press, Columbia Grinberg, Martine, 1985, „Hommes sauvages, cornards et travestis: femmes absentes”, În Le
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
perspectivă clar antropocentrică, persoana este considerată înăuntrul ei (dentro di sè).” Enrico Berti observă o întoarcere la noțiunea clasică de persoană, în filosofia anglo-americană de inspirație analitică (Peter Simson, care afirmă necesitatea unei perspective metafizice; D. Wiggins, pentru a examina criticismul lui Hume la adresa conceptului de substanță) și filosofia continentală de inspirație hermeneutică (Paul Ricouer, care afirmă că personalismul, în calitate de curent filosofic, a murit). Pe această linie ne întrebăm: ce rămâne din noțiunea de persoană primită de la tradiția filosofică? V. Possenti
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]