27,981 matches
-
o cruce. Și, tot mergând pe urmele acestuia, am mai descoperit prin zona căutărilor, un alt sătean Multimedaliatul, Erou Național și monah uitat, Iorgu Cosma. Cel care a ținut în mâini, cum spun înaintașii, atât Steagul Țării cât și Sfânta Cruce. Ajungând la al treilea palier, comuna nașterii mele, acum comuna pierdută (Fosta comună Rușavățu), acesteia, i-a aparținut o mănăstire „Cârnu” iar Marele prozator al lumii (dacă doriți)Dostoievski, în „Frații Kamarazov”a fost inspirat și de un viețuitor (prin
DUMITRU K NEGOIŢĂ de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Dumitru_K_Negoi%C5%A3%C4%83.html [Corola-blog/BlogPost/362440_a_363769]
-
singură dorurile prin lume. Așa cum duce ea acum dorul, de casă,de aer, de pământ... Pașii preotului se pierdeau pe cărarea îngustă a cimitirului, iar în aer tot mai era miros de tămîe.... Tușa Anica și-a rezemat bastonul de crucea de piatră ridicată acum, „la an”, așa cum e datina, și privea lung la poza lui Ion. Toată slujba a privit poză , fără să verse o lacrima, cu o împăcare stranie în ochii ei albaștri. -Tuta, fata, apleacă-te tu și
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mirela_penu_1453925499.html [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
oprit o clipă mâna fetei, i-a mângâiat-o cu mâna stângă, si pentru o clipă, trei palme stâgeau un bulgăre de pământ uscat , ca un legământ între viață și moarte. A dus pământul la buze , l-a ridicat deasupra crucii de ciment, si a lăsat țărâna să-i curgă printre degete, luată de vânt.... Abia atunci se aplecă peste stlpul rece , îl îmbrățișa cu brațele și șopti încet, să nu o audă nimeni: -Așteaptă-mă, Ioane.... Curtea se golea încet, ultimii
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mirela_penu_1453925499.html [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
Te așteptăm să -ți revii. -Toți mă așteaptă , acum, fata dragă.! Doar Dumnezeu hotărăște cu cine merg...! .............................................................................................................................. Și Dumnezeu a hotărât! Tușa Anica s-a dus la Ion al ei, în ziua în care , cu brațele ,strîngea la piept o cruce de ciment rece și risipea , în vânt, un pumn de țărâna uscată.... Mirela Penu Referință Bibliografica: ASTEAPTA-MA , IOANE..... / Mirela Penu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1853, Anul VI, 27 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Penu
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mirela_penu_1453925499.html [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
sub ochii fascinați ai asistenței care rămâne uneori cu gura căscată. O carte incitantă, începând chiar de la titlu și de la coperta, foarte sugestivă, înfățișând Poarta Brandeburg din Berlin pe care intră în triumf o cvadrigă cu un serafim încoronat, purtând crucea de biruință și efigia vulturului, drept sceptru, precum și ideea de a împărți paginile dintre coperți, amical, frățește, colegial și prietenește, așa cum se cuvine într-o întrecere literară, fără să omită duelul cavaleresc, atât de gustat în umorul de esență tare
UMOR LA PUTEREA A PATRA. PATRU REDUTABILI SPADASINI ÎN ARENELE EPIGRAMEI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Umor_la_puterea_a_patra_patru_cezarina_adamescu_1381324806.html [Corola-blog/BlogPost/352391_a_353720]
-
drăguțe”. Dacă mă gîndesc bine, pînă și Cimitirul din Săpînța este tragiccomic. Un amestec de caragiale și urmuz, varianta dark. Hei, iată o idee de melting-pot pur & global: ce-ar fi să facem, fraților, un HALLO WEEN la Săpînța? Printre cruci, lumînările pot arde sublim în tigva dovlecilor, mai ales în cei “dezgoliți”, prin care șuieră vîntul, ca prin găvanele morților... Ce poate fi mai gothic decît atît? Mă gîndesc la o excursie de un weekend, firește de HALLOU -WEEN :)!, în
Hello-ween!? by http://www.zilesinopti.ro/articole/976/hello-ween [Corola-blog/BlogPost/96950_a_98242]
-
