3,093 matches
-
Un calcul simplu al valorilor proprii arată că:formulă 21 unde formulă 22 Din această expresie se vede că, dacă cele două stări se apropie una de cealaltă: formulă 23 și aceasta tinde către zero când ε → 0. Astfel, se pare ca mecanica cuantică oferă un mod de a evita paradoxul lui Gibbs, considerând numai similaritatea stărilor interne ale particulelor. Aceasta însă este pentru multi o iluzie . Dacă acceptăm definiția cuantică a entropiei, este adevărat că "entropia de amestec" ΔS este din ce in ce mai mică atunci cand
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
și aceasta tinde către zero când ε → 0. Astfel, se pare ca mecanica cuantică oferă un mod de a evita paradoxul lui Gibbs, considerând numai similaritatea stărilor interne ale particulelor. Aceasta însă este pentru multi o iluzie . Dacă acceptăm definiția cuantică a entropiei, este adevărat că "entropia de amestec" ΔS este din ce in ce mai mică atunci cand stările interne se apropie între ele, dar devine neclar în ce sens ea reprezintă extinderea naturală a entropiei clasice. Într-adevăr, în cazul clasic putem determina creșterea
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
gaze separate)(ecuația (A)): de exemplu, folosind un rezervor la temperatura Ț și o membrana semipermeabila putem separă amestecul, la început în două volume de mărime 2V inversând procesul de la §2 și apoi comprima izoterm la geometria inițială. În cazul cuantic rolul membranei semipermeabile îl poate juca un polarizor care selectează o stare anumită a spinului. Este de imaginat că acesta face de fapt o "măsurătoare" a direcției spinului și în funcție de rezultatul măsurătorii, îl lasă să treacă sau nu. Un astfel
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
numărarea stărilor posibile), considerând astfel drept identice stări care diferă numai printr-o permutare a particulelor gazului; faptul că dificultățile dispar prin această modificare este privit uneori că un argument pentru incompletitudinea fizicii clasice și că o "previziune" a statisticilor cuantice. Termenul ""paradoxul lui Gibbs"" este folosit și pentru această dificultate din mecanică statistică. Cele două accepții ale termenului sunt legate între ele (cuvântul "identitate" (de particule sau gaze) joacă un rol cheie în ambele) dar, și din motive de spațiu
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
conclude că descrierea clasică a particulelor gazului este insuficientă. Introducând o funcție de similaritate între două particule și cerând că entropia de amestec să tinda la zero când această funcție tinde către unu, el introduce treptat în mod original conceptele mecanicii cuantice. Funcția de similaritate are proprietățile (pătratului) produsului scalar între stări. Dificultățile descrise în paragraful precedent sunt discutate dar fără concluzii radicale.
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
și formula 22. Dacă le înlocuim în ecuațiile de mai sus, obținem: Dacă folosim operatorul lui Liouville formula 24, atunci: Interesul deosebit al parantezei lui Poisson este acela că permite trecerea ușoară la cuantificarea din formalismul algebric al lui Heisenberg al [[mecanică cuantică|mecanicii cuantice]]. În general este suficient să facem o substituție de forma: în care, formula 27 desemnează un comutator pentru obținerea relațiilor de comutare a operatorilor din formalismul lui Heisenberg, luând paranteza lui Poisson a observabilelor clasice. Aceeași strategie se aplică
Paranteza lui Poisson () [Corola-website/Science/317866_a_319195]
-
Dacă le înlocuim în ecuațiile de mai sus, obținem: Dacă folosim operatorul lui Liouville formula 24, atunci: Interesul deosebit al parantezei lui Poisson este acela că permite trecerea ușoară la cuantificarea din formalismul algebric al lui Heisenberg al [[mecanică cuantică|mecanicii cuantice]]. În general este suficient să facem o substituție de forma: în care, formula 27 desemnează un comutator pentru obținerea relațiilor de comutare a operatorilor din formalismul lui Heisenberg, luând paranteza lui Poisson a observabilelor clasice. Aceeași strategie se aplică la cuantificarea
Paranteza lui Poisson () [Corola-website/Science/317866_a_319195]
-
care, formula 27 desemnează un comutator pentru obținerea relațiilor de comutare a operatorilor din formalismul lui Heisenberg, luând paranteza lui Poisson a observabilelor clasice. Aceeași strategie se aplică la cuantificarea unui câmp clasic. [[Categorie:Geometrie simplectică]] [[Categorie:Mecanică clasică]] [[Categorie:Mecanică cuantică]] [[Categorie:Concepte fundamentale în fizică]]
Paranteza lui Poisson () [Corola-website/Science/317866_a_319195]
-
demobilizat și a intrat la Institutul de Inginerie și Fizica din Moscova unde a studiat fizică teoretică și experimentală. În 1950 Basov s-a alăturat Institutului de Fizica Postuniversitara Lebedev unde a fost vicedirector și coordonator al laboratorului de radiofizica cuantică. El este deasemenea profesor al departamentului de fizică a stării solide la Institutul din Moscova. În 1952 doctorul Basov a început să lucreze în domeniul radiofizicii cuantice. A avut mai multe încercări (prima dată teoretic și apoi experimental) în a
