28,300 matches
-
cortegiului de naratori ce deslușesc firele acestei complicate narațiuni. Hîrtia mototolită a scrisorii, scrisul "pe jumătate indescifrabil, pe jumătate generos, și evident de om beat, al Consulului însuși, e-urile grecești, contraforturile zburătoare ale d-urilor, t-urile ca niște cruci singuratice la margine de drum", au deschis simbolic o tragedie a alienării de celălalt, de lume, de sine. Lowry are o excepțională forță descriptivă. Recompune un univers lichefiat de căldură și alcool, un Mexic populat de umbre, fie ele ale
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
dureros și permanent. Când vrei să ocolești efortul, ajungi doar la o excrescență de forță și un simulacru de grandoare. Datoria expediată, prost împlinită mai ales, obosește, plictisește. Fatma a sosit în această dimineață de la Iași, într-o camionetă a Crucii Roșii. Cu vălurile de infirmieră și veselia ei deschisă, se instalează pentru zece zile la Mama și întoarce pe dos casa și oamenii, cum îi stă în obicei. Simpatice totuși, eleganța și vioiciunea ei de țigancă, dar obositoare la extrem
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
a copilăriei fericite! În timp ce o lume întreagă se prăbușește în jurul lui, Baby visează la porcușorii pe care îi va pescui în Tazlău și la vrăbiuțele pe care o să le vâneze în tufele de la Tescani, cu carabina Flaubert, însemnată cu o cruce în cartea groasă, in-folio, de la Saint -Etienne. Această cruciuliță anulează dintr-odată, în ochii lui, toate dezastrele mondiale și prin faptul că s-a oprit cu alegerea asupra acestei arme "ușor de manevrat", spune el, carabina mai mult decât problematică
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
meu, întinzîndu-mă, cum se înțelege de la sine, mai mult asupra întîmplărilor Moldaviei, nu voi trece subt tăcere și faptele vrednice de însemnat a celorlalte părți a Daciei și mai ales a românilor din Valahia, cu cari sîntem frați și de cruce, și de sînge, și de limbă, și de legi. Prin urmare, vă rog să însemnați că eu nu voi descrie faptele deosebit după ani și zile, ci într-un chip colectiv". După care se simte dator moral să precizeze că
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
cărturăresc și etimologismul latinizant), și, apoi, masiv, basmele și poveștile folclorice, le verifica, desigur, aprecierea dintîi. Cînd Convorbirile sau Timpul încep să-i publice și nuvelele (în 1875 Popa Tanda, extraordinara Scormon, Ac și ață, în 1876 și 1877 La crucea din sat, O viață pierdută, Gura satului în 1879, Budulea Taichii în 1880 etc.), junimiștii, deși sesizează evoluția artei scriitorului, consideră că opinia lor inițială se verifică deplin. Mediul recreat și modalitatea continuă să fie ale unui creator de povești
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
condiție. Așa se întîmplă că în sumarul celor două antologii în limba germană nu figurează vreo piesă a lui Creangă. Piesele de rezistență ale celor două antologii le furnizase producția lui Slavici din care s-au tradus patru nuvele extraordinare (Crucea din sat și Popa Tanda, apoi Gura satului și Budulea Taichii și povestea Doi feți cu stea în frunte. (Gane și Negruzzi erau și ei prezenți cu patru și, respectiv, trei bucăți iar Odobescu cu Mihnea vodă cel rău). După
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
comunitate, ferecată în sine, stăpînită de cutume, viețuind - prin îndeletniciri - într-o armonie firească cu natura ("Pe asta unii o au de la fire, grăi Gligor. Trebuie să fie în înțelegere tainică cu pămîntul", își tălmăcește gîndul un personaj din La crucea din sat). Totul e fixat de la geneză, oamenii repetă, ca un ritual, mereu aceleași gesturi simple, în ocupații știute, moștenite din tată în fiu, fără surprize și posibile încălcări. "Bade Mitre! Ca în toate serile, și astăzi s-au hrănit
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
același, oamenii sunt închiși în sine, rostindu-se rar. Chiar clipele de mare încleștare afectivă se consumă în aceeași tăcere, din care parcă și gîndul s-a risipit în funcțiunile automatice: Cînd oamenii șed așa de piatră, încît numai o cruce îi desparte, atunci ei nu vorbesc, chiar nici nu gîndesc nimic. Este o limbă tainică care nu are vorbe și nu cuprinde gîndiri, o limbă pe care o pricep și cei ce n-o știu. Asta se vorbește însăși pe