Harghitei, având în vedere subiecte și teme de larg și real interes, cum ar fi:”Să deschidem ușa sufletului nostru”, “Oamenii cinstitori de Dumnezeu și de aproapele”, “ Nevoia rugăciunii - adânc săpată în inima omului”, “Cuvinte despre cinstirea icoanelor”, “Cinstirea Sfintei Cruci”, “Despre Sfânta Liturghie”, “Cinstirea Maicii Domnului”, “Învățături la diverse periscope evanghelice”, “Despre sfinți”, “Tâlcuirea înțelesului unor pilde, legende, proverbe” ... “Am pornit în a scrie rândurile de față de la dialogurile susținute de Î.P.S. Părinte Arhierpiscop Ioan cu reporteri ai mass-mediei
„PE CĂRAREA RAIULUI” – CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI CU ÎNALTPREASFINŢITUL IOAN AL MUNŢILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1411541746.html [Corola-blog/BlogPost/376396_a_377725]
-
România este țara lui Dumnezeu, țara icoanelor, în fiecare casă de român regăsindu-se o icoană „pe peretele dinspre răsărit, fiind împodobită cu maramă, cu ștergarul foarte frumos țesut în război, gătită cu fir de busuioc” (p.49). Despre Sfânta Cruce afirmă că este „stindardul creștinilor. Părinții noștri nu au pus nici un alt semn pe turla bisericii decât Sfânta Cruce”, ori se știe că biserica este asimilată corăbiei lui Noe, prin care seminția umană a fost trecută din viață, prin moartea
„PE CĂRAREA RAIULUI” – CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI CU ÎNALTPREASFINŢITUL IOAN AL MUNŢILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1411541746.html [Corola-blog/BlogPost/376396_a_377725]
-
răsărit, fiind împodobită cu maramă, cu ștergarul foarte frumos țesut în război, gătită cu fir de busuioc” (p.49). Despre Sfânta Cruce afirmă că este „stindardul creștinilor. Părinții noștri nu au pus nici un alt semn pe turla bisericii decât Sfânta Cruce”, ori se știe că biserica este asimilată corăbiei lui Noe, prin care seminția umană a fost trecută din viață, prin moartea potopului, la o nouă viață. Și în creștinism biserica se compară cu corabia lui Noe și este protejată de
„PE CĂRAREA RAIULUI” – CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI CU ÎNALTPREASFINŢITUL IOAN AL MUNŢILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1411541746.html [Corola-blog/BlogPost/376396_a_377725]
-
ori se știe că biserica este asimilată corăbiei lui Noe, prin care seminția umană a fost trecută din viață, prin moartea potopului, la o nouă viață. Și în creștinism biserica se compară cu corabia lui Noe și este protejată de crucea suferințelor lui Iisus Hristos. Spațiul alocat acestui material nu ne permite să despicăm firul în patru, nici măcar să facem referiri cât de cât asupra fiecărui subiect, dar după parcurgerea întregului material, avem credința și convingerea că prezenta carte este gândită
„PE CĂRAREA RAIULUI” – CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI CU ÎNALTPREASFINŢITUL IOAN AL MUNŢILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1411541746.html [Corola-blog/BlogPost/376396_a_377725]
-
hotărâtoare la finalizarea lucrărilor primului Sinod Ecumenic de la Niceea (325), trece cu notă maximă proba exigenței pe care orice autor și cartea sa o susțin în fața cititorului. Unele tematici comentate în prezenta carte, precum cele referitoare la Sfintele icoane, Sfânta Cruce, Maica Domnului, cu o pondere covârșitoare în cultul și doctrina bisericii noastre, au prilejuit de-a lungul istoriei nenumărate controverse. Cartea nu este elaborată după documente stătute de arhivă, ci este un produs proaspăt, actual, conceput și elaborat în direct
„PE CĂRAREA RAIULUI” – CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI CU ÎNALTPREASFINŢITUL IOAN AL MUNŢILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1411541746.html [Corola-blog/BlogPost/376396_a_377725]
-
spune-o tu, lui Dumnezeu ! Căci e simplă, si curată: pentru viața asta toată, „Iartă, tata!” îți spun ție; spune și tu „Iartă, tata!” - Și așa, din tată-n tata, spovedania asta, sus, Va urca, cu vină toată, drept pe crucea lui Iisus - Fără de cuvinte multe, fără pravila deșarta - Ci cu lacrima din viața asta toată: „Iartă, tata!” „Iartă, tata!”, „Iartă, tata!” - nici cuvântul n-a ieșit, Si tu-mi ierți întreaga viață de-i greșită, înmiit - Și mă mângâi doar
