1,157 matches
-
De la menționarea unui continent sudic (Terra Australis Incognita) de către Ptolemeu În antichitate, două mii de generații de aborigeni străbătuseră Australia pe mare și pe uscat până la debarcarea omului alb182. Aborigenii nu cunoșteau agricultura, creșterea vitelor, olăritul nici măcar arcul cu săgeți, nomazi culegători și vânători, În condițiile unei naturi neospitaliere, aride, se hrăneau cu fructe și vânat, prelucrau fibrelor vegetale 183. S-au emis numeroase ipoteze În legătură cu originea aborigenilor: unii i-au considerat aparținând rasei negroide datorită aspectului general (pielea de culoare Închisă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de struț emu, păr omenesc, diferite plante și arbori) șnururi și sfori din care Împletesc apoi saci, traiste pentru păstrarea și transportul lucrurilor casnice mărunte și a proviziilor, plase de vânătoare și pescuit, curse de animale. Chiar dacă considerăm că „economia culegătorilor și vânătorilor este cea mai veche 198 Locuințele lor erau un fel de paravane Împotriva vântului, confecționate din crengi Împletite sau din scoarță de copac, specifică vânătorilor nomazi. În general nu purtau haine, numai În regiunile sudice unde iernile erau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu tribul respectiv, mai ales În caz de conflict, ținând cont că ele sunt mai puțin. expuse uciderii (ibidem, p. 146-147). 100 Însemnătate pentru răspândirea unor elemente de cultură (ținerea Împreună a jocurilor corrobari și altele). Populațiile de vânători și culegători, bunăoară aranda și loritia, au reguli precise de Împărțire a prăzii, uneori vânătorul nu se alege cu nimic, totul sau cea mai mare parte revenind grupului totemic. Există norme privitoare și la proprietatea personală (unelte, arme, podoabe, copaci roditori, stupi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Numeroase ipoteze au apărut În legătură cu originea aborigenilor tasmanieni, unii susținând venirea lor din regiunea centrală a Pacificului, alții dinspre coastele răsăritene ale Australiei. Aborigenii de aici aveau pielea brună-cărămizie, ochi negri, nasul lat, gura mare, picioarele foarte lungi, vânători și culegători nomazi. Prezența francezilor aici, a grăbit intențiile autorităților britanice de a Înființa colonii penitenciare la acest capăt de lume. Goeleta „Cumberland” a acostat În strâmtoarea Bass (1802) cu un grup de condamnați dintre cei care se făcuseră vinovați de grave
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
puțin spaniola. Cei mai vechi locuitori Aeta, care ar fi migrat acum 25.000 de ani Î.Hr. pe uscat din continentul asiatic, erau oameni mici de statură, cu pielea Închisă, păr creț, cunoscuți sub numele de negritos, vânători și culegători stabiliți În jurul vulcanului Pinatubo din insula Luzon și În vestul insulei Visayas. Barangay, oameni zvelți, bruni, au ajuns aici, din peninsula Malay și Indonezia, grăbind popularea deltei râului Pasig, pe malurile afluenților săi și ale Lagunei de Bay, locuită de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Bucovinei - Studii și comunicări”, „Salonul literar”. După o serie de contribuții pregătitoare, F. realizează în 1987 monografia Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf, în care lărgește și aprofundează cercetarea asupra vieții și operei etnologului bucovinean, de la biografie până la activitatea de culegător și la căutarea unui drum propriu, insistând asupra etapei marilor lucrări de sinteză, în fine oprindu-se la textele rămase în manuscris. În această carte, F. aduce - apreciază unul dintre referenții tezei de doctorat, profesorul G. Ivănescu - „numeroase contribuții de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287074_a_288403]
-
le vom regăsi secole mai târziu ca ornamente pentru trapele butoaielor. Grație țesăturilor lucrate de copți (creștini aparținând unei secte din Egipt), putem percepe ultimul suflu al Antichității. Astfel, îl regăsim din nou pe Dionisos și les Amours vendangeurs (Amorașii culegători) în chenare de frunze și ciorchini de struguri. Muzeul Louvre păstreză niște specimene splendide ale acestor deosebite țesături, care ne incită să călătorim de-a lungul fluviul Seine și al secolelor, pentru a ne regăsi la Hotelul din Cluny, construit
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
viței de vie, a vinului și a viticultorilor o regăsim în pictura franceză a secolului al XVIII-lea sub formă de diptic. Pe placa stângă, grație lui François Boucher (1703-1770) și lui Nicolas Lancret (1690-1743), iată-ne iar în fața Amorașilor culegători (Les Amours vendangeurs) sau în mijlocul unei societăți lipsite de griji, pentru un Déjeuner de jambon stropit copios cu vin; pe placa dreaptă, îl regăsim pe Jean-Baptiste Chardin (1699-1779), "maestrul naturii moarte", așa cum l-a denumit Academia de pictură și sculptură
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