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
limbă tainică care nu are vorbe și nu cuprinde gîndiri, o limbă pe care o pricep și cei ce n-o știu. Asta se vorbește însăși pe sine". Am ales pasajele, anume, din acea excepțională idilă campestră care este La crucea din sat. Realismul întruchipării nu este aici, ca într-o bună parte din producția lui Slavici de pînă la 1893, sufocat de etnografism. Contopiți cu natura, ale cărei taine le pot descifra după un alfabet numai de ei știut, oamenii
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
tăinuită. Satul apare cu stratificarea reală și trecerea de la o categorie la alta nu e tocmai lesne de realizat. S-a vorbit totuși de idealismul transfigurării diferențierii sociale în nuvelistica de început a lui Slavici, citîndu-se ca exemplu, firește, La crucea din sat. Aici Ileana, fiica bogătanului Mitrea, îl iubește pe Bujor, o slugă în gospodăria lor. Și, după un mic incident determinat tocmai de condiția socială a flăcăului (viitorul socru are grijă să i-o amintească: "Mă! cu Ghiță nu
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
al sensibilității solare, deschise, îndrăgostite de lume și de lumină, evocând episoade ale copilăriei și muzicii. E o poezie care se citește mirându-te de greutatea clipei, a esențelor, de pacea pe care forma merelor sau biserica de lemn din crucea amiezii o pot induce. Simbolurile sunt tradiționale, imaginile evanescente și rafinate, mișcarea sufletească e ascendentă, religiozitatea are parfum de icoane vechi, totul e o traducere senzorială, proustiană, de undeva de la marginea memoriei, a imaginilor din copilărie. Există vibrație metafizică în
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
cu următorul itinerar: Negrilești - cota 106 E Slobozia - Băneasca - Movila Cățelei - drumul de exploatare de la Ultimul până la 400 m NE Movila - Ciocârlan, traversează 500 m porumbiștea și continuă pe la cota 96 spre S până în șoseaua Tecuci - Puțeni (400 m E Crucea lui Frâncu). Urmează apoi această șosea până la Puțul lui Chicerea (fixat greșit în hartă, cu 3,5 Km prea la S de la Puțul lui Chicerea) un drum de care duce la cartierul Diviziei 12 (Pădurea Dărasca). Acest drum e mai
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
următorul itinerar: Negrilești - cota 106 (E Slobozia Blăneasa) - Valea Lungă - Movila Cățelei - drumul de exploatare. La Ulmul, 400 m NE Movila Ciocârlan, traversează 500 m de porumbiște și continuă pe la cota 96 spre S până în șoseaua Tecuci - Puțeni (400 m de Crucea Frâncu). Urmează apoi această șosea până la Puțul lui Chicera un drum de care duce la cartierul Diviziei 12. Acest drum e mai puțin avantajos ca precedentul, e îngust, trece pante lungi (1 Negrilești, 2 la Movila Cățelei, 3 Pădurea Dărasca
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
mistuie în răstimpul unei iluminații./ Grădinar încrezător aștepți miresme/ De la moartea răsădită în constelații" (Narcis oglindindu-se în Styx). Satului i se închină un contraimn al divorțului elementelor, al dizarmoniei patetice, al mistuirii în flăcări ce cuprind și tărîmul morților: "Crucile de lemn trosnind în flăcări, îmbrățișări ce se îmbie nimănui./ La căpătîiul mormintelor pomii cad pradă vîlvătăii ca un mănunchi de spice bine coapte./ Cuiburi de jăratec din care nici un phoenix nu țîșnește./ Poate că dogoarea a ajuns la răposați
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
a frapat la Ovidiu al dumitale, exact invers celor care s-au declarat lezați de înjurăturile din film, ingenuitatea aproape angelică a personajului, care se rușinează ca o domnișoară cînd îl aude dimineața pe Ivanov vorbind porcos, care își face cruce cînd dubița trece pe lîngă o biserică... C.P.: Reflecția asupra compromisului, asta am vrut și sper că am reușit să declanșez în spectator. Chiar dacă nu pe loc, la ieșirea din cinematograf, măcar ulterior. Ovidius Naso ori Ovidiu din dubiță? C.P.
