2,952 matches
-
spre fuga Într-o țară exotică Îndepărtată. Un vânzător ambulant oacheș și slab s-a strecurat Înăuntru, aproape ascunzându-se de chelnerii care l-ar fi putut da afară. Bărbatul căra o tavă imensă cu migdale galbene, nedecojite, așezate pe cuburi de gheață. — Migdale! a strigat, de parcă ar fi fost numele cuiva pe care Îl căuta disperat. — Vino Încoace! a strigat Caricaturistul Alcoolic de parcă ar fi răspuns la numele ăla. Migdalele se potriveau perfect cu ceea ce bea În momentul ăla: bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În același timp transpirând de parcă Întregul său trup devenise un butoi prin găurile căruia apa se scurgea fără-ncetare. Armanoush stătuse tot timpul la căpătâiul lui, punându-i prosoape muiate În oțet rece pe frunte și frecându-i pieptul cu cuburi de gheață. Apoi, la sfârșitul celei de-a treia zile, când febra scăzuse În cele din urmă, lui Hovhannes Stamboulian Îi trecuse prin minte un poem și Îl Întâmpinase ca pe o recompensă pentru suferința lui. Deși nu era deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
arătând cu degetul spre piercingul din nasul ei și zâmbind. Știi, ăsta are nouăsprezece ani. Mi l-am făcut când eram de vârsta Asyei. — Adevărat? — Da, m-am dus la baie, am folosit o bucată de morcov, un ac sterilizat, cuburi de gheață pentru anestezie și, de asemenea, multă furie. Strânsesem În mine atâta furie Împotriva tuturor lucrurilor, dar mai ales Împotriva familiei mele. Mi-am zis c-o să fac asta și mi-am străpuns nasul cu acul. Mâinile Îmi tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tînărului fiu pentru a-l trage după el Într-un univers asfixiant În care nu exista decît dragostea conjugală și nici o altă căsătorie decît căsătoria creștină, concepută ca un menaj În trei Împreună cu Sfînta Treime. Un menaj În trei la cub! Cărțile tatălui său Îl impresionaseră cînd era tînăr. Le vedea sosind În pachete de cîte douăzeci cînd editorul le livra acasă. Era mîndru să se știe la școală că era fiul unui scriitor: profesorii nu scăpau niciodată ocazia de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acum, din loialitate pentru prietena ei. Făcu un pas Înapoi. Îți mulțumesc, Charlie. E foarte drăguț din partea ta că-ți ceri scuze În numele ei, dar nu e nevoie, suntem cu toții prieteni. E În regulă, spuse, transformându-se brusc Într-un cub de gheață. Charlie se retrase, Își Închise geanta, o aruncă pe umăr și, din ușă, zise fermecător, cu o voce falsă: — Desert Rose e o artistă sofisticată În multe privințe și o prietenă foarte dragă. Din păcate, Îi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mare cu latura de șase metri, pus În centrul sălii: suprafața Îi era formată din multe cubulețe de lemn, de grosimea unor zaruri, unele mai mari decât altele și unite Între ele prin fire subțiri. Pe fiecare față a acestor cuburi era lipit un pătrățel de hârtie, iar pe pătrățelele acelea erau scrise toate cuvintele limbii lor, la toate conjugările și declinările, dar fără nici o ordine... Elevii, la comanda lui, apucară fiecare câte una dintre cele patruzeci de manivele de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
era de-ajuns să mă mișc puțin din loc, că ecranele Își schimbau formatul, luna nu mai era, se dusese să se ghemuiască printre niscaiva coaste metalice, dihania o sfârtecase, o digerase, o făcuse să dispară În altă dimensiune. Tesseract. Cub tetradimensional. Acum vedeam printr-o arcadă o lumină mișcătoare, chiar două, roșu și alb, care pâlpâiau - desigur, vreun avion căutând aeroportul Roissy, sau Orly, cine știe. Dar imediat - fie că mă mutasem eu, sau avionul, sau Turnul - luminile dispăreau În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
voștri?“ — Wakefield și Maggie, răspunde Sherrill și vocea repetă după ea, plină de Încîntare „Wakefield și Maggie! Bine ați venit În Casa Viitorului, Wakefield și Maggie!! — Du-te dracului, spune Sherrill. Niște mașinării Încep să robotească În bucătărie. Mașina de cuburi de gheață pune cuburi, Într-un pahar și Îl umple cu apă. „Cred că ți-e sete, Sherrill“ spune vocea casei. Un cuptor miniatural scoate o prăjiturică proaspătă. „Ultima rețetă a Marthei Stewart“, spune vocea casei. „Cred că o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