IARTĂ. TATĂ... de JIANU LIVIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Iarta_tata_jianu_liviu_1334039954.html [Corola-blog/BlogPost/351599_a_352928]
-
mă mângâi doar cu dreapta, si pe creștet, si obraz: „Iartă-mă și tu, copile!” „căci nici eu nu sunt mai breaz” - „Iartă, tata!”, „iartă, tata!” câte nu îmi vei fi spus, Și-am uitat, călcat pe sfaturi, ca pe crucea lui Iisus, Si acum, când vin la tine, ca să aflu ușurare, Tu mă mângâi din cea lume, si imi ceri și tu, iertare! Azi îmi cer iertare, tata; spovedania mea, mereu, De pe lumea cealaltă, spune-o tu, lui Dumnezeu ! Căci
IARTĂ. TATĂ... de JIANU LIVIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Iarta_tata_jianu_liviu_1334039954.html [Corola-blog/BlogPost/351599_a_352928]
-
spune-o tu, lui Dumnezeu ! Căci e simplă, si curată: pentru viața asta toată, „Iartă, tata!” îți spun ție; spune și tu „Iartă, tata!” - Și așa, din tata-n tata, spovedania asta, sus, Va urca, cu vină toată, drept pe crucea lui Iisus - Fără de cuvinte multe, fără pravila deșarta - Ci cu lacrima din viața asta toată: „Iartă, tata!” „Iartă, tata!”, „iartă, tata!” - nici cuvântul n-a ieșit, Si tu-mi ierți întreaga viață de-i greșită, înmiit - Și mă mângâi doar
IARTĂ. TATĂ... de JIANU LIVIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Iarta_tata_jianu_liviu_1334039954.html [Corola-blog/BlogPost/351599_a_352928]
-
mă mângâi doar cu dreapta, si pe creștet, si obraz: „Iarta-ma și tu, copile!” „căci nici eu nu sunt mai breaz” - „Iartă, tata!”, „iartă, tata!” câte nu îmi vei fi spus, Și-am uitat, călcat pe sfaturi, ca pe crucea lui iisus, Si acum, când vin la tine, ca să aflu ușurare, Tu mă mângâi din cea lume, si imi ceri și tu, iertare! Azi îmi cer iertare, tata; spovedania mea, mereu, De pe lumea cealaltă, spune-o tu, lui Dumnezeu ! Căci
IARTĂ. TATĂ... de JIANU LIVIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Iarta_tata_jianu_liviu_1334039954.html [Corola-blog/BlogPost/351599_a_352928]
-
degrabă! Ia să-ți dau o chelfăneală, Ba îi cer și socoteală; Nu-s destui care-L întreabă? Ce e rău și ce e bun?!... Tu-l întrebi pe Dumnezeu! Ce tot bați câmpii mereu, -Tu, frate măgar!...îți spun: Cruce-și făcea, fericitul. Și-a pus mâinile la tâmple, S-a oprit să mă asculte, Și deodată preasfințitul Iartă-i Tu... pe fiecare Ție Doamne îți slujesc, -Iartă-i Doamne! că greșesc, Mă rugam cu vocea tare: De-mi vine să
LA ŞCOALĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 by http://confluente.ro/La_scoala_marin_voican_ghioroiu_1340032658.html [Corola-blog/BlogPost/357552_a_358881]
-
cum scârțâie roata Urechea lui așterne tăcerea sub nea, Sănile trag după ele gloata De constelații până apune ultima stea. Atunci ies din cimitire străbunii Să mai dea sfaturi celor grăbiți, Însă sub privirea de gheață a lunii Rămân în cruci împietriți. Alunecă sănile pe vise de zăpadă Când timpul așterne tăcerea sub nea, Doar el a rămas în ogradă Și lacrima ce picură din stea. Undeva în adâncuri decantează vinul via De culoarea obrazului rușinatelor fecioare, Sub zăpezi,încă,mai
GERMINAŢA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Germinata_de_sub_zapada_al_florin_tene_1326209580.html [Corola-blog/BlogPost/361559_a_362888]
-
îl dai. Păsările-n zborul lor Duc de veste că lumina Este-n cerul fără nori Unde nu încape vina! Numai omu împovărat Duce grijle mereu Și-a uitat că are-un înger Ce-i trimis de Dumnezeu. Sub povara crucii sale Cade gârbovit de rele Și nu vrea (sau chiar nu poate) Să se lepede de ele... Trece prea grăbit prin toate Și-și ciunteste fericirea Uită de unde-a venit Care-i rostul sau menirea! Timpu-n loc l-ar mai
DOR DE ALB... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1468765649.html [Corola-blog/BlogPost/380138_a_381467]
-
mele mă rog la Maica Domnului! În cântecele mele vorbesc despre Răstignirea Mântuitorului, despre Adormirea Maicii Domnului, despre Pogorârea Duhului Sfânt!"Grigore Leșe, însă, ține să facă o precizare: " Da' nu sunt un habotnic care toaaaată zâua își face semnul Crucii și îl pomenește pe Dumnezeu și cu rost, și fără rost. Cu Dumnezeu nu te joci! Adică să vorbești toată vremea de Dumnezeu, da' când e vorba să demonstrezi că ești creștin și ești smerit, să nu faci nimic!" Grigore
INTERVIU CU ARTISTUL GRIGORE LEŞE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_artistul_grigore_lese_.html [Corola-blog/BlogPost/367313_a_368642]
-
moment de elevație spirituală: Toamnă orice sunet de frunză devine muzică divină. La fel: Soare, Foc și Timp aură, majestate - putere sacra. Drept încheiere (provizorie, desigur): Să știi să asculți în fiece om vuietul Duhului Sfânt. Ori: Din lemnul zeilor Crucea lui Cristos purtată pe Golgota! Și apoi, așezarea în acest orizont, în aceste noi coordonate, a existenței umane: Pașii creștinului nemăsurați - în drum spre biserică. Textul are o impresionantă unitate semantica, eflorescentele lui tectonice, prozodice, imagistice (adesea memorabile) conlucrând fără
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_singuratatea_starea_de_gratie_a_contemplarii_recenzie_la_cartea_strajer_peste_suflete_poezie_grafi.html [Corola-blog/BlogPost/354360_a_355689]
-
doruri multe. Și-a-ndesat pe chip basmaua și privind spre zări mirată, a-nhămat pe lacrimi șaua să nu simtă cine-o poartă. Se scurgea prin lacrimi cerul din fuioru-i nins de viață, frați veniți să-ndure gerul prăznuiau sub cruci de gheață. Scrâșnea lutul sub opinca-i înțărcată-n două maluri, Prutul legă-n lanțuri frica trecând Dunărea prin valuri. Se lăsă-n adâncuri muma spălând tălpile de sânge, cerul o-nveli cu spuma să nu-l vadă cum o
NU PLÂNGE MAICĂ, ROMÂNIE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1467121449.html [Corola-blog/BlogPost/378887_a_380216]
-
din bucata argintie, Mai spune că aici a fost odată, Izvor de apă rece, apă vie. Ca un oștean ce-și apără sorgintea, O troiță stă pavăză-n răscruce, Atât a mai rămas ca moștenire, Atât mai amintește de o cruce. Sărman popor, ți-ai lepădat credința, Ai îngropat fărâma de speranță Ce-o mai aveau în suflete bătrânii, Atunci când mai erau încă în viață. Trecut-au prin războaie, foc și apă, Răniți de gloanțe și de baionete, Dar niciodată n-
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1476918469.html [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
e bine? - Dar cine știe omule, că am plecat repede când am văzut cucuvelele alea două, smiorcăindu-se în pat. O fi bine, că doar umblă prin casă. Hai, dă-mi o răchie, nea Tase. Poate așa uit de năcazuri. Crucea mă-sii că nu-mi mai iese din cap, patru fete și nici un băiat. - De, măi Vasile, o să uiți acum la crâșmă, dar acasă când te întorni, dai iar de ele. - Nu mai scap de belele. La omul sărac nici
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ana_0.html [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
așa. Au început să plouă apoi cu fete, una după alta și acum vezi și matale unde am ajuns, am patru în șase ani. Dau cu drujba și cu țapina din zori până în seară, pentru o bucată de pită nenorocită. Crucea mamii ei de viață. - Măi Vasile, băiatule. Lumea nu se sfârșește cu tine și cu necazurile tale. Știi cum este. Din ce este viața mai grea, cu atât ți se face ceafa mai tăbăcită ca la boul ce trage la
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ana_0.html [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
Fii optimist și poate se va întoarce Dumnezeu cu fața spre tine, să-ți meargă ceva mai bine în viitor. - Se întoarce pe dracu'. - Iartă-l, Doamne, că-i necăjit și nu știe ce zice, mai spuse Tase, făcându-și cruce, în timp ce-și îndreptă privirea undeva spre tavanul cârciumii, unde credea el că este răsăritul. Vasile dădu țoiul peste cap și-l goli dintr-o înghițitură. Fața lui era crispată și vânătă de furie. Era atât de încordat, încât
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ana_0.html [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]