afirmă scânteierea sa creatoare, dragostea sa de viață. în apărarea ei, omul paleoliticului din epoci imemoriale, adică al sutelor de milioane de ani și până pe la 12.000 de ani î.Chr., a fost succesiv cioplitor în piatră, vânător și culegător, apoi șlefuitor, uneltitor în bronz, îmblânzitor și crescător de animale, cultivator de grâu, orz, orez, mei și de alte plante nutritive pentru ca organismul să fie sănătos, mai viguros. în timp apar și alte preocupări estetice, reclamate superior de spirit și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care și Liubka, au hoinărit vagaboande pentru a-și câștiga existența. Chera Duduca Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi Nicolae Filimon (1819-1865) s-a remarcat în lumea artistică românească în calitate de muzician și de critic muzical, în lumea literară ca jurnalist, culegător și prelucrător de basme și, în mod special, ca scriitor talentat, fiind autorul unor nuvele romantice, realist-satirice și al cunoscutului roman Ciocoii vechi și noi, cu subtitlul Ce naște din pisică șoareci mănâncă, publicat în 1863, și care reprezintă, în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
STĂNCESCU, Dumitru (20.XII.1866, București - 9.VII.1899, Axenfels, Elveția), prozator, culegător de folclor, editor și traducător. S-a născut într-o familie de intelectuali cu un rol însemnat în viața culturală a Bucureștilor. Atât tatăl său, Alexandru Stăncescu, o vreme secretar al Ateneului Român, cât și unchiul său, Constantin I. Stăncescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
D’Ennery, Ernest Legouvé și Jules Janin. Transpunerile vădesc anumită dexteritate literară și au fost apreciate în epocă. S. a scos și un „Calendar ilustrat al «Bibliotecii pentru toți»”, urmărind același program. Ca folclorist, este, la noi, unul din primii culegători de basme, format sub influența lui B. P. Hasdeu și a lui A. I. Odobescu. În prefața la Basme culese din popor (1885) M. Gaster remarca drept calitate principală a culegerii efortul lui S. de a se fi integrat spiritului popular
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
Eliberat, trece printr-o grea perioadă de „reintegrare socială”, încercarea de a-și relua locul în învățământ (trei luni, în 1956) fiind sortită eșecului, deoarece intervin evenimentele din Ungaria și este din nou suspectat. Se va întreține ca muncitor sezonier, culegător de fructe de pădure, săpător de fântâni, ajutor de tâmplar, paznic, șef de coloană auto, manipulant de mărfuri, om de serviciu etc., ocupații derizorii pe care le continuă și după stabilirea sa la Cluj, în 1961. Abia în 1964 este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
insistă, ca un vajnic și încă necesar continuator al ideilor pașoptiste, asupra valorii modelatoare a scenei, aspirând la consolidarea unei școli naționale de teatru. În descendență pașoptistă se situează și interesul pentru literatura populară, F. înscriindu-se între cei dintâi culegători de basme la noi (Roman Năzdrăvan, Omul de piatră, Omul de flori cu barba de mătasă sau Povestea lui Făt-Frumos, „Țeranul român”, 1862). Pe seama dorinței de a cunoaște cât mai bine domeniul care îl pasiona trebuie pus și voiajul întreprins
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Înșirați pe coliere etc.). Practicile de acest fel se leagă de rituri funerare În mai multe etape și fac adesea referire la credințe ce privesc absorbirea și perpetuarea puterilor și personalității defunctului. Acestea nu sunt foarte răspândite la vânători și culegători, ci mai degrabă În culturile din neolitic și postneolitic. Kebara dezvăluie ramificațiile acestei practici. Potrivit unor cercetători contemporani, masa de oase neanderthaliene din celebra grotă de la Krapina (Croația) ar putea fi un alt caz de descărnare și reînhumare (reburial). În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
9 000-5 500 Î.Hr.), care reprezintă o perioadă de o importanță fundamentală În evoluția civilizației umane În Orientul Mijlociu, precum și În alte părți. După cum, de altfel, se știe, În mezolitic, omul a reușit să facă trecerea decisivă de la statutul de „culegător al hranei” (vânătoare, pescuit, culegerea plantelor) la cel de „producător al hranei” (agricultură și creșterea unor specii animale). Această transformare revoluționară, bine definită ca „revoluția neolitică” (Childe, 1953), a presupus și o a treia schimbare decisivă: stabilirea oamenilor În sate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prieten al omului căruia Îi Încălzește locuința, element esențial al jertfei, simbol terestru al soarelui și al puterii vitale care nu se consumă, ci se reînnoiește mereu, focul se Împarte În trei focuri rituale - al preoților, al războinicilor și al culegătorilor și agricultorilor (respectiv focurile Farr½bayxe "Farro>bay", Gușnap și Burz¶nmihrxe "Burze>nmihr" În Iranul sasanid: cf. Pagliaro, 1933) - și În cinci focuri naturale -, ale entităților divine (ale lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" În zoroastrism, definit „tatăl” lui Âtar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În această direcție o mărturie clară prin opera preotului Kedșr (cf. infra, subcapitolul 3.3). În ciuda caracterului mai degrabă anonim, firesc pentru o literatură transmisă oral (cf. Boyce, 1968a, p. 32), cunoaștem totuși diferite nume de autori sau, mai ales, culegători sau Îngrijitori ale unor lucrări importante din literatura pahlavi, toți sau aproape toți preoți sau mari preoți (mowbed) din Fars. Printre aceștia Îi amintim pe Z³dspram, de la care provine antologia de scrieri Wizșdagșh³ ș Z³dspram, care tratează despre cosmologie, despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