răspunde Sherrill și vocea repetă după ea, plină de Încîntare „Wakefield și Maggie! Bine ați venit În Casa Viitorului, Wakefield și Maggie!! — Du-te dracului, spune Sherrill. Niște mașinării Încep să robotească În bucătărie. Mașina de cuburi de gheață pune cuburi, Într-un pahar și Îl umple cu apă. „Cred că ți-e sete, Sherrill“ spune vocea casei. Un cuptor miniatural scoate o prăjiturică proaspătă. „Ultima rețetă a Marthei Stewart“, spune vocea casei. „Cred că o să-ți placă asta, Sherrill. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
făcut era să deschizi gura și din ea ar fi țîșnit șuruburi și piulițe. SÎrma ghimpată era coroana noastră de spini. SÎnt și niște busturi mutilate ale „părinților“ revoluționari, o statuie a lui Stalin care a fost redusă la un cub de metal de un compactor dintr-un cimitir de mașini. Aerul este dinadins prăfuit, pentru a evoca poluarea industrială a orașelor comuniste. Susan citește cu voce tare o altă declarație: Cortina de Fier era făcută din ciment. RÎurile erau Îndiguite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
despre tensiunile etnice, despre Petrovicii pe picior de război, despre Susan. Ce dracu’ am să le spun eu În seara asta? La celălalt capăt al firului, Zamyatin șade la fereastra lui de la bar, Într-o dispoziție filosofică. Wakefield aude clinchetul cuburilor de gheață În pahar În timp ce vorbesc. — În primul și-n primul rînd, nici măcar să nu rostești cuvîntul „etnic“, ăsta e termen de ziar. De unde vine cuvîntul ăsta? De la „etos“, credințele și tradițiile unui popor. Ei nu te plătesc să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
jos bani falși, scuturînd pahare de carton pline cu confetti; leșurile lor sînt luate și duse departe și umbre Înalte și subțiri aduc alți și alți clienți. Wakefield Își ia o cameră la motelul din vecinătatea sălii de joc, un cub mic, Întunecat, fără ferestre, cufundat În fum acru și borîtură spălăcită. Așternutul rudimentar de pe pat miroase a sudoare. Aude prin somn, noaptea Întreagă, clinchetul aparatelor de poker și gîngăveala difuzoarelor. Se complace În mizerie, așteaptă să moară. CÎnd se trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai multă artă ca oricine de la vest de Philadelphia. Am fost măritată cu el și cu arta lui timp de opt ani. A trebuit să trăim la hotel doi ani pînă cînd Philip Johnson ne-a construit un blestemat de cub În Houston, dar la hotel era mai bine decît În rahatul ăla de cub. Ferestrele nu se Închideau, aerul condiționat nu funcționa, nimic nu stătea perfect orizontal și nu aveam nici un fel de debarale. După o săptămînă, m-am internat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și cu arta lui timp de opt ani. A trebuit să trăim la hotel doi ani pînă cînd Philip Johnson ne-a construit un blestemat de cub În Houston, dar la hotel era mai bine decît În rahatul ăla de cub. Ferestrele nu se Închideau, aerul condiționat nu funcționa, nimic nu stătea perfect orizontal și nu aveam nici un fel de debarale. După o săptămînă, m-am internat singură Într-un spital de psihiatrie din New Orleans. Ah, trecutul tău de Citizen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
stea În casă, căci asta este noaptea roirii termitelor și a gazului otrăvitor. — Atunci Înseamnă că trebuie să rămînem aici toată noaptea! spune una dintre femei, În engleză. — Mai torn un Corbu? Barmanul toarnă coniac, Coca Cola și lapte peste cuburile de gheață dintr-un pahar lung și subțire. Lui Wakefield, vocea femei i se pare cunoscută. Se așează la bar și cere „ce beau doamnele“. — Tocmai am inventat chestia asta, spune femeia, cu engleza ei cu accent, semănînd cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Asistenta dădu ochii peste cap. Ar fi mai bine să chem doctorul să vă consulte. Nici n-ar trebui să donați sânge în cazul ăsta. — Îmi pare rău. Fran se simțea ca un copil care e dojenit pentru că a răsturnat cuburile. Cât aștepta, făcu un pas șovăielnic pe podea, dar încă mai tremura și trebui să se lase în genunchi ca să-și mențină echilibrul. Drept în față, aproape la nivelul ochilor ei, așezate pe un rând, se aflau flacoanele cu sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zic ca este... Alții spun că e... Însă eu îi spun... Fără teamă mergi pe stradă, Dar, cum ești un jucăuș, Buf cu nasul în zăpadă: Al căzut pe un... Sticla asta dintr-o dată Se topește la căldură, Ca un cub de ciocolată Pe care îl ții în gură. Ce să fie, ce să fie Sticla asta străvezie? Nu e dușul tău din baie, Dar te udă pân-la piele Cu puzderii de mărgele. E un nouraș de... Uneori se tânguiește, Cum
