8,716 matches
-
sau nimic sunt Silviu și Daniela, care se cunosc în anticamera unui primar. De la prima vedere se îndrăgostesc nebunește, astfel încât renunță să mai intre în audiență și pleacă acasă la Silviu. Daniela, deși cuprinsă de vâlvătăile dragostei, refuză să se culce cu Silviu, explicându-i că vrea totul (ceea ce înseamnă ca el să o ia de nevastă) sau nimic. Silviu suferă cumplit, stârnindu-ne compasiunea, o imploră pe Daniela să-i dea măcar un aconto din acel „totul“, dar ea îl
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
șocantă. Față de un bărbat obișnuit, care nu se descurcă nici măcar cu o glastră, autorul cărții a reușit să-și facă iubită dintr-o grădină. După numai câteva pagini ni se oferă însă o surpriză și mai mare. Poetul s-a culcat și cu o pădure: „Doar frunzele mai pot să numere / de câte ori cu pădurea / pe iarbă m-am culcat / de câte ori buzele ei / roșii de fragi / cu sete m-au robit / Nebănuite fântâni de șoapte / și visuri mi-a dăruit / În nopți
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-și facă iubită dintr-o grădină. După numai câteva pagini ni se oferă însă o surpriză și mai mare. Poetul s-a culcat și cu o pădure: „Doar frunzele mai pot să numere / de câte ori cu pădurea / pe iarbă m-am culcat / de câte ori buzele ei / roșii de fragi / cu sete m-au robit / Nebănuite fântâni de șoapte / și visuri mi-a dăruit / În nopți cu rouă cântând / m-a trimis acasă / doar cu pletele-i de vânt / Eu am tăcut cu sfială
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în sufragerie, în timp ce el, discret, se retrage în dormitor. Iată însă că femeia îi bate la ușă: Am nevoie de un prosop.“ Bineînțeles, eroul lui Gabriel Pleșea nu profită de ocazie. Îi spune de unde poate lua un prosop și se culcă singur în patul lui. Aici apare însă și un element de originalitate: întins în pat, bărbatul se întreabă dacă femeia va găsi sau nu va găsi hârtie igienică la toaletă. Se creează astfel un moment de suspense, în stilul lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cum își amestecă saliva cu saliva iubitei sau cum găsește prezervative pe acoperișul blocului. Tânărul autor își face iluzii crezând că uimește pe cineva cu acest libertinaj ostentativ. Pare greu de crezut, dar și alții înaintea lui s-au mai culcat cu câte o femeie. Chiar și demodatul Dimitrie Bolintineanu avea aventurile lui. Cât despre „revoluționarea“ poeziei prin adoptarea unei atitudini dezinhibate în materie de sex, ea nu mai reprezintă de mult o noutate. Cohorte întregi de poeți, de la E.E. Cummings
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
el și-a atins menirea.“ „Turnul vechi / soldații de ipsos / dau ora exactă.“ „Primăvară - / pocnește / primul boboc.“ „Bunicul pe prispă / rândunicile / își refac cuibul.“ „În vis / schimb lumea reală / pe una de himere.“ „Mușuroi febril - / traversând poteca / furnici la lucru.“ „Culcat în iarbă - / o buburuză / mă privește.“ Este înduioșător faptul că o buburuză îl privește pe autor (poate că i-a citit haiku urile și vrea să-i spună de ce multe nu-i plac), dar această întâmplare merita, oare, eternizată? Prefațatorii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
bun de muncă. Țîrr, sună telefonul. Sar ca un arc, mă dumiresc unde sînt și ce-i cu mine și apăs pe butonul cu telefonașul verde. Ce faci, bătrîne? aud o voce pe un fond de hărmălaie de bețivi. Mă... culcasem. Așa devreme? Noi sîntem cu toții în păr. Unde? întreb prostește. La Dorohoi. Uite, Vasiliu vrea să-ți vorbească. Care Vasiliu? Ăla cu fabrica. A, da, răspund imbecil. Ți-l dau la telefon. O voce de bețiv mă ia amical: Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ce mai faceți? Bine. Vi-l dau și pe Nicu puțin. Dă-mi-l. Cînd pot trece pe la dumneavoastră? Știți, am o firmă de mobilier urban. Poți trece și acum, te aștept, spun enervat. Cum acum? Păi, nu mă mai culc. În trei ore ești aici. Mă duc să descui ușa. Intră direct, nu mai suna. Omul pasează telefonul și eu închid. Am mai spus eu și altele, dar cu siguranță că voi fi cenzurat, așa că... Nu mai pot adormi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rămîne împietrit și repetă întrebarea: De cine? De colonei, dom' colonel Centiron. Ia pune-ți tu echipamentul la loc. Dinu, micuțul soldățel își pune echipamentul. Culcat! strigă colonelul. Dinu se șterge pe genunchi, ca și cum ar fi fost murdar și se culcă cu o încetineală remarcabilă. La gard, adunarea! Dinu pornește moșnegește spre gard. Pas alergător! strigă colonelul. Dinu simulează un mers mai rapid. La loc comanda! Dinu merge spre gard, ba mai fugăreșete un țînc de pămînt. Colonelul începe să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
meu, da? Bine, îmi aduci doar sculele, doar știi unde le pun. Cei doi s-au înțeles și Raj revine la Adela, lamentîndu-se. Peștele nu mi-l mai dă. Dă-l naibii de pește, dar azi stai cuminte! Omul se culcă la loc și-i chiar mulțumit de căldurica de sub bulendrele de peste el. Pardailan o forțează și pe nevastă-sa, sora lui Raj, să meargă cu el. Sta-ți-ar peștele în gît! blesteamă femeia. Pornesc la drum cu sacii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai apreciată dacă este privită de aproape. L-am pus la punct, se laudă Frasin. Dacă avea botul așa de gros! Altceva este cînd botul este subțire. Frasin rîde cu lacrimi de gluma subțire a femeii. Descurcărețul Dan Hurmuzache se culcase pe la ora 8 seara și pe la 2 noaptea s-a trezit. Capul îl durea îngrozitor, tîmplele îi zvîcneau să se spargă și, colac peste pupăză, îl durea îngrozitor și în gît. Bolnavul de mahmureală încearcă să recapituleze ziua de ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a oprit inima. Poliția! Deschide ușa, poliția! Băieții au ieșit pe hol, speriați, tremurînd ca varga. La ușă se aude un bubuit cumplit și ușa se face țăndări. Polițiști mascați țipă ca apucați de satana. Culcat! Nu mișcați! Băieții se culcă, pun mîinile pe cap și tremură de frică. Maria rămîne cu gura căscată, paralizată complet. Culcat! țipă un mascat. Acesta o înșfacă, o trîntește de pămînt și-i duce mîinile pe cap. Se pun cătușe tuturor și Maria vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
soarbe tacticos licoarea din pahar. Și după aceea? întreb curios. Mi-am cumpărat pistol! Dar nu știi de ce toată povestea asta s-a intercalat în viața ta? Stăteam cu amicul meu Ilarion la el pe terasă, soarele dădea să se culce, obosit de încă o zi de muncă și noi stingeam căldura zilei, cuibărită în noi, cu o bere rece. Apoi? Apoi nimic. M-au confundat, cred. Și cățelul? Rex! strigă Ilarion deschizînd o ușă. Rex, minusculul cățel aleargă fericit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
l-am văzut la masă. A mîncat fasole, iahnie de fasole! Iahnia nu provoacă balonări! Ba provoacă! Poate în partidul vostru, PRSTLC. Domnilor, să revenim la subiect... Era tuse măgărească! Măgar ești dumneata! Domnilor, vă rog. Reclama, vă rog! Mă culc, preocupat, îngrijorat, speriat chiar. Oare numai a tușit, sau chiar s-a și... (iar mi-i rușine CNA etc.). Malaxorul românilor Trăiesc cu impresia că societatea românească este incapabilă să mai discearnă valorile autentice, pe care totuși poporul român continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de anul trecut. Vreau chestii importante, auzi? Este una de filozofie, îi ziceți poeta, saltă-i foile! Prea stă bot în bot cu Aristotel, Dumnezeii mamei lor de intelectuali. Petru se întorcea în fermă pe la 18, lua pătura și se culca în vie, după cazane. Dimineața soarele se strecura printre frunze pe obrajii plini de rouă: un sărut pe obrazul stâng, mama, un sărut pe obrazul drept, Genia. Mama îmbrățișa ca o icoană și avea buzele proaspete, câmpie în luna aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
piatră, moare ca o frunză. Le-ai încuiat pe toate? Pe toate, domnule doctor. Bine, flăcău, vezi ca la 4 este o budă înfundată, neonul de la bec s-a ars, injectorul de la blocul alimentar nu bagă bine. Termini și te culci, la 5.30 mă trezești. Am înțeles, domnule doctor. A, și încă ceva. Dacă te mai prind în centrală la Costică, vă bag pe amândoi în cazanul cu sodă caustică. Nu am destui nebuni pe cap, m-am pricopsit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
eram legat, parcă muțisem definitiv. Tare speriat mai eram, părinte stareț. Și apoi, mai degrabă credeam că-s vedenii ce văd, credeam că mi-a luat Dumnezeu mințile. Mincinosule, să-ți spună tataia mai departe! Te-ai dus să te culci în gheretă! Dimineața somnul se lipește de inimă ca un magnet. Schimbul trei nu-l verifică nimeni până la patru ca ursu-n bârlog. Tu dormeai, putoare! Limbricul a luat gaz și a aprins mânăstirea în 4 colțuri! Primul foc l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ba niște sfinte moaște, ba vreun mitropolit, ba un episcop, s-a dus pe pulă jandarmeria română! În loc să apărăm cetățeanul, stăm la dispoziția boșorogilor ăștia. Eu am o singură icoană în casă, o rugăciune știu de la bunica, cu ea mă culc, cu ea mă trezesc. Sunt putrezi de bogați și au vlagă în ei, că poți să-i înhami la plug. Eu, până la leafă, trebuie să mă descurc cu două mii; ei, ehei, movilele acestea de cenușă câte averi au ascuns! Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doi bărbați cafenii, Înarmați cu niște pari groși care aveau cîte un bostan plin de țepi În vîrf, păzeau o ușă mare deschisă. Am mai văzut și un copil (aici culorile dispă reau, lăsînd locul nuanțelor de argintiu și cenușiu), culcat la pămînt, cu fața În sus și cu o cruce Înfiptă În pîntecele umflat. Poze am Întîlnit și-n alte cărți, ba chiar și-n unele revis te. Pe cele din poveștile lui Creangă le-am redesenat cu mi gală
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
își bate joc” de ucenicii adunați pentru euharistie (p. 33)58. Urmează o viziune colectivă: ucenicii contemplă o casă uriașă, cu un altar în mijloc. În jurul altarului sunt doisprezece preoți. Unii „își jertfesc propriii copii, alții propriile femei; alții se culcă cu bărbați, alții săvârșesc omoruri; alții fac o mulțime de păcate și de crime” (p. 38). Isus explică visul în felul următor (p. 39): numele invocat de preoți este numele Său; tot numele Său e scris și pe casa unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în suflet? Aceștia sunt excluși de la mântuire, din moment ce mintea lor nu era destul de coaptă atunci când au fost botezați? Alții susțin că păcatul iremisibil este orice păcat comis în mod conștient, deliberat. Contraargument: cine nu știe că e păcat să te culci cu soția altuia, să înșeli în afaceri, să minți, să depui jurământ mincinos? Toate sunt păcate conștiente, răspândite pretutindeni. Dacă toți acești păcătoși ar fi pedepsiți conform versetelor noastre, atunci n-ar mai intra picior de muritor în Împărăția cerurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe care o simțeam, lovindu-mă înainte de pumnul unuia sau altuia. În seara aceea, mă luaseră pe neașteptate. Căzusem și mă lovisem rău. Nu i-am spus nimic mamei. Ce-ar fi putut să facă?! N-am mâncat, m-am culcat așa, parcă mi se făcea frig de tare ce mă dureau toate. A doua zi, n-am mai putut mișca mâna. Nu mă durea, nu mă mai durea nimic, dar mâna n-o mai mișcam. A plâns mult mama. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
răspunse de sus, caprifoiul. Uită-te la mine și-și resfiră florile albe cu cinci degete , pe care roua înserării le făcuse și mai parfumate. Mie mi se spune "mâna Maicii Domnului"!" "Și e adevărat ?" întrebă somnoros un mac. "Hai, culcă-te la loc și taci din gură", îi răspunse crinul. "Tu nu vezi, eu sunt ținut în mână de mulți sfinți și sfinte, ba chiar Maica Domnului m-a mângâiat iar soțul ei mă ține în brațe, alături de Iisus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de sus, ieslea care lumina, mâna ei, haina bărbatului care era alături, hainele ei, paiele și iarăși ieslea care lumina dar când a întins mâna și m-a mângâiat, parcă mi s-au deschis deodată ochii ! Acolo, pe paie, era culcat un copil nou-născut. Prin acoperișul ca vai de lume se vedea steaua aceea strălucitoare. Era, ce-i drept, lumină înăuntru dar era frig, așa de frig, că se vedea răsuflarea animalelor care se strânseseră unele într-altele, să se încălzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
decât toate, să mă închidă în casă), am luat haina care-mi era și pătură și așternut, am înșfăcat ceva din pâinea care rămăsese de aseară și am plecat. Mama adormise într-un colț, acolo unde stătea când m-am culcat, cu ochii la drum: de când murise El, prinsese obiceiul să stea uitându-se pustiu, așa, în lungul drumului, parcă ar fi așteptat pe cineva. Poate că și ea auzise ce spuneau femeile acelea, c-ar fi găsit mormântul gol; poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]