1,863 matches
-
nedrepte rostiți asupra mea. 28. Voi ziceți: "Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?" 29. Dar ce! n-ați întrebat pe călători, și nu știți ce istorisesc ei? 30. Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruțat, și în ziua mîniei, el scapă. 31. Cine îl mustră în față pentru purtarea lui? Cine îi răsplătește tot ce a făcut? 32. Este dus la groapă și i se pune o strajă la mormînt. 33. Bulgării din vale îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
poporul au înmulțit și ei fărădelegile după toate urîciunile neamurilor; și au pîngărit Casa Domnului, pe care o sfințise El în Ierusalim. 15. Domnul, Dumnezeul părinților lor, a dat din vreme trimișilor Săi însărcinarea să-i înștiințeze, căci voia să cruțe pe poporul Său și locașul Său. 16. Dar ei și-au bătut joc de trimișii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele, și au rîs de proorocii Lui, pînă cînd mînia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac. 17. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Lui, pînă cînd mînia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac. 17. Atunci Domnul a făcut să se suie împotriva lor împăratul Haldeilor, și a ucis cu sabia pe tinerii lor în casa locașului lor cel sfînt. N-a cruțat nici pe tînăr, nici pe tînără, nici pe bătrîn, nici pe omul gîrbov sub povara perilor albi, ci a dat totul în mîna lui. 18. Nebucadnețar a dus la Babilon toate uneltele din Casa Domnului, mari și mici, vistieriile Casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetății." 16. Și fiindcă Lot zăbovea, bărbații aceia l-au apucat de mînă pe el, pe nevastă-sa și pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruțe, l-au scos, și l-au lăsat afară din cetate. 17. După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: "Scapă-ți viața la munte; să nu te uiți înapoi, și să nu te oprești în vreun loc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
strigat din ceruri, și a zis: "Avraame! Avraame!" "Iată-mă!" a răspuns el. 12. Îngerul a zis: "Să nu pui mîna pe băiat, și să nu-i faci nimic; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucît n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine." 13. Avraam a ridicat ochii, și a văzut înapoia lui un berbece, încurcat cu coarnele într-un tufiș și Avraam s-a dus de a luat berbecele, și l-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și azi: "La muntele unde Domnul va purta de grijă." 15. Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam 16. și a zis: "Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta, și n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, 17. te voi binecuvînta foarte mult și-ți voi înmulți foarte mult sămînța și anume: ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării, și sămînța ta va stăpîni cetățile vrăjmașilor ei. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
curat. - Stăpânii ziceau că pe robii nealeși vor pune să-i ucidă. Eu le-am spus că voi toți sunteți ageri și harnici și că v-am ales aproape pe toți. Dacă rămân numai câțiva, cred că au să fie cruțați. Asta am vrut să vă destăinuiesc. Dacă am greșit, osîndiți-mă. Agbongbotile se apropie de Auta și-l privi în ochi de aproape, ca să-i arate că l-a înțeles. Dar Mai-Baka îl întrebă îndurerat: - Tu crezi că e mai bine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
își lăsă ochii în jos. Era și mai îngrijorat, de când și străinii se mirau de stea. - Și mie mi s-a părut că de două nopți e mai sus, și parcă mai mare... spuse el. Zeul nu vrea să ne cruțe. Ntombi nu mai e, voi ați venit să ne luați în robie. Tela poate că are dreptate. - Ce spune Tela? Cine-i Tela, vrăjitorul acela gras? întrebă Auta. - Da. El zice că zeul acela din stea v-a trimis pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
privi într-acolo, știind că tot nu va putea desluși nici graiul necunoscut al sclavilor, nici fața fecioarei pe care soldații o aduceau acum iubitului ei. CAPITOLUL VII Sclavii erau aleși. Rămâneau numai cei neputincioși, puțini, și viața lor fusese cruțată. În jurul câtorva scribi stăteau adunate mulțimi de robi, așteptând fiecare să fie înscris pe cioburi de oale. Femeile erau socotite un prisos sau un hatâr și nu erau înscrise. Hrană avea să li se dea numai bărbaților, după cum hotărâse Puarem