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
calendarul ortodox pe stil nou, martirii Dada (doi la număr!) sînt sărbătoriți pe 13 aprilie (aproape de ziua nașterii lui S. Rosenstock...) și pe 20 septembrie. Potrivit manifestului sus-citat, „Aflăm din ziare că negrii Kru numesc coada unei vaci sfinte DADA. Cubul și mama, într-o anumită regiune a Italiei: Dada. Un cal de lemn, doica, dubla afirmație în rusește și românește: DADA”. A existat însă o dispută și cu privire la paternitatea formulei. Hugo Ball afirmă că Dada îi aparține. Pentru Hans Arp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din cap fără să mă privească și se ridică În picioare, plonjînd În piscină ca să Înoate. Lisa Îmi zîmbește. Și-a lăsat cartea pe burtă și-și ține mîinile sub cap, În timp ce Amy șade Între picioarele ei, jucîndu-se cu niște cuburi de pluș viu colorate. — O mai ții minte pe fata peste care am dat În avion? Kate? Încuviințez din cap. M-a sunat mai devreme. Se Întreba dacă am vrea să trecem pe la ei diseară, să bem ceva, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fi știut ce să-și spună. Iar acum ajunseseră, și aici era chiar Aventino. — Vrei să te Însoțesc Înăuntru sau te aștept În mașină? o Întrebă Aris, oprind motorul. — Vino, Îi spuse Maja. Clădirea, construită prin anii ’80, era un cub cenușiu Înconjurat de o grădină cu glicine și mandarini - ferestrele sclipeau de fiecare dată când razele de soare străpungeau vălul de nori. Pe unul dintre obloanele Închise ale apartamentului de la parter era prinsă o plăcuță cu inscripția: DE VÂNZARE. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
foloseau chiar ca arme cu laser pentru a-și prinde prada. Școlile erau ultramoderne, aveau tablete cu touchscreen și fiecare copil avea câte un I Pad în loc de caiet. Mobilierul școlii avea și el o formă neobișnuită. Catedra în formă de cub cu găuri din care ieșeau minitablete pe care erau arhivate notele copiilor, iar scaunul era un măr tăiat în două - pe prima jumătate stăteai, iar cealaltă jumătate servea ca spătar, acesta simboliza mărul lui Newton. O fată a intrat în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de limonadă În mînă. Îl Înălță ușor În direcția ei. - Nu vrei deloc? O fac chiar eu, fără zahăr. Evident. Marie refuză iarăși și se uită la ea cum sorbea limonada cu Înghițituri mici. După zgomotul pe care-l făceau cuburile de gheață ciocnindu-se În pahar, Își dădea seama că noul calm afișat de soția lui Yves nu era decît de fațadă. Preferă să tacă, unul din cele mai bune moduri de a-l destabiliza pe interlocutor, făcîndu-l să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl văzu trecînd În spatele barului unde Își turnă și el cu generozitate un pahar. - Da’știu că beți cu toții vîrtos În familie... Se Încruntă și trebui să facă un efort ca să-și fixeze privirea asupra lui Lucas. Acesta continuă agitîndu-și cuburile de gheață din paharul cu scotch. - Preferi să tragi la măsea de una singură, ca fratele dumitale, sau Îți pot ține companie? - Ce e cu fratele meu? articulă ea cu greu. Lucas Îi aduse la cunoștință că Loïc Înhățase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de silicon ca produs promoțional.” În momentul acelei confesiuni, tatăl lui Bruno avea șaptezeci de ani și avea să moară În scurt timp de ciroză. „Istoria se repetă, adăuga el pe un ton sumbru, clătinându-și paharul și ascultând clinchetul cuburilor de gheață. Tâmpitul de Poncet (era vorba de tânărul chirurg plin de elan care, În urmă cu douăzeci de ani, fusese la originea ruinei sale), tâmpitul de Poncet nu vrea să investească În lungirea pulelor. Zice că asta-i măcelărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aperitiv. Bruno bea un Campari, Christiane, cel mai adesea, un Martini alb. Bruno privea mișcarea soarelui pe tencuiala zidului - alb În interior, puțin roz În exterior. Îi plăcea s-o privească pe Christiane umblând goală prin apartament, mergând să caute cuburi de gheață și măsline. Ceea ce simțea era straniu, foarte straniu: respira mai ușor, uneori rămânea minute Întregi fără să gândească, nu-i mai era atât de frică. Într-o după-amiază, la opt zile după sosirea lor, Îi spuse Christianei: — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]