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
Fizica Postuniversitara Lebedev unde a fost vicedirector și coordonator al laboratorului de radiofizica cuantică. El este deasemenea profesor al departamentului de fizică a stării solide la Institutul din Moscova. În 1952 doctorul Basov a început să lucreze în domeniul radiofizicii cuantice. A avut mai multe încercări (prima dată teoretic și apoi experimental) în a proiecta și a construi oscilatori (împreună cu A.M. Prochorov). În 1956 a sustinut teza de doctorat având ca temă “A Molecular Oscillator” (un oscilator molecular) care a rezumat
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
realizat un oscilator folosind un fascicul de amoniac. Ca rezultat al acestor investigații, oscilatoarele cu o stabilitate a frecventei de 10^-11 au fost realizate în 1962. În 1957 Basov a început să lucreze la proiectarea și construirea unui oscilator cuantic în domeniul optic. Un grup de teoriticieni și cercetători au început să studieze posibilitățile realizării unui oscilator cuantic prin intermediul semiconductoarelor. Popov a investigat condițiile de producere a stărilor cu o temperatură negativă în semiconductori și a sugerat utilizarea unui puls
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
frecventei de 10^-11 au fost realizate în 1962. În 1957 Basov a început să lucreze la proiectarea și construirea unui oscilator cuantic în domeniul optic. Un grup de teoriticieni și cercetători au început să studieze posibilitățile realizării unui oscilator cuantic prin intermediul semiconductoarelor. Popov a investigat condițiile de producere a stărilor cu o temperatură negativă în semiconductori și a sugerat utilizarea unui puls răspândit. În 1961, împreună cu O.N. Krokhin și Yu.M. Popov, Basov a propus trei metode diferite pentru
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
doctorul Basov (împreună cu V.S. Zuev, P.G. Krinkov, V.S. Lctokhov et al.) au dus cercetările teoretice și experimentale în domeniul laserilor puternici. Au fost găsite modalități de a obține laseri cu pulsații scurte dar puternice. Natură apariției acestor pulsații în oscilatorii cuantici și propagarea lor în amplificatorii cuantici a fost investigată. Această muncă a rezultat în dezvoltarea unui laser de mare putere cu un singur puls (în anul 1968 împreună cu P.G. Krinkov, Yu.V Senatsky et al.) și laseri cu mai multe
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
Krinkov, V.S. Lctokhov et al.) au dus cercetările teoretice și experimentale în domeniul laserilor puternici. Au fost găsite modalități de a obține laseri cu pulsații scurte dar puternice. Natură apariției acestor pulsații în oscilatorii cuantici și propagarea lor în amplificatorii cuantici a fost investigată. Această muncă a rezultat în dezvoltarea unui laser de mare putere cu un singur puls (în anul 1968 împreună cu P.G. Krinkov, Yu.V Senatsky et al.) și laseri cu mai multe canale (în 1971 cu ajutorul lui G.V.
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
U.S.S.R. și un membru străin al Academiei Germane de Stiinte din Berlin. În 1971 a fost ales drept membru străin al Academiei Germane “Leopodina”. Doctorul Basov este un redactor-șef al jurnalelor științifice sovietice Priroda (natură) și “""Kvantovaya Elektornika"" (Electronică Cuantică). El este deasemenea un membru al Consiliului Editorial al “Îl Nuovo Cimento”. În 1970, doctorul Basov a fost premiat cu rangul de Erou al Muncii Socialiste, doctorul Basov fiind un membru al Comitetului Sovietic al Apărării și Păcii și un
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
că starea psihică - creierul - să fie influențată de la distanță. Pentru a explica evenimentele psihotronice se solicită să se facă apel la cunoștințele de fizica. La începutul secolului anterior, Ernst Schrodinger și Werner Heisenberg au formulat legile de bază ale mecanicii cuantice. Această teorie descrie fizică lumii subatomice. Dr. Bell a elaborat o teorema din mecanica cuantică care afirma că particulele subatomice sau fotonii care s-au obținut prin divizarea în două a unei alte subparticule sau foton vor avea aceleași caracteristici
Psihotronică () [Corola-website/Science/309596_a_310925]
-
solicită să se facă apel la cunoștințele de fizica. La începutul secolului anterior, Ernst Schrodinger și Werner Heisenberg au formulat legile de bază ale mecanicii cuantice. Această teorie descrie fizică lumii subatomice. Dr. Bell a elaborat o teorema din mecanica cuantică care afirma că particulele subatomice sau fotonii care s-au obținut prin divizarea în două a unei alte subparticule sau foton vor avea aceleași caracteristici. Teorema lui Bell și conectivitatea între perechile de subparticule le-a permis oamenilor de știință