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de odihnă. Dacă străbaterea deșertului n-a ridicat în drum piedici grele, n-au fost însă ușoare luptele pentru aur și robi în Ta Kemet. Șiretenia lui Puarem, ajutată de sfaturile înțeleptului preot Tefnaht, era bună, dar ea nu putuse cruța și sângele câtorva sute de soldați care au rămas să dea ajutor cu leșurile lor zeului Hapi la îngrășarea pământului localnic. Și de n-ar fi fost nesfârșitele lăcomii și neînțelegeri între numeroasele țărișoare din Ta Kemet, zeul Hapi i-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ați scăpat? Din Marea Lăuntrică n-aveați alt drum decât spre miazăzi, spre răsărit și apoi spre miazănoapte, în jurul Munților de miazăzi; trebuia să treceți pe lângă Muntele de Foc, și n-ați fi putut scăpa. Și chiar dacă v-ar fi cruțat el, ceea ce nu văd cu putință, ar fi trebuit să ajungeți aici după un drum de patru ori mai lung decât drumul corăbiilor mele. Alt preot surîse: - Slăvite, drumurile s-au schimbat. Dacă nu se schimbau, nu aveam alt drum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Și noi? întrebă Nefert. - De când ați arătat că sunteți prietenii noștri nu mai putem fi toți fără voi! îi răspunse Min. Când fu să intre, Mai-Baka șovăi: - Zeii ne duc poate în cer... Noi îi rugăm pe zei, să ne cruțe încă... pământul încă ni-e drag. Auta îl luă de mână ducîndu-l înăuntru, apoi pe Ntombi, și le spuse: - Nu în cer; deocamdată tot pe pământ, în țara Haru unde ne așteaptă ceilalți prieteni străini. Dar nici așezat pe scaun
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
limpede urechilor îngerului Domnului? - Tu cunoști poate limba rome? îl întrebă Auta zâmbind. Mulțumit că o știa, Abraam se uită la străin smerit și totodată mândru, și începu să-l întrebe în limba învățată cândva în Ta Kemet dacă va cruța pe puținii nevinovați din cetate. El știa bine că nevinovații fuseseră vestiți în taină să plece, dar nu-și putu răpi plăcerea de a se tocmi cu cei pe care-i credea îngeri. În timp ce Abraam se duse în coliba lui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
putea vorbi fiicei sale despre faptul că are un frate. îi era rușine numai la gândul că va veni o vreme când va fi nevoit să-i spună. Mama ei, și ea îi ascunse acest lucru, tocmai pentru a o cruța de anumite gânduri și impresii despre tatăl său, știind că-l iubește mult, nici ea nu avea cuvinte să-i explice. Când ziua se topea în înserare, urmând să se scufunde în noapte, inginerul Radu Brădescu era în drum spre
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Cu cât talentul sau energia vinovatului sunt mai mari, cu cât situația lui e mai înaltă, cu cât vârsta-i dă mai multă autoritate și lumea e mai deprinsă a-l asculta, cu atât mai puțin se cuvine a-l cruța"64. Prin anii '80, într-o scurtă, dar pertinentă pledoarie pentru polemica de calitate, Alexandru Paleologu repune în discuție legitimitatea mult contestatului argument ad hominem: "Atacul la persoană are proastă faimă, dar nu întodeauna este ilegitim, fiindcă persoanele pot reprezenta
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
introducerea lui "într-un nou context a cărui logică îi este ostilă și îi schimbă perspectiva, îi răstoarnă intențiile"299. Astfel, când Arghezi reproduce un pasaj prin care Iorga îl denunță ca fiind "cel mai agresiv dintre pamfletarii care nu cruță nimic, om sau idee"300, operează o modificare completă de optică. Ideea, care fusese învestită cu un sens negativ în discursul advers, dobândește, în contradiscursul arghezian, conotații meliorative. Practic, ea nu este respinsă, ci resemnificată prin situarea într-o perspectivă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a două amprente de bârne au fost surprinse, parțial, în apropierea vetrei. Orientarea acestora era aproximativ pe axa E-V, având o grosime de 9 cm (Pl. 10/2.). Vatra locuinței a fost amenajată direct pe pământ, într-un spațiu cruțat din podea, și a cunoscut patru faze de existență, pe parcursul cărora diametrul acesteia crește de la 80 cm la 110 cm. De asemenea crește și grosimea lutuielilor aplicate pentru refacere, de la 1,2 cm în a doua fază, la 2,5
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