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
încercările la care este supus sînt peste puterile unui muritor. "Acestei ispite nu-i rezistă în cele din urmă neprihănitul rob al lui Dumnezeu și nu-i va rezista nimeni niciodată. În fața ei însuși Christ se îndoiește o clipă pe crucea sa)", notează, ca o concluzie, autoarea, lăsînd subiectul de meditație, evident, deschis. Am insistat mai mult asupra acestui aspect, nu numai pentru că mi se pare semnificativ din perspectiva concepției vitaliste a Ilenei Mălăncioiu în privința tragicului, dar și pentru frumusețea în
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
am putea adresa altcuiva? El pare bucuros de orice dialog și nu se supără că l-am ales pretext teatral al mîhnirilor solitare... Marele noroc al lui Isus este că a murit tînăr. De trăia vreo șaizeci de ani, în locul crucii scria memorii. Și astăzi suflam praful de pe un fiu al lui Dumnezeu fără noroc. Cea mai compromisă persoană din istorie este Iosif, tatăl lui Isus. Creștinii l-au aruncat pe o linie moartă și l-au făcut de rîsul bărbaților
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
din invidie, vreun pumnal criminal? Să fi fost sinucidere din amor? Cine știe? Oricum, la cimitirul Reînvierea, pe una dintre alei poți da nas în nas cu speranța de bine și de liniște a întregului popor, sculptată pe marmura unei cruci: VASILE RĂGĂLIE (1955-1999). ȘEFUL BANDIȚILOR. Bănuiesc că nu doar a celor de cartier. Titulatura e prea mare. Mi-am luat o piatră de pe inimă și mă grăbesc să le-o iau și conducătorilor. De orice culoare. Răsuflu ușurată. Reînvie în
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
sentimental. Îi place să muncească și să lenevească. E pătimaș, nebun chiar când simte că are dreptate și se pornește a vorbi, dar fuge și pufnește trist când se izbește de prostie. Multe femei îl găsesc atractiv, iar el face cruce speriat simțind că nu poate ține piept unei asemenea situații. Într-un cuvânt, Johnny Răducanu e un singuratic. De geniu. Ce face el acolo, în cămăruța lui de la etajul 7 al unui bloc de garsoniere confort I din Bd. Banu
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
soios pe care nu-l abandona indiferent de anotimp sau de vremea de afară, care căra, pe spinarea lui cocoșată neverosimil, baloturi imense de ziare. Puse în ordine, întotdeauna cu titlul la vedere, frumos aliniate la margini și legate în cruce cu aceeași sfoară groasă de cînepă, ziarele formau pachete aproape cubice. Prinse între ele ca niște desagi, cu mai multe fire împletite într-un fel de funie, ele erau puse în cumpănă deasupra gîtului, și bălăngănitul lor ritmic, determinat de
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
de ebonită pusă la un gramofon cu pîlnie; His Master's Voice. Primul care intră e Colonelul Arghir, în ținută de militar, la braț cu soția lui Teodora. Sînt urmați de Ana, frumoasa fecioară ce poartă o pelerină albă cu cruce roșie pe spate, uniforma surorilor de caritate din timpul războiului. Catinca, îmbrăcată cu o rochie lungă de culoare mov, simplă, doar cu un pandantiv la gît, e alături de Scriban care poartă frac, plastron alb, papion negru, joben și monoclu. Maria
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
meșteșug, penitență și devoțiune. De altfel, expoziția nici nu este în mod strict una de icoane, ci o demonstrație mai largă de vigilență festivă închinată iconografiei și obiceiurilor pascale în general, pentru că alături de scenele canonice ale răstignirii, ale coborîrii de pe cruce, ale punerii în mormînt etc. sînt și lucrări de pictură populară și naivă pur și simplu, în a căror construcție hieratica postbizantină este înlocuită cu narația hazoasă despre sărbătoare, miel, cîine, biserică și popă, prezențe în primul rînd anecdotice și
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]
-
uriașe... Dintre toate neamurile Europei, cel danubio-carpatic, cu ascendență indo-europeană, ajunse, după o jumătate de secol de dominație atee și de cumplite experiențe economice dezastruoase, plus deceniul următor al "eliberării" catastrofale, deasemeni - la limita sărăciei, făcându-și din ce în ce mai des semnul crucii. Doar - doar cerul, barem, să se îndure, dacă nu programele politice neputincioase... Dacă până și un ateu, un comunist de soi, îndărătnic, pe viață, se închină de zor în public, bun ortodox, ca domnul Iliescu... Dacă și această prefăcătorie penibilă
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
săracă a dealurilor,/ peste gunoaiele puturoase de la marginea orașelor/ și peste infernalele părți ale îmbătrînitului trup femeiesc al țărînii./ Aici, unde nici măcar pielea de pe noi nu este a noastră/ și unde singura ușă/ dintre cerc și pătrat rămîne, în continuare, crucea" (Aici, unde sîngele nostru). Să încercăm însă a stabili originalitatea acestei poezii care, pînă la un punct, merge - oricît de onorabil - pe trasee prestabilite. Avem impresia că pentru Mircea Bârsilă relația cu universul este una predominant erotică, precum o proiecție
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
vremelnici, Ana Blandiana a rămas în rîndul poeților care au transpus pe corzile instrumentului autenticitatea morală a dezgustului și a revoltei sale. Lira n-a tăcut în mijlocul armelor, ci a devenit, în răstimpuri, ea însăși o armă: "Tu ai fost crucea mea/ Înaltă, subțire,/ În stare să mă răstignească/ Grindă pe grindă./ Eu am fost crucea ta/ Copilărească,/ Răsfrîntă-n oglindă" (Două cruci). Ruga poetei a fost în sensul unei solidarizări cu mulțimile năpăstuite: "Ajută-mă să plîng și să mă rog
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]