2,185 matches
-
-nțelepciunea severă hindusă. Sunt eu bărbatul care nu are Voie să plângă, fără-ndurare? Plâng uneori și iezii și zeii și huhurezii pe stânca Egeii. Blesteme ca valurile nalte, prea multe, Verzi de-nciudare în spumă, insulte, Nu mă pricep, frate crunt, sarazine, Taie briceagul gâtlejuri-tulpine, Steagul se-ntinde din soare în soare, O fi coșmarul, finala strigare, Semilunatic suie profetul, Este trimisul, este procletul, Pune pe masă știre cu știre, Nu e limaxul lipitorire, Coline ca sânii zeiței materne, Poeții se-
ULTIMELE ŞTIRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362232_a_363561]
-
cu cântece mă dezmierda. Ea mereu îmi recitea poveștile Ce le iubeam atât de mult, Și își depăna amintirile Ce îmi plăcea să le ascult. Așa bătrână a ajuns săraca Și cu probleme și cu dureri, De ce e așa de cruntă viața? Aș vrea să mai fie în puteri! Mă uit la mama cum îi seamănă Și-aș vrea să nu-i semene deloc! Să nu pot face asemănarea Între dânsele și nenoroc! Mai dă-le Doamne zile multe Și ia
BĂTRÂNEȚE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362259_a_363588]
-
Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt că și Tu suspini văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima mea tânjește să-nvețe ce-i iertarea, Dar cade prea ușor în lațu-ntins de umbre, Cu gura spun că iert, dar alipesc trădarea Și reproșez afrontul, privirilor mai sumbre. Tu iartă-mă, Părinte, și suferința-mi curmă Căci
OARE M-AI PĂRĂSIT?! de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378722_a_380051]
-
Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt că și Tu suspini văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima mea tânjește să-nvețe ce-i iertarea, Dar cade prea ușor în lațu-ntins de umbre, Cu gura spun că iert, dar alipesc trădarea Și reproșez afrontul, privirilor mai sumbre. Tu, iartă-mă Părinte, și suferința-mi curmă, Căci
OARE, M-AI PĂRĂSIT? de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378740_a_380069]
-
a lăsat, Pe Fiul Său ne-a dat și lumea din păcat a ridicat. Prin Prea curat Sângele Său a răscumpărat, Întreaga omenire, care prin veacuri adormite a stat, În somn de tainică orbire, întunericul a gravat. Eliberându-ne din crunta robie, ce ne-a presat, Acum, ne ducem rând pe rând, cu inimile pline, În Betleemul Iudeii, unde smerit, Tu, te-ai arătat În ieslea cea săracă, născut în zorii zilei prea divine , Tu, Însuți fiind Unicul Fiu de Împărat
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
când viața-i aproape de final și-am renunțat la vise și orgolii, chiar dacă bietul suflet e zdrențuit de molii încep să am și crez și ideal. Știu, e târziu! Și poate că voi cădea învins de iarna ce-i din ce în ce mai cruntă, dar sufletul alături de inimă înfruntă viscolul crud și-mi ține focu-aprins. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1534, Anul V, 14 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377798_a_379127]
-
Cu fruntea încrețită, cu ochii țintă-n soare, Un brâu de piei de șarpe având ca-ncingătoare. Iar barba lui ajunge târâtă pe pământ. Și-n palme-i crește iarbă, iar membrele lui sunt De iederă cuprinse, și mâinile-i sunt crunte De ghimpi ce-i cresc pe brațe! Și-i crește mușchi pe frunte Și mușchi pe-obraz, căci anii lui nu-i chip să-i numeri Și păsările cuib își fac la el pe umeri." (Kalidasa Sakuntala) Într-o astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în culise, am urcat în podul celest, am coborît în subsolurile lui Hades. Tot atît de împătimit am bîntuit și sufletele actorilor, multe din ele fiindu-mi foarte aproape, la un pahar sau la un vernisaj. Eram convins, în anii crunți, că făceam parte din aceeași lume care suferă și scrîșnește. M-am înșelat. Am constatat, după 1989, întîi cu surprindere, apoi cu mîhnire, că iubiții mei prieteni, actorii, în marea lor majoritate, au răspuns "prezent!" la țignalul puterii neocomuniste, bine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
picat într-un soi de lamento din care se înțelege că schimbîndu-se, după '89, vremurile, încercata noastră literatură cunoaște, iarăși, un pasaj încețoșat, din care nimeni nu vede ieșirea. Toate tînguielile duc spre același motiv, spre vremea dictaturii, cînd, deși cruntă și insuportabilă, era în stare să procure subiecte și, mai cu seamă, șirete subterfugii în hărțuiala cu cenzura. Nu mai pot scrie fără cenzură, nu pot și nu pot, fiindcă nu mai avem cenzură. Cum o să scrie fără cenzură un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Prin anii '60, Mărgărit nu mai bea, era văzut zilnic la Traian (nu intra în crîșme sordide, era un patrician civilizat al spiritului), bînd cafele după cafele. Și fumînd. Și dialogînd. Cu cine? Și, mai ales, despre ce? În anii crunți, cînd tot locul era înțesat de O.R.L.-iștii Securității. Eee, subiecte nu se găseau? Subiecte nu găsea sagacele Mărgărit, preferatul lui Călinescu, în perioada lui ieșeană? Boema locului, încă autentică, în datele ei vetuste, era întreținută de fel de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o "relicvă" palladyană, Paravanul lui Pallady (cum avea să-și intituleze una din propriile compoziții, față boieresc expresivă, pipă). Pictor mare, de anvergură. Întreținută într-un decorativism de rară calitate. La fel de mare și ca om. Caracter integru, necontaminat de mediul crunților ani staliniști. Nu l-am auzit niciodată bîrfind pe cineva (culmea! amicul său de generație bîrfea continuu și generalizat). "Gheorghiu, îmi spusese odată, de după ușa care nu mi se mai deschisese, nu veni la mine, du-te la Pallady!" Cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
receptarea acestor proze de veșnic toboșar (al vremurilor noi). Oricît de convingător neoavangardistă s-ar arăta a fi proza de rafinament sagace a austriacului Peter Handke (1942), înverșunările sale, la fel de oripilate, între altele cele privind chestiunea conflictului iugoslav, dar și cruntul rictus unanim afișat în cele mai banale mediatizări, retează ceva din plenitudinea lecturii. Un, cîndva, ingenuul Alain Robbe Grillet pe care îl experimentam ca lectură total disponibilă acum 25 de ani mi se înfățișează azi în armură belicos argotică, încît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nouă nu un Havel român ne lipsește sînt convins că-l avem ci o societatea românească aptă de un Havel... În Cehia a existat nevoia de Havel, la noi, nevoia de Iliescu". Trist adevăr! 19 august Bizarul Boușcă, hidalgo al crunților ani cincizeci, oprea lumea ce tocmai ieșea din cinematograf și-i ardea cîte-o filipică autentic naționalistă, de-ncremeneau securiștii de sector. Băgase spaima și-n jurii (din care nu puteau lipsi reprezentanții oamenilor muncii), încît pateticele lui pînze aveau pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ei, și ce dacă habar n-au de ce se-ntîmplă, dramatic, în jurul lor! Nu mai pot ei! E treaba babacilor lor să se gîndească la toate astea. Dar, culmea!, nici babacii n-au habar. Și, iarăși culmea!, totul se petrece în crunții ani '70, cînd confruntarea dintre Estul comunist și Vestul civilizat e încă pe viață și pe moarte. Și cînd te-ai aștepta ca "societatea de mijloc" să fie conștientă de drama internațională și de iminența distrugerii stabilității civilizate a acelei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot din el, și care reușise deplin pînă atunci, îi cerea, în sfîrșit, să... trateze și artele frumoase. Așa s-au născut părerile lui Alain despre arte. Cînd veni rîndul picturii, Alain povesti cum el însuși exersase. Era în vremea cruntă a tranșeelor. "Îmi exersam mania desenînd pe o cutie de orologiu pe jumătate lăcuită; am "atacat-o" cu creioane colorate, și ele foarte proaste. Pe suprafața rebelă creionul nu mușca o dată din cinci; dar ostașul e răbdător. Desenam pe Adam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prezinte drept patriotism, naționalismul ei șovin. Patriotismul burghez înseamnă asigurarea posibilității de exploatare, apărarea intereselor egoiste de clasă ale burgheziei, propagarea urii între popoare, instigarea la război. Tudor Vladimirescu, ridicându-se la începutul veacului trecut în fruntea maselor populare împotriva cruntei exploatări boierești, a spus: „Patria înseamnă norodul și nu tagma jefuitorilor!”. Patriotismul oamenilor muncii înseamnă dragoste de patrie, dragoste față de poporul muncitor și față de interesele sale, dragoste față de tezaurul culturii naționale. În trecut, în condițiile exploatării capitaliste, patria era pentru
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
aparatului de stat, inclusiv a celui de siguranță, a fost concepută de Partidul Comunist Român ca un proces de epurare treptată și selectivă, în cadrul căruia comuniștii cu o bogată experiență revoluționară, căliți în lupta cu dușmanul de clasă în anii crunți ai ilegalității, sunt trimiși să înlocuiască elementele vechi, necorespunzătoare. Este creat astfel cadrul politic și organizatoric care să asigure, pe de o parte, continuitatea în activitatea aparatului de stat, iar pe de altă parte, conținutul nou, revoluționar al acesteia. Alături de
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
retranșamente, ci doar războiul de brigandaj. În această competiție militară pentru Principate, balanța a înclinat, totuși cu întârziere, de partea rușilor. Cum era și de așteptat, „defecțiunea” românilor față de Puterea suzerană a provocat furia acesteia din urmă. Represiunile au fost crunte, luând forme fără precedent. Lui Grigore Callimachi, domnitorul Moldovei, și dragomanului Nicolae Draco li s-au tăiat capetele pentru trădare: o pretinsă deturnare a fondurilor destinate aprovizionării armatei otomane și, respectiv, cel de al doilea, pentru trădare și conivențe secrete
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
zvîrlindu-și departe-n adîncimea-ngrozitoare. Căci, măsurat în spații ordonate, Fiii lui Urizen Despart adîncul cu compasul 72; puternică Balanța o înaltă, Pe care-o smulse Lúvah din slabă Inima a Omului Căzut, Si la cîntar pun Cuburile grele, apoi le-așază-n cruntele lăcașuri. 145 Și-n toată-această vreme, închise-n Peșteri, Războaiele de aur de Țesut, acum nălțate, Toarseră-ntîi, apoi țesură Atmosferele; acolo Paianjenul și Viermele Înfășurau suveica-naripată, cu șuierat asurzitor prin toate firele ce ascultau; Sub Peșteri se rostogolesc poverile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aur soarele purtat e de-al meu cînt, Și nouă luminoase sfere de-armonie în jurul regelui de foc se nalta. Bucuria femeii e moartea celui mai drag iubit al ei 350 Care din Dragoste pentru ea moare În suferinți de cruntă gelozie și dureroasă adorație. Noaptea Îndrăgostiților purtată e de cîntul meu Și cele nouă sfere-nveselescu-se sub apriga-mi domnie. Fără-ncetare cîntă ele în armoniile nemuritoarei mele mîini. 355 Solemnă și tăcută luna Răsfrînge via armonie pe ale mele mădulare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și toate-oștirile-i ce-n blestemata disperare în jos navală dau. Dar cineva din Geamătul cel de Durere, precum de fum o umbră, Și oase omenești ciocnindu-se în fum se arătară și-Abisul cel de jos 155 Călcîndu-l, scrîșnind în cruntă deznădejde, si in suspinuri ne-ncetate Gîfîind, dese, scurte, răbufnind, suspinînd, adînc deznădăjduind, călcînd în picioare, luptînd, Luptînd ca să rostească Glasul Omului, luptînd să ia înfățișarea Omului, luptînd Să ia mădularele Omului, ivindu-se în urmă din fumul Lui Urizen cel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
afunzimea-ntunecoasă, Au biciuit ale lui Enitharmon mădulare, si focurile de pucioasa, Vărsate din cuptoare, o-ncolăciră-n jur, înlănțuită-n foc necontenit. Urlắ femeia-ncîntătoare, si Urizen, dedesubt, adînc gemu 190 Mortal între bătăile ciocanului, mulțumind Urechilor Lui Los în cruntă răzbunare înghițit; sorbi cu bucurie strigătele Lui Enitharmon și gemetele lui Urizen, hrana de foc mîniei sale Și indurării sale, hrănindu-se în taină din gînduri de cruzime. Năluca plînse către lucrările-i grozave cînd el varsă fierul topit 195
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nădejdii chinuri începură; în suferință grea sforțîndu-se, luptîndu-se, Două Urechi în volute-apropiate de pe sub sferele vederii sale Ieșiră-afară răsucindu-se-n spirale și cum creșteau se împietriră. Și o a Patra 235 Vîrstă se sfîrși și-o groaznică durere. Bolnave-n cruntă suferință, plutind pe vînt, Se aplecară-n jos către adîncuri două nări, Si o a cincea vîrstă se-ncheié și-o groaznică durere. Bolnavă-n cruntă suferință, năuntrul coastelor umplute-n jur cu aer, 240 O peșteră flămînda, rîvnitoare. De-aici
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
împietriră. Și o a Patra 235 Vîrstă se sfîrși și-o groaznică durere. Bolnave-n cruntă suferință, plutind pe vînt, Se aplecară-n jos către adîncuri două nări, Si o a cincea vîrstă se-ncheié și-o groaznică durere. Bolnavă-n cruntă suferință, năuntrul coastelor umplute-n jur cu aer, 240 O peșteră flămînda, rîvnitoare. De-aici gîtleju-i se nalta Croit aidoma unui canal; apoi, precum o roșie văpaie, o limbă-a foamei Și a setei se ivi, si o a șasea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la geamătul lui Enithármon. 30 Și totuși fíravele harfe și glasuri de argint alină așternutul cel trudit, Însă din peșterile nopții celei mai adînci, suind în nori de ceață, Iarna-și întinde áripile negre largi de la un pol la altul: Crunt ger de dedesubt și groaznică zăpadă, legați în lanț de căsnicie, Un dans grozavnic începură. Și vînturile dimprejur pe steiuri 35 Ca niște lilieci se așezară fără număr, gata să zboare-n depărtări. Gemetele lui Enitharmon zdruncina cerurile, Pămîntul truditor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]