ocupă partea stângă și centrală a acestuia. Pe spate, în dreptul umerilor au fost realizate două împunsături corespunzând celor din dreptul sânilor. În jumătatea superioară, decorul este realizat prin linii concentrice în formă de V cu vârful în sus, spațiul romboidal cruțat de acestea fiind umplut cu mici linii paralele. Trecerea spre partea inferioară este marcată de două linii transversale, ale căror capete bifurcate formează un romb, în interiorul căruia a fost realizată o altă mică incizie transversală. Registrul inferior este decorat cu
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
bucăți și pictată tricrom. Spațiul central este ocupat de un triunghi cu vârful în sus, realizat cu bandă lată de culoare albă și mărginită cu bandă îngustă de negru, în mijlocul căruia, tot cu ajutorul unei benzi înguste de negru, a fost cruțat un spațiu triunghiular, acoperit cu o culoare brun-roșietică. Partea inferioară a abdomenului pare să fi fost acoperită cu o bandă de culoare brun-roșietică. Pe spate decorul este foarte prost conservat, dar se poate presupune existența unor benzi late alternative de
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
urmele a două linii paralele oblice pictate cu o culoare cărămizi și bordate cu negru. Pornind de la banda neagră care subliniază fesele în partea superioară, a fost realizat un romb cu laturile arcuite spre interior, în centrul căruia a fost cruțat, din culoarea brună, un cerc, despre care nu putem preciza dacă a fost, la rândul lui, acoperit cu o anumită culoare. Pandantive en violon În această grupă se încadrează patru piese descoperite în așezarea de la Hoisești - La Pod. Primul exemplar
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
la Troia, unde s-a bucurat de ai săi timp de unsprezece zile, pentru ca într-a douăsprezecea, ziua când Ahile, renunțând la supărarea lui, a reintrat în luptă, să cadă din nou în mâinile acestuia, care acum nu-l mai cruță: era frate al lui Hector, de a cărui mână murise Patrocles. Ahile apare aici în dublu rol, acela de arhitâlhar, pe care l-a avut înainte de retragerea lui din luptă, și acela de războinic crâncen pe câmpia unde se desfășoară
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
se dezlănțuie cu o forță atotnimicitoare. Este adevărat că, atunci când cucerea un oraș, omora în luptă bărbații, cum a făcut cu cei din familia Andromacăi și a Criseidei. Dar Andromaca însăși recunoaște că Ahile, ucigașul tatălui ei, Eetion, l-a cruțat pe acesta de un lucru care era, în lumea aceea, aproape mai crâncen decât moartea - lipsa onorurilor funerare: i-a lăsat armele cu care regele a ars pe rug, și i-a înălțat, după cuviință, mormânt. Priam însuși, când a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cei mai mulți n-ar fi murit dacă ar fi fost alături de ei și în fruntea lor. Trebuie însă spus că în cruzimea lui nu se află nici o urmă de sadism, ucide, însă nu chinuiește și, când, chiar implorat, ucide și nu cruță, cum făcea mai demult, spune 128 aproape de fiecare dată că o face pentru Patrocles și pentru ahei. Dar singur spune că nu visează decât omoruri, sânge, gemete de durere (chiar ale neamurilor celor omorâți de el), că vrea să-i
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
la Troia, unde s-a bucurat de ai săi timp de unsprezece zile, pentru ca într-a douăsprezecea, ziua când Ahile, renunțând la supărarea lui, a reintrat în luptă, să cadă din nou în mâinile acestuia, care acum nu-l mai cruță: era frate al lui Hector, de a cărui mână murise Patrocles. Ahile apare aici în dublu rol, acela de arhitâlhar, pe care l-a avut înainte de retragerea lui din luptă, și acela de războinic crâncen pe câmpia unde se desfășoară
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
se dezlănțuie cu o forță atotnimicitoare. Este adevărat că, atunci când cucerea un oraș, omora în luptă bărbații, cum a făcut cu cei din familia Andromacăi și a Criseidei. Dar Andromaca însăși recunoaște că Ahile, ucigașul tatălui ei, Eetion, l-a cruțat pe acesta de un lucru care era, în lumea aceea, aproape mai crâncen decât moartea - lipsa onorurilor funerare: i-a lăsat armele cu care regele a ars pe rug, și i-a înălțat, după cuviință, mormânt. Priam însuși, când a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]