probabil din descendenții populațiilor preindo-europene din India supuse și Înrobite. O structură identică poate fi descoperită și În Iranul antic, unde Avesta vorbește despre trei clase sociale: cea a preoților (³qravan-), cea a războinicilor (raqa¶star-) și cea a țăranilor/culegători (v³strii½.fșuiiant-), cărora, le fel ca În India, li se adaugă o a patra clasă, cea a meșteșugarilor (h¿iti-). Concluzia inevitabilă este că tripartitismul exista deja cu siguranță În perioada indo-iraniană. Dar este oare o asemenea concluzie valabilă și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1904) o puternică tendință de a interpreta lupta și reconcilierea care a urmat dintre Aesir și Vanir ca pe o transpunere mitologică a unor evenimente istorice reale, străvechi. Vanir ar reprezenta populațiile indigene (preindo-europene) din peninsula scandinavă: populații de țărani, culegători, crescători de vite și pescari, care locuiau În regiunea În care se considera că Vanir Își exercitau funcția de protectori. În schimb, Aesir, care au trăsăturile divinităților războinice, i-ar reprezenta pe invadatorii indo-europeni care, ajunși În Scandinavia la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în secolul al XIII-lea, Iorga a susținut că "nici un element străin nu putea fi (în Evul Mediu) colonizat nicăieri fără emiterea în prealabil a unui "edict""192. Cu toate acestea, atunci cînd marele compozitor maghiar Béla Bartok, un pasionat culegător de folclor muzical maghiar și românesc (originar din zona Aradului), a venit la București, Iorga a fost entuziasmat, deoarece, în privința aceasta, cooperarea româno-ungară corespundea perfect Sămănătorismului lui. "Trebuie să existe și o altă cale decît uzurparea dușmănoasă!" scria Iorga. A
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
magistrați, desemnați prin tragere la sorți, continuau să-și ocupe funcția în timpul vacanței respective. Astfel, în Imperiul Roman, culesul viilor era o perioadă de veselie și de sărbătoare pentru toți, de la senatori la magistrați și de la proprietarii la sclavii latifundiilor. Culegătorii romani, cărora li se dădea vin la discreție, își murdăreau trupurile cu must. Platon (Legile, 637 b) descrie o sărbătoare în cinstea lui Dionisos în care drojdia de vin era folosită în același scop. În localitatea Cournonterral, aproape de Montpellier, în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de aceea, am așezat la distanțe bine echilibrate doi copii, unul în picioare, iar altul mai mic, stând jos ghem, la poalele uneia dintre femei"529. Maternitatea este integrată preocupărilor celor mai simple, dar esențiale într-o cultură edenică a culegătorilor, redusă la rudimentele vitale. Fructele pământului se oferă cu ușurință culegătoarelor, într-o lume în care elementul animal lipsește sau este îndepărtat. Ceea ce transformă activitatea banală a culesului într-un ceremonial cu o semnificație superioară este personajul central, care pare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a autohtonizat poezia, i-a dat specific național. A valorificat ca nimeni altul folclorul, oportunitatea fundamentala de a afișa tezaurul național așa cum Îl proiectase M. Kogălniceanu În „Dacia literară”. Dincolo de poezia originală, profund influențată de folclor, V. Alecsandri este primul culegător de folclor, chiar daca „l-a Îndreptat”. Variantele arhicunoscute ale „Mioriței” și „Mănăstirii Argeșului” Îi aparțin și ar trebui să i se atribuie ca proprietate indiscutabilă, așa cum „Revedere” sau „Ce te legeni” Îi aparțin lui Mihai Eminescu. De altfel Șerban Cioculescu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și proza română”, apărut În „Convorbiri literare” În ianuarie 1872, considerându-l deja poet junimist: „În fruntea mișcării (junimiste, desigur) noi e drept să punem pe V. Alecsandri. Cap al poeziei noastre literare În generația trecută, poetul „Doinelor și lăcrimioarelor” , culegătorul cântecelor populare păruse a-și fi terminat chemarea literară ... Deodată, după o lungă tăcere, din mijlocul iernii grele petrecute În izolare la Mircești ... poetul nostru reînviat ne surprinse cu publicarea „Pastelurilor” ... Pastelurile sunt un șir de poezii .... toate Însuflețite de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]