Psihotronică () [Corola-website/Science/309596_a_310925]
-
în două a unei alte subparticule sau foton vor avea aceleași caracteristici. Teorema lui Bell și conectivitatea între perechile de subparticule le-a permis oamenilor de știință să transmită informația în condiții de securitate. Dacă corpul biofizic este un câmp cuantic, atunci când se divide pentru a realiza acțiunea psihotronica, fiecare componentă va cunoaște ceea ce perechea să din câmpul biofizic a observat. Transmisia cuantică a informației ar putea explica cum informația psihotronica trece de la situl observat la spionul psihic. Câmpurile morfogenetice - câmpuri
Psihotronică () [Corola-website/Science/309596_a_310925]
-
a permis oamenilor de știință să transmită informația în condiții de securitate. Dacă corpul biofizic este un câmp cuantic, atunci când se divide pentru a realiza acțiunea psihotronica, fiecare componentă va cunoaște ceea ce perechea să din câmpul biofizic a observat. Transmisia cuantică a informației ar putea explica cum informația psihotronica trece de la situl observat la spionul psihic. Câmpurile morfogenetice - câmpuri energetice care modelează viața. O altă analogie se referă la genomul uman (cromozomii care alcătuiesc materialul genetic uman) programat pentru a transforma
Psihotronică () [Corola-website/Science/309596_a_310925]
-
rămas nefolosite și nu a trăit extravagant. Quisling era interesat de știință, de religiile orientale și de metafizică, adunând în timp o bibliotecă ce includea opere de Spinoza, Kant, Hegel și Schopenhauer. A ținut pasul cu dezvoltările din domeniul fizicii cuantice, dar nu și cu ideile filosofice mai actuale. A amestecat filosofia cu știința într-o nouă religie numită de el "Universism" (sau "Universalism"), care era o explicație unificată a tuturor lucrurilor. Se spune despre scrierile sale originare că se întind
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
studii la Marseille, a fost admis la Școala Normală Superioară din Paris în anul 1986. A început să lucreze la algebre de operatori, și în special algebrele Von Neumann, introduse în anii 1930 pentru a oferi un fundament matematic mecanicii cuantice. În teza sa de doctorat, condusă de Jacques Dixmier, a propus o clasificare a factorilor de tip III, rezolvând astfel un problem vechi de zeci de ani. În anul 1970 a devenit cercător din Centrul Național Francez de Cercetări Științifice
Alain Connes () [Corola-website/Science/335181_a_336510]
-
Schrödinger (NLSE) este versiunea neliniară a ecuației lui Schrödinger. Este o ecuație a unui câmp clasic cu aplicații în optică si unde generate de vânt. Spre deosebire de ecuația Schrödinger liniară, ecuația neliniară nu descrie niciodată evoluția în timp a unei stări cuantice. Ea este exemplul unui model integrabil. În mecanica cuantică, ecuația neliniară este un exemplu al câmplului neliniar Schrödinger, iar când acesta este cuantificat canonic, descrie o particulă bosonică interacționând cu funcția delta - particulele respingându-se sau atrăgându-se atunci când se
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
Este o ecuație a unui câmp clasic cu aplicații în optică si unde generate de vânt. Spre deosebire de ecuația Schrödinger liniară, ecuația neliniară nu descrie niciodată evoluția în timp a unei stări cuantice. Ea este exemplul unui model integrabil. În mecanica cuantică, ecuația neliniară este un exemplu al câmplului neliniar Schrödinger, iar când acesta este cuantificat canonic, descrie o particulă bosonică interacționând cu funcția delta - particulele respingându-se sau atrăgându-se atunci când se află în același punct. Ecuația neliniară a lui Schrödinger
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
este o ecuație cu derivate parțiale pentru un câmp complex ψ. Această ecuație provine din Hamiltonianul: cu parantezele lui Poisson: Pentru a obține versiunea cuantificată, pur și simplu se înlocuiesc parantezele Poisson prin comutatori: iar prin ordine normală hamiltoniană: Versiunea cuantică a fost rezolvată prin metoda Bethe ansatz. De asemenea a fost evaluată și funcția de corelare cuantică, vezi . este integrabilă: ea poate fi rezolvată cu metoda dispersiei inverse. Sistemul liniar corespunzător este cunoscut sub numele de sistem Zakharov-Shabat: unde Ecuația
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
parantezele lui Poisson: Pentru a obține versiunea cuantificată, pur și simplu se înlocuiesc parantezele Poisson prin comutatori: iar prin ordine normală hamiltoniană: Versiunea cuantică a fost rezolvată prin metoda Bethe ansatz. De asemenea a fost evaluată și funcția de corelare cuantică, vezi . este integrabilă: ea poate fi rezolvată cu metoda dispersiei inverse. Sistemul liniar corespunzător este cunoscut sub numele de sistem Zakharov-Shabat: unde Ecuația neliniară a lui Schrödinger apare ca o conditie de compatibilitatea a sistemului Zaharov-Shabat: Setând formula 11 sau formula